Am vizionat ieri premiera spectacolului ”Batranii nostri” de Dumitru Crudu,
si mi-a placut mult, mai ales pentru ca vorbeste despre ceva important
care se intampla in multe dintre familiile acestei tari, ceva care ar
trebui sa fie altfel. In tarile Nord-Europene, un asemenea spectacol ar
putea fi interpretat ca fiind parodie pura, teatru absurd sau
suprarealism, dar adevarul identificarii acestei tematici cu realitatea
intamplata este unul doar trist.
Apoi, m-am mai gandit la cat e de frumos sa faci parte dintr-o echipa care realizeaza un asemenea spectacol: cineva care scrie, cineva care regizeaza, cineva care joaca, cineva care controleaza lumina si muzica, cineva care vizioneaza si vorbeste despre. Oameni care se strang impreuna si se ajuta sa prezinte ceva frumos. As putea spune ca si spectatorul este parte din echipa, pentru ca punerea in actiune a povestii necesita receptarea din partea spectatorului si trecerea evenimentelor prin filtrul sensibilitatii sale.
Felicitari Dumitru!
Felicitari echipa Teatrului Satiricus!
Apoi, m-am mai gandit la cat e de frumos sa faci parte dintr-o echipa care realizeaza un asemenea spectacol: cineva care scrie, cineva care regizeaza, cineva care joaca, cineva care controleaza lumina si muzica, cineva care vizioneaza si vorbeste despre. Oameni care se strang impreuna si se ajuta sa prezinte ceva frumos. As putea spune ca si spectatorul este parte din echipa, pentru ca punerea in actiune a povestii necesita receptarea din partea spectatorului si trecerea evenimentelor prin filtrul sensibilitatii sale.
Felicitari Dumitru!
Felicitari echipa Teatrului Satiricus!
