joi, 8 iulie 2021

Olesea ENACHI

 xxx

Precum un copil avortat

Deschid Ușile necunoscuților Ca să-mi caut Amintiri amorțite
Le deschid și le închid

amintiri amorțite

un copil avortat

cu
greu îmi desprind
plasturii vechi de pe corp

Cei mai mulți Dintre noi suntem Analfabeți emoționali
Cred că acum l-aș putea îmbrățișa
chiar și pe un boschetar

luni, 5 iulie 2021

Ana TOMA

 DAVIDS

azi in Prenzlauer Berg am descoperit un magazin rusesc cu pelmeni congelati si 10 feluri de seminte in pachete colorate ca pe timpuri cand in drum spre casa de la scoala ne opream in pietisoara de pe Bulevardul Renasterii si cumparam cate 4 pahare de rasarita de 50 de bani de la femeia care uneori avea un ochi vanat si acasa le insiram ca pe niste galbeni pe o jumatate de stergar intins pe brate pe cealalta jumatate scuipam coaja in timp ce ceilalti copii erau la cursuri de balet si de matematica superioara eu si mama mea pocneam semintele negre intre dinti si ne uitam la UEFA la TV ne bucuram pentru fiecare gol de parca era echipa noastra in timp ce ceilaltii copii investeau la greu in viitorul lor eu si mama stateam pe canapeaua din camera mare si ne straduiam sa memorizam numele jucatorilor in ordinea numerelor de pe tricou ambele eram fericite si aproape ca niste copii nu stiam ce urma sa fac in viata si ce meci va fi sa ajung acolo era doar tehnica impecabila a lui Davids si semintele pocnind satisfacator intre dinti am plecat fara sa cumpar nimic

duminică, 20 iunie 2021

Victor COBZAC

 ATUNCI CÂND ERAM ALȚII

din momentul când am spus fiți pe fir am înțeles că cineva este cu ochii pe mine pentru că a fost tăiat în câteva locuri și acum îl țin cu dinții pentru a avea cât de cât conexiunea cu cei dornici de a savura din poveștile de dragoste adevărate și nimeni nu mă întreabă cum pot vorbi cu dinții încleștați mai legați-mi și mâinile bateți-mi câte un cui în fiecare palmă și întrebați-mă dacă mă doare desigur că nu de unde doar lacrimile mă dau de gol ele curg și curg fără să se oprească de pe o pagină pe alta umezindu-le cu prisosință conținutul unele pagini s-au lipit una de alta așa cum o făceam noi când eram alții eu îți luam cetatea cu asalt ca să-ți astâmpăr setea de iubire iar tu îndepărtai genunchii două maluri ca printre sălciile pletoase să poată zbura un singur fluture care rătăcește sihastru prin stomac ce-a fost odată nu se mai repetă

Tatiana GROSU

/

Prima zi fără tata Eu nu țin minte cum a fost prima zi.. Eu nu știu nici măcar de când ar fi trebuit să încep să număr Două zile lungit într-o cutie de lemn În camera unde nu a mai locuit nimeni de atunci Apoi în ziua a treia i-au pus capacul Și am rămas singure În mijlocul iernii Fără tata.

Tatiana GROSU


/ Și-a rujat buzele Și-a luat un cuțit în poșeta albastră A pus toporul în ușă Coborând scările Roțile care bombăneau de pe o treaptă pe alta Valiza i se izbea de picioare La 5 dimineața a trântit poarta Și a răsunat În drumul pustiu Din urmă se ridicau nori de praf care-i încețoșau bereta de pe capul Margaretei E timpul să vină primul autobuz Margareta și-a tras cureaua a întors o privire pre dealul din marginea satului Știa că nu poate să întârzie la avion Și că e interzis să porți cu tine un cuțit Și că nu i-a mai rămas nimeni A scos o fotografie mototolită din buzunar și în mijlocul drumului a început să plângă Un urlet animălesc la 5 dimineața a trezit toți vecinii Margaretei Toți au aprins lumina.

Tatiana GROSU

xxx

De pe buzele tale

Se preling picături de lapte Albe În fața gurii mele La o distanță aproape interzisă Ne ținem de mână Și ne rugăm Sa nu se cutremure vârful muntelui De sub picioarele noastre Dintre degetele noastre CT cetate Mâncăm toate merele Iar la sfârșit ne vom mângâia burțile Cu ochii în cer Cu ochii sub pleoape.

Maria IVANOV

xxx

În vinerea plecări,

tata a ascuțit sapa, toporul, cuțitul,

că de, e sezonul.

Mama i-a pregătit valiza –

pe lângă hainele de lucru,

i-a pus și de mâncare, cât a încăput:

o găină coaptă, brânză, slănină, ouă, ceapă.

Când totul a fost pregătit, am ieșit la poartă,

acolo îl aștepta Victor a lui Țapu, pentru a-l duce la Bălți,

de unde urma să ia autobuzul spre Moscova.

Tata a urcat împreună cu alți trei vecini, petrecuți de familie,

fiecare la porțile lor.

Au plecat, lăsând în urmă un praf cât gardul...

Natașa făcea semnul crucii în urma mașinii,

care se pierdea în depărtarea drumului pustiu;

Milica suduia în draci – abia își întinse albiturile la uscat;

Mama plângea, spunând întruna c-a uitat să pună și cureaua în geantă.

Eu nu înțelegea de ce.

Eu mă bucuram că a plecat, căci știam că la întoarcere

îmi va aduce o poșetă roșie, în care voi ascunde rujul mamei.

Maxim lansa în zbor avionul de hârtie făcut de tata,

purtând pe cap o beretă, tot handmade, din ziar,

care îi contura alura de aviator.

O săptămână mai târziu, însă, am înțeles că

aș putea ascunde rujul în buzunar sau în sân, sau în pălărie,

nu neapărat în poșetă;

jocul lui Maxim nu mai era la fel de animat,

mama era tot mai împovărată,

iar sapa, toporul și cuțitul s-au tocit.

 


Olesea ENACHI

 xxx Precum un copil avortat Deschid Ușile necunoscuților Ca să-mi caut Amintiri amorțite Le deschid și le închid amintiri amorțite u...