sâmbătă, 4 iulie 2020

Rodica GHILAȘ

Rodica Ghilaș este nascută la data de 4 iulie 1975 în orașul Chișinău, Republica Moldova. În 1982 își începe studiile la școala nr. 11 din orașul Chișinău. În 1983, publică prima poezie. Începând cu 1983 până în 1986, poeziile ei apar în mai multe publicații periodice pentru copii. În 1985 compune cântecul “Drag învățător” interpretat ulterior și de corul “Vocile primăverii” din care făcea parte. În 1989 se transferă la Liceul nr. 2, unde studiază în clasă cu profil teatral. În 1992, după absolvirea liceului, își continuă studiile la Universitatea de Stat a Artelor, clasa regie TV. În 1993 obține bronzul pentru regie la Festivalul de Film pentru Tineret “Ai noștri tineri”. Pe parcursul anilor 1992-2019, activează la Televiziunea Națională în calitate de: actor, regizor, director artistic al Teatrului cu păpuși “Prichindel”, autor proiect și redactor. Pentru postul național “Moldova 1” lucrează în exclusivitate la producerea programelor artistice pentru copii. În anul 2000, emisiunea “Mini ABC”, al cărui autor e, obține Antena de Aur pentru cea mai buna emisiune televizată. De-a lungul timpului a creat sute de scenarii, multe dintre care au fost în versuri. A scris poezii și cântece, dar și a colaborat cu mai multe studiouri muzicale pentru copii din țară, semnând în calitate de textieră zeci de piese pentru copii. În prezent este stabilită în SUA, formând o punte artistică cu țara prin intermediul versurilor sale.

MÂINE

M-ai cuprins și-ai zburat ca o pasăre-n zare, Când copacii au nins tot pământul cu floare Nici nu știu cum miroși, te găsesc doar în poze Și în visele mele frumoase și roze. Iepurașul de pluș mi-amintește de tine Când la piept mă strângeai și dormeai lângă mine. Chiar de-i vechi eu nu-l las, știu că noaptea i-i frică. Ce să facă pe poliță fără mămică? Nu vreau daruri, să știi, vreau în brațele tale Să mă-nveți poezii, să ghicim în petale, Mii de poze să-mi faci în rochițe frumoase, Să mâncăm prăjituri câte vrem după șase. Nu vreau toți să mă-ntrebe “Dar unde-i mămica?” Nu vreau noaptea să plângă în pernă bunica... Când te-ntreb dacă vii, Îmi răspunzi că vii mâine, Însă mâine nici ieri și nici astăzi nu vine. Zici că dor ți-e de mine și mie îmi este... Și atunci de ce oare dispari fără veste? Vreau în ochi să-ți privesc și să văd bucurie, Și iubire să simt cât îmi trebuie mie. Vrau să-ți cânt, să-ți dansez, să mă alint când mi-e foame, Vreau să uit de tablete și de telefoane, Vreau să ne-mbrățișăm cât ne place, căci mâine Dacă vii, s-ar putea să fim două străine.

O poezie de Rodica GHILAȘ


vineri, 3 iulie 2020

Rodica GHILAS

Alb-negru Cafeaua dă în foc Să-i torn un pic de lapte, Oricum amară e... De ce o beau în noapte? Probabil să nu dorm, am obosit de vise, Culorile alb-negru de gânduri sunt ucise. Deschid televizorul, să văd ce se întâmplă! Un flux de informații îmi perforează tâmpla Prognoza nu e bună, se înnegrește cerul Înfrânt îngenuncheză și tace adevărul. Poporul cere sânge, a început Corida Oare contează cine va câștiga partida? Când ziua și cu noaptea sunt gata de bătaie Transformă atâtea lacrimi în picături de ploaie... Sub măștile de pânză emoția scrâșnește, Revolta ca un virus în aer se topește Distanța socială devine tot mai mică, Își schimbă epicentrul focarele de frică. Când legea-i asasinul, nu poți opri răscoala N-ai cum prin umilință să-ți ispășești greșeala. Nu poate epiderma să-ți dea supremație Când savurezi plăcere din stări de agonie. Încă un pas, pe tablă, de pe-un pătrat pe altul Sar piesele-n cutie! Impresionant e saltul! Șah-mat! Încearcă gloata puterea s-o împartă, Punând la îndoială mari opere de artă. Pe aripile frânte-ale vântului se zbate Iluzia creată de-o falsă libertate, Mor frazele din carte, sub arma de cenzură, Care-n culori ne-mparte și ne insuflă ură. Scot steagul alb! Vreau pace! Îmbrățișez pământul, Care din rădăcină mi-a cultivat cuvântul, Și-mpac fărădelegea ce a trezit furie Pe alb scriind cu negru un rând de poezie.

Trandafirii

Câțiva trandafiri încă înfloriți în plină toamnă în stradă. Copyright: Ecaterina Ștefan