Acea friguroasă zi de iarnă
Acea friguroasă zi de iarnă
Când ne-am dat întâlnire la Bonjour
mi-ai spus că ai câștigat o bursă în Germania
și că trebuie să pleci în trei zile
nici mănușile, nici fularul tău și nici ceaiul fierbinte
nu m-au mai mai putut încălzi
cafea una după alta
Cafea una după alta
până ieri o beai numai tu
Azi o beau fără zahăr
cafea dublă
cafea tare
deși știu că asta n-o să mă ajute
cu nimic
Dimineața boschetarului
Am degerat
în noaptea asta.
E musai
să îmi găsesc o plapumă
cât de zdrențăroasă.
Altfel va trebui
să devin și hoț.
Prostituata de la Radisson
Hai că l-am prins pe fraier
să vezi ce-l fac de bani
pe boșorog,
libidinosul dracului.
Las’ că mă fute și el o dată
dar eu o să mănând bine
trei zile
pe banii lui.
Să pun în coș
tot ce-i mai scump pe aici:
somon afumat,
mezeluri din acelea fine,
șampanie Moet
Panettone
brânză frunțuzească
și musai ciocolată austriscă
de-aia cu fistic.
Gata, am umplut coșul.
Hai, moșule la hotel
să îți dau câtă pizdă poți duce
numai să nu crăpi în mine,
și apoi lasă-mă să mă bucur
de o noapte de regină
și de trei zile libere.
Haiku
Gunoierii strâng
frunze în tomberoane -
păsări plâng pe ram.
Cariul
Aș vrea să fiu un cariu
într-una din ramele tablourilor
de pe pereții tăi,
să te văd în fiecare dimineață
și în fiecare seară
cum te trezești
și cum te pregătești de culcare
cel mai frumos moment ale zilei
ar fi acelea în care
ai veni de la baie
fără prosop.
Tema 1 (vocea interioară)
Știu că Biblia ne spune
că nu avem decât o viață
și apoi vine veșnicia,
îngerească,
asexuată.
Dar dacă s-a greșit la traducere,
dacă preoții ne ascund
în mod voit adevărul,
să ne facă să fim mai atenți cu iubirea
chiar din această viață?
Dacă brahmanii hinduși au de fapt dreptate?
Dacă Adam și Eva
sau Pelerinul Kamanita
nu sunt doar simple povești
de adormit tristețea?
Oricum eu cred
că vom mai trăi o dată,
cel puțin o dată.
Apoi poate veni și veșnicia,
așa îngerească și asexuată.
Tema 2 (visul redat cât mai fidel)
Tataia, ținând în mâini
două genți mari și grele
se tot ducea pășind bătrânește
pe un drum ce nu părea să aibă
niciun capăt.
De după un bloc am apărut și eu și l-am întrebat:
- unde mergi, bre?
- acasă, îmi zice el cât se poate de senin.
- păi nu încolo e casa matale, zic eu
încercând să-i iau gențile din mâini
și să-l întorc din drum.
- ba da, încolo e casa mea,
zice el rămânând ferm pe poziție.
Am auzit soneria telefonului:
- Veniți acasă!
Sincopă
Pământul era rece
poate asta m-a și adus înapoi.
Când am deschis ochii
am înțeles că eram întins pe jos
într-o mică baltă
(am simțit noroi pe obraz)
M-am ridicat și am recunoscut
mai întâi W.C.- ul din curte
apoi cotețul găinilor
și cușca câinelui
care se foia și el speriat.
Eram acasă.
Dar unde fusesem plecat
și pentru cât timp
nu știu
și poate nu voi știi
niciodată.
Poate nici nu am plecat de acasă
Am coborât din avion
pe aeroportul din Birmingham
jumătate speriat
de ideea că voi trăi
într-o țară străină,
jumătate sedat
cu extravaleriană.
Dar primele cuvinte
pe care le-am auzit
au fost în română
iar prima imagine
ce mi-a atras atenția -
un grup de țigănci
în fuste înflorare și înfoaite.
Pesemne că nici
nu am plecat de acasă.
Partaj
Copilul rămâne la mine
ba la mine
ba la mine
fileu!
repetă serva asta!
ba la mine
fie, m-ai bătut
rămâne la tine.
Dar mașina?
te aștept
la trecerea de pietoni de când ai plecat cu toate cuvintele pe cine aștept pe nimeni nu mai aștept mă bucur că de data asta nimeni nu a mai fost strivit.
