Azi, atelierul incepe la ora 18.00

Si se va tine tot la Hasdeu. Vine cine poate, dar pleaca cine vrea!

JOI, ADICA MAINE MERGEM LA BALTI

La cenaclul lui Anatol Moraru. Suntem asteptati la ora 13.00. Atunci incepe sedinta cenaclului Kontur din cadrul facultatii de filologie a Universitatii Alecu Russo unde vor ascultate si comentate textele noastre. Pana acum, trei scriitori si-au anuntat dorinta de-a merge la Balti: Ecaterina, Ion si Carolina. Se pleaca spre Balti de la autogara din centru, un pic mai jos, e statia de unde se iau micorbuze sau masini spre capitala nordului. Iata numarul de mobil al lui Anatol Moraru care ne asteapta in Balti> 069120808. Eu voi ajunge in Balti cam pe la ora 11.00. Fiecare merge pe cont propriu. Ne vedem in Balti, la facultatea de filologie a Universitatii Alecu Russo! Pe maine! Cand ajungeti in Balti, sunati-l pe Anatol Moraru!

Rezidenta @ ICR Londra

Vrei sa fii artist in rezidenta la Institutul Cultural Roman din Londra? Este foarte simplu daca:
esti cetatean roman sau din Republica Moldova;
ai proiecte in urmatoarele domenii: literatura, arte vizuale (inclusiv curatoriat), muzica, design, dans, teatru, film, muzeologie/muzeografie, arhitectura, urbanism, patrimoniu cultural;
esti creativ;
vrei sa lucrezi cu echipa ICR Londra.

Informatii la: www.icr-london.co.uk sau www.icr.ro

Contact: atticarts@icr-london.co.uk

Codruţ Constantinescu

Necredinciosului i se va lua Facebook

Se pare că întreaga umanitate s-a mutat pe Facebook. A dat buluc. Se înghesuie precum o făceau înainte românii în faţa celebrelor alimentare comuniste. De aceea întrebarea dacă exişti neavând cont pe Facebook poate începe să pară justificată. Facebook este un minunat instrument pentru ca fiecare om, indiferent de micul său destin planetar să lase o urmă a micii sale treceri pe acest pământ. Genialitatea lui constă în faptul că poate fi totul în acelaşi timp, atât o sursă de socializare cât şi una de cumpărături, una de regăsiri cât şi una de pierderi (mai greu), un mijloc prin care toată lumea devine prietenă cu toată lumea, într-o imensă concordie universală. Termenul de spaţiu virtual desemnează chiar asta, o altă lume care, din fericire (sau nefericire?) evoluează puţin paralel cu lumea adevărată, deviind într-un anumit moment pentru a se transforma într-o lume care are prea puţin de-a face cu lumea reală, de la care a plecat. Este de multe ori (nu vreau să absolutizez) doar o reflexie a ceea ce am dori să fie. Edificator în această privinţă este succesul planetar (peste 60 de milioane de utilizatori - împătimiţi) al jocului Farmville. Pe un site ajutător regăsim rezumatul acestui joc “de strategie”. “La început ai 6 parcele de teren, pe care dacă le foloseşti cu grijă poţi ajunge să ai sute de parcele, profituri uriaşe, poţi face cadouri altor fermieri-prieteni – poţi avea (virtual vorbind) ferma la care ai visat. La început e recomandat să te axezi doar pe cultivarea terenurilor, după care poţi să plantezi pomi fructiferi, să cumperi animale şi alte lucruri necesare unei ferme.” Imaginea pe care ne-o oferă Farmville este edificatoare: o parte din umanitate a devenit dependentă sau se amuză cu un joc care imită o realitate care era mai mult decât familială străbunicilor ei: viaţa la ţară care, pentru imensa majoritate a occidentalilor, pare la fel de îndepărtată precum invazia mongolă. Însă perdurează o nostalgie a vieţii la ţară şi, de ce nu am putea recupera această nelinişte boemă, stând frumos în fotoliu, cu o bere în faţă, cultivând virtual câmpurile fără să facem nici un alt efort decât acela de a da, din când în când un click? Aceasta ar fi cea mai eficientă metodă de a cultiva sutele de mii de hectare de teren agricol din România, aflate într-o pârloagă istorică.

O alta nedumerire. Oare cei de la Facebook, tocmai de acolo, din îndepărtată Californie ştiu că sunt bărbat deopotrivă ce în partea dreapta a ecranului îmi apar următoarele reclame: care sunt fanteziile erotice ale bărbaţilor (poză cu o grupare de majorete în fustiţe foarte scurte), reclamă la mocasinii de numai 98 de lei (încălţăminte care este la mare moda acum), la hainele casual (reduse cu 70%) şi la un magazin cu accesorii erotice? Oricum se leagă. Din când în când mai apare o reclama şi la maşini second-hand, îmi era prezentat un Logan la un preţ incredibil. Hai să fim serioşi, cucereşti pe cineva cu Loganu pentru a avea nevoie de jucării erotice, pentru a-ţi îndeplini fanteziile sexuale, pentru a te dezbrăca de hainele casual şi a-ţi da (sau nu) mocasinii jos? Forţa Facebook constă în capacitatea voyeuristă de a oferi un fel de Messenger universal, la care pot participa o multitudine de oameni. Nu trebuie să fim naivi să credem că se împărtăşesc gânduri ascunse, sentimente relevatoare ci mai ales fotografii, linkuri şi bârfe. Există o categorie a utilizatorilor de Facebook, foarte numeroasă, care foloseşte aplicaţia pentru a se oferi priviri celorlalţi şi, cum la emisiunile foarte numeroase, e drept, prea numeroase, dedicate vedetelor din cloaca naţională este destul de greu să apari, iată că pe Facebook orice fata cu mai puţine prejudecăţi poate posta fotografii incendiare care să-i aducă în câteva ore sute de admiratori înfocaţi. Iar de aici până la întâlniri fizice nu este decât un pas. Unul pe care însingurarea dar şi curiozitatea îl poate face. Posibilitatea de a comenta fotografiile este folosită pentru ca admiratorii să-şi prezinte omagiile “Mumoasa foc!” “Adorabilă!” “How nice!” sau simple “mmmmmmm” “ouaaau” care denotă pofta unor pentru intimitatea altora. Facebook este şi un peşte care face lipeli. O altă categorie este cea care foloseşte Facebook pentru a posta fotografii cu copii, cu fraţi, verişori, nepoţei, căţei, pisici, iepuraşi, poze foarte personale însă, se ştie, cu cât eşti mai personal cu atât stilul este mai profund. Prizate sunt şi petrecerile, mesele, în fond de ce nu ar trebui să ştie întregul univers ce am mâncat noi la masa de Crăciun sau Paşte?

Implicarea este importantă, definitorie, pentru omul modern iar Facebook nu avea cum să nu vină în întâmpinarea lui. Poţi adera la diverse grupuri de genul salvaţi Roşia Montană sau prepeliţa de munte şi, în acelaşi timp, poţi adera la alte cauze nobile căci întrebarea revelatoare este “Do you care about something?/Îmi pasă de ceva?” Adică Facebook îţi bate obrazul, te trage de urechi, te scoate din nepăsarea ta mioritică băi nesimţitule, nu vezi cât de egoist eşti, aderă şi tu la cauza luptei împotriva sărăciei din lumea a treia, împotriva încălzirii/ glaciaţiunii globale sau a proliferării nucleare! Din nefericire, Facebook nu are cum să lupte împotriva tarelor mioritice căci existenţa în această lume virtuala este la fel de pasiva precum uitatul la televizor şi mâncatul seminţelor, creând aceeaşi dependentă. De ce? De celălalt, de ce mai face/zice semenul nostru (de preferat unul sexy). Amuzantă este şi posibilitatea de a-ţi dovedi gusturile, preferinţele, de a da LIKE pentru tot felul de lucruri, de la vreun articol până la diverse mărci de maşini, băuturi răcoritoare cancerigene. În mod democratic, te poţi răzgândi şi retrage acel LIKE printr-un DISLIKE însă ce te faci când moare un om pe care-l apreciai, pe care-l citeai, cum îţi exprimi condoleanţele căci a oferi un LIKE pare o culme a nesimţirii fiindcă este interpretabil. Înseamnă că îţi place că a murit, nu? Apariţia posibilităţii de a urî prin HATE ar spori în mod sigur atractivitatea reţelei. De asemenea, o sugestie lui Mark Zuckerberg, nu ar strica dezvoltarea automată în dreptul fotografiilor postate, în mod special a celor de tinere domnişoare atrăgătoare, a icon-ului ce reprezintă un telefon cu mesajul “Can I have you number?” sau ceva de genul “Can we meet?” Unde? La cel mai select restaurant. Virtual.

Îmi este imposibil să înţeleg cum o persoană având cont pe Facebook dar şi două-trei mii de prieteni mai poate urmări postările acestora. Îmi imaginez o conversaţie între doi tineri Tu caţi friends ai bă? 469. Te-am luat, bă fraiere, panaramă ce eşti, eu am 1236! A avea prieteni, o pură ipocrizie, limba română este mult mai nuanţată, folosind şi termenul vag de cunoştinţă, devine asemeni întrecerii în muncă de dinainte de 1989 când socialismul victorios, nemaiavând cu cine să concureze, îşi propusese să se întreacă pe sine însuşi. Vestigiile capitaliste rămăseseră mult în spate ! O întrecere stahanovista în friends! Oare câţi friends ar fi avut Aleksei Stahanov? Dintr-o altă perspectivă, toţi tătucii popoarelor comuniste, începând cu Lenin şi Stalin i-ar fi avut drept friends, pe viaţă pe toţi supuşii. Avantajul Facebook constă şi în faptul că poţi deveni amic cu tot felul de celebrităţi (oameni politici, staruri rock, vedete TV, fotbalişti şi foste soţii de fotbalişti) care în mod normal nu ar da o ceapă degerată pe tine. Şi te poţi mândri, băi frate ştii că sunt friends cu Obama şi Madonna? Chiar azi i-am întrebat ce au mâncat la cină! Democraţia absolută! Încurajarea imensei paranoia naţionale! Este posibil ca necredinciosului să i se ia Facebook? Mi se poate imputa ipocrizia. Adică de ce mai ai cont pe Facebook dacă stai şi critici, faci pe Toma necredinciosul, mârâi şi ne enervezi cu remarcile tale ironice? Te-a obligat cineva să ai cont pe Facebook? Nu aş putea abandona frontul Facebook pentru că m-aş condamna la sinucidere deopotrivă ce întreaga umanitate sta pe Facebook. Ca orice invenţie a geniului uman, şi Facebook cunoaşte acea dualitate religioasa iar graniţa dintre ridicol şi sublim este de multe ori invizibila dar, cu toate acestea, merită studiată cu atenţie şi umor. Chiar, ce legătură mai este între Facebook şi book?

K.A.I.R. – Košice Artist in Residence

Host organisations

Moldova Young Artists Association Oberliht (http://chiosc.oberliht.com)

Kosice 2013 – European Capital of Culture (www.kosice2013.sk)


Kosice

By now, Košice and whole Eastern Slovakia is one of the most fascinating regions in Europe. Not for nothing, Košice awarded the title “Eurpean Capital of Culture 2013”. During the last centuries, the whole region was influenced by many different kingdoms, countries and cultural groups and still you can feel this multicultural spirit in the city, not only because of the huge Hungarian and Roma minorities or because of the three universities. During the socialistic time, Košice became a center of steel industry, the population tripled within 3o years. The influence of the former socialistic times, especially in architecture and working infrastructure, still exists. During the last years, Košice, located at the Schengen border, starts a huge transformation process and will become a important cultural hub between east and west in social, political and artistic terms.


Artist in Residence

In the frame of European Capital of Culture the NGO Košice 2013 (www.kosice2013.sk / www.kasarne.sk) is running an international Artist-in-Residence-program for ermerging artists from all over the world and out of all artistic disciplines and expressions. We give our residents the possibility to become a cultural pioneer and work in the inspire environment of Košice`s singular cultural surrounding to realize art projects, collaborate with the agile local art scene and present themself to the local and national public.

We pursuit three main goals within this residency-project:
Support the creative energy of every invited artist and give him/her the chance to work in a new and very special environment to find (new) artistic ways to express.
Stimulate the art scene in Košice, in the region and in whole Slowakia. Support the dialogue as well as the confrontation of the residency-artists with local artists and the wide public.
Create/strengthen a beneficial environment for the development of inovative and international contemporary art projects with international and local participants.

According to our main goals, our team will introduce every artist in the social environment of the city and the region and help them to build up networks and collaporations with local artists. We will organise public events like lectures, projections, workshops, open studios to give every artist the chance to introduce and present themself to a wide puplic. A final exhibition will show the working process during the stay of each artist.


K.A.I.R. – FACTS

What we provide
· Three month residency in Kosice, Eastern Slovakia (september-november 2011)
· Free accommodation near the city center (full furnished with kitchen, no room service)
· Honorary: 500 € per month (altogether: 1.500 €) / Traveling costs: 500 €
· The artist is responsible for his/her health insurance

What we demand
We searching for ermerging artist (between 20 and 40 years old), who is open for collaborations with local artists
One open studio day and final exhibition at the end of the residency
Compusory attendance

Application
Curriculum Vitae – Please send a short CV including your name, address, phone, email along with educational and exhibition background
Letter of motivation and objectives – Briefly describe your motivation to come to Kosice and the projects you want to realise during your stay
Examples of current works with artist`s statement (file format: GIF, JPG or TIFF / file size: total files no larger than 10 MB / image size: 1000 pixels / image resolution: 72 dpi)
Deadline: 31st of May 2011

Contact
Please send your applications to the following address:
Vladimir Us – vladimir@oberliht.org.md / + 373 (0) 69 171010
Address: Asociatia Oberliht, str. Gh. Asachi 53/1, lit. “A”, Chisinau 2028, Republica Moldova
Internet: http://oberliht.com








Vladimir US

Ernesto Sabato

Luminita PAUL


Argentinianul, avid suporter al echipei Estudiantes La Plata, s-a stins din viaţă sîmbăta trecută, cu o lună şi jumătate înainte de a împlini 100 de ani

Ştiinţe şi matematică, un doctorat în fizică, obţinut în 1937, la Universitatea din La Plata, apoi literatură, cu trei romane publicate, dintre cele pentru care parcă nu ajunge timpul ca să le reciteşti şi să te saturi vreodată de ele. O viaţă aproape centenară, împodobită de premii pe care nu le-a vrut niciodată, cu lucrări de care nu era mulţumit şi care au luat drumul coşului de gunoi din prea multă autoexigenţă. O viaţă în care există fapte memorabile şi vorbe pe măsură: "Este admirabil că omul continuă să lupte şi să creeze frumuseţe în mijlocul unei lumi barbare, ostile".

Înainte de toate acestea însă a fost altceva. Fotbalul. Pe cînd şi-a făcut studiile de liceu şi universitare în La Plata, a jucat pentru Estudiantes în diviziile inferioare. A ştiut să se descrie cu realism: "Nu eram un virtuoz, trebuie să lămuresc şi să accept acest lucru, dar făceam tot timpul curse pe teren şi nu renunţam niciodată să mă bat pentru minge. Jucam ceea ce în nomenclatorul epocii se numea back dreapta".

Duminică, la o zi după ce Ernesto Sábato s-a stins din viaţă la aproape 100 de ani în casa sa din Santo Lugares, Buenos Aires, toate meciurile din Clausura au început cu un minut de reculegere. "Am jucat mult fotbal, dar am eşuat în cariera de fotbalist. Mă mîndresc însă că unii dintre colegii mei au rămas în istoria clubului", mai spunea Sábato, care şi-a susţinut echipa de suflet din tribună pînă în 2004. Atunci a fost văzut pentru ultima dată în tricoul cu dungi albe şi roşii, printre spectatori, făcînd cu mîna, recunoscut şi iubit de toţi.


"Nu eram un virtuoz, dar făceam tot timpul curse pe teren şi nu renunţam niciodată să mă bat pentru minge"
Ernesto Sabato, mare scriitor argentinian


Ernesto Sábato - Trei romane istorice
S-a născut pe 24 iunie 1911, în Rojas, la 200 de kilometri de Buenos Aires
A fost al 10-lea din cei 11 copii ai familiei de emigranţi italieni
În 1929 a intrat la Universitatea din La Plata, studiind ştiinţe şi matematică
Şi-a luat doctoratul în fizică în 1937
Din 1945 se dedică literaturii. A publicat trei romane considerate repere în istoria genului: "Tunelul" (1948), "Despre eroi şi morminte" (1961), "Abbadon, exterminatorul" (1974)
A scris eseuri, critică şi memorii - "Înainte de tăcere" (1998)
Căsătorit cu Matilde Kusminsky, decedată în 1998, tată a doi fii, Jorge, care a murit într-un accident de maşină în 1995, şi Mario, care este regizor






Un text al Lumintei PAUL, preluat din GSP

Vasile Ernu are un fiu

Alexandru Andrei ERNU
S-a nascut la 28 aprilie 2011, ORA 12.30, de 3500 g si de 51 cm