azi avem sedinta

Atelierul Iovita azi se intilneste la ora 17.00 la Biblioteca Hasdeu.

JAZZ from Germany!

Daniel Schmidt ne spune


TONIGHT at Gin Do & Contrabass (Str. Eminescu 72) Finest JAZZ from Germany!

Vasile Ernu tradus in italiana

In cadrul celei de-a XXIV-a ediţie a Salonului Internaţional de Carte de la Torino, joi, 12 mai, ora 11.00-12-00, în Sala Incubatore, va avea loc
prezentarea volumului Nato in URSS de Vasile Ernu (Născut în URSS, Polirom, 2006, 2007, 2010), apărut de curînd la editura Hacca, în traducerea Anitei N. Bernacchia. Participă: Vasile Ernu, Anita N. Bernacchia, Stefano Gallerani, Paola Zoppi, Caterina Morgantini. Născut în URSS reprezintă debutul lui Vasile Ernu. Volumul a fost distins cu Premiul pentru debut al României literare şi cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România. Născut în URSS a mai apărut în maghiară, spaniolă, rusă şi este în curs de apariţie în polonă şi georgiană.

azi seara la chisinau

La Academia de Teatru e un spectacol de teatru al unui tanar regizor dupa piesa Gianinei Carbunaru Chebab
si la ODeon

un film de Razvan Radulescu
Felicia, inainte de toate

Ambele incep la ora 18.00

CONSTANTIN KAVAFIS (1863 - 1933)

PRIMA TREAPTĂ

Lui Teocrit i se plângea
într-o zi poetul tânăr Eumene:
"Iată doi ani de când scriu
şi nu am făcut decât o singură idilă.
E unica mea lucrare terminată.
Înaltă e, vai,
prca înaltă, văd, scara Poeziei;
de pe această primă treaptă unde mă aflu
n-o să mai urc în veci, nefericitul de mine."
Şi Teocrit răspunse: "Cuvinte
nepotrivite şi blasfemii.
Dacă te afli pe această primă treaptă,
fii mândru şi fericit.
Aici unde ai ajuns nu e puţin lucru,
cât ai făcut e o mare glorie.
Căci încă şi această primă treaptă
e foarte departe de lumea de rând.
Pe aceasta treaptă ca să calci
trebuie, de drept,
să fii cetăţean al oraşului ideilor.
Şi-i rar în acel oraş şi anevoie
să ţi se acorde cetăţenia.
În Agora, acolo, găseşti Legiuitori
pe care nici un aventurier nu e în stare să-i înşele.
Aici unde ai ajuns nu e puţin lucru:
cât ai făcut e o mare glorie."

AŞTEPTÂNDU-I PE BARBARI

- Ce aşteptăm, întruniţi în Forum?

Azi trebuie să sosească barbarii.

- De ce, în Senat, e această apatie?
De ce stau senatorii şi nu legiferează?

Pentru că azi vor sosi barbarii.
Ce legi să mai facă senatorii?
Când vor sosi, barbarii vor face legi.

- De ce împăratul nostru s-a trezit aşa devreme
şi stă în faţa celei mai mari porţi a oraşului,
pe tron, cu mărire, purtând coroana?

Pentru că azi vor sosi barbarii.
Şi împăratul aşteaptă să întâmpine
pe căpetenia lor. Chiar a şi pregătit
un pergament, să i-l dea. A scris acolo
multe nume şi titluri.

- De ce consulii noştri amândoi, şi pretorii,
au ieşit azi în togile roşii brodate
de ce şi-au pus brăţări cu atâtea ametiste
şi inele cu smaralde bogat scânteietoare?

De ce să poarte azi preţioase toiege
cu argint şi cu aur măiestrit încrustate?

Pentru că azi vor sosi barbarii,
şi asemenea lucruri îi orbesc pe barbari.

De ce retorii noştri demni nu se apropie iar
să-şi arate elocinţa, să-şi spună ale lor?

Pentru că azi vor sosi barbarii,
şi pe aceştia îi plictisesc perorările şi predicile.

De ce, deodată, atâta îngrijorare
şi răvăşire? (Cât de grave au devenit feţele!)
De ce se golesc în grabă străzile, pieţele,
şi foarte îngânduraţi se duc toţi înspre casă?

Pentru că noaptea s-a lăsat şi barbarii n-au venit
Şi câţiva soli s-au întors de la hotare
şi-au spus că nu mai există barbari.

Şi acum ce ne vom face fără barbari?
Oamenii aceştia erau totuşi o soluţie.

REGELE DEMETRIOS

"Nu ca un rege, ci ca un actor, el a înlocuit cu hlamida sură pe cea tragică şi a ieşit, neobservat."
PLUTARH. Viaţa lui Demetrios.

Când macedonenii l-au părăsit,
dovedind că îl preferă pe Pirus,
regele Demetrios (mare
îi era sufletul) câtuşi de puţin - aşa s-a spus -
nu s-a comportat ca un rege. S-a dus
şi şi-a scos îmbrăcămintea de aur
şi şi-a smuls din picioare încălţările
de porfiră. Cu haine de rând
s-a îmbrăcat în grabă şi a plecat.
Procedând ca un actor
ce, o dată reprezentaţia terminată,
îşi schimbă costumul şi dispare.

FOARTE RAR

E un bătrân. Istovit şi încovoiat,
pustiit de excese şi de ani,
cu paşi înceţi trece strada.
Totuşi, când se întoarce acasă, spre a-şi ascunde
căderea şi bătrâneţea, se întreabă
care i-e încă partea la tinereţe.

Acum, adolescenţi îi declamă versurile.
Prin ochii lor vioi trec viziunile lui.
Spiritul lor robust şi înclinat spre plăceri,
carnea lor strunită şi-armonioasă
vibrează de-a sa concepţie a frumosului.

MORMÂNTUL LUI LANIS

Lanis, pe care atât l-ai iubit, nu-i aici, Marc,
în mormântul la care vii şi suspini şi stai ceasuri
şi ceasuri.
Lanis, pe care atât l-ai iubit, e mai aproape de
tine, mult,
când, închis în odăi, îi contempli portretul,
care totuşi a păstrat ceva din farmecul lui,
care totuşi a păstrat ceva din ceea ce îndrăgiseşi.

Îţi aminteşti, Marc, când l-ai adus din palat,
de la proconsul, pe faimosul pictor cyrenian,
cu câtă viclenie de artist, de îndată
ce-ţi văzu prietenul, încerca să vă convingă
că negreşit trebuia să-l picteze ca Hyacintos
(în acest fel portretul urmând să aibă mai mult efect)?

Dar Lanis al tău nu-şi împrumuta astfel frumuseţea;
împotrivindu-se cu tărie, i-a spus să redea
nu pe Hyacintos nici pe nimeni altul,
ci pe Lanis, fiul lui Rametih, alexandrin.

PRIN FAŢA CASEI

Ieri, rătăcind printr-un cartier
îndepărtat am trecut prin faţa casei
pe care o frecventam când eram foarte tânăr.
Acolo, Eros cuprinse trupu-mi,
cu superba lui forţă.
Şi ieri,
când am trecut pe vechiul drum,
au fost deodată mai frumoase prin farmecul-iubirii
prăvălii, trotuare, pietre,
şi ziduri, şi balcoane, şi fereşti.
Nimic urât n-a rămas acolo.

Şi cum stam şi cum priveam poarta,
şi stam şi aşteptam în faţa casei,
din fiinţa mea toată radia
emoţia voluptoasă păstrată.
Traducere: Aurel Rău

ÎN LUNA ATHYR


Cu greu desluşesc pe piatra străveche.
„Do(a)mne, Iisuse Hristoase”. Un „Su(f)let” disting.
„În luna Athyr” „Leukio(s) a ador(m)it”.
Cât despre vârstă, „A trăit… ani” ,
iar cifra 17 arată că tânăr adormit-a.
În frânturile de litere văd „El… alexandrin”.
Urmează-apoi trei rânduri foarte deteriorate;
dar câteva cuvinte tot descifrez – de pildă „lacrimile noastre”,
„durere”,
apoi iarăşi „lacrimi” şi „doliu pentru (n)oi, prietenii”.
Cred că Leukios trebuie să fi fost tare-ndrăgit.
În luna Athyr Leukios a adormit.

EUGENIO MONTALE

MONOLOG

Nu mă mai aplec
peste parapet
să văd dacă soseşte
diligenţa cu cai
ce duce şcolarii la Barnabiţi.
Azi lungi fâşii de viaţă
îmi apar şterse
este prost cine crede
că viaţa nu suferă întreruperi
nu e vorba de moarte şi învieri
ci de lungi coborâri în Infern unde fierbe
ceva neajuns încă în punctul rupturii
dar aceasta ar fi tocmai moartea ce detestăm
aşa că ne mulţumim cu un clocot
care se aude doar ca un tunet îndepărtat,
se întâmplă totuşi ceva în Univers
o căutare de sine însuşi
a unui sens pentru a reîncepe din nou
cu noi la remorcă, resturi de stofă
ce se aruncă
sau câte unul cade singur.

[„Monologo”, în Altri versi]

[S-O LUĂM PE STRADA CE COBOARĂ]

S-o luăm pe strada ce coboară
prin tufele de mărăcini;
ne va conduse zborul unui fluture
către orizonturi rupte de fluvii.

Să zăvorâm înapoi ca pe-o poartă
aceste ore de ezitări şi noduri în gât.
Nostalgiile nespuse ce mai contează?
Chiar şi aerul dimprejur zboară cu noi!

Şi iată că la o cotitură ne-apare
dintr-o dată linia argintie de mare;
Încă-şi aruncă ancora vieţile noastre nerăbdătoare.
Înţeleg bufnitura – Adio, cărare! Şi acum
Mă simt tot înflorit, nu ştiu dacă de pânze sau de aripi...

[„Sciendiamo la via che divalla”, în Poesie disperse]

UN POET

Puţină viaţă îmi rămâne, dar sper că voi afla calea
să-i dedic viitorului tiran
sărmanele mele strofe. Nu-mi va porunci să-mi tai venele
precum Nero lui Lucan. Va vrea o laudă spontană
ţâşnită dintr-o inimă recunoscătoare
şi o va avea din abundenţă. Voi putea de asemeni
să las urme durabile. În poezie
ceea ce contează nu e conţinutul
ci Forma.

[„Un poeta”, în Quaderno di quattro anni]

ZIUA MORŢILOR

Gina a aprins o lumânare pentru morţii ei.
A aprins-o în bucătărie, morţii sunt mulţi şi sunt departe.
Trebuie să se întoarcă la timpul când era fetiţă
şi cafeaua ei cu lapte era un pumn de castane uscate.
Trebuie să recreeze un tată scund şi bătrân
şi marşurile ei forţate pentru a-i găsi un pic de vin dulce.
Vin el nu putea bea nici dulce nici sec
pentru că lipseau banii şi trebuiau hrăniţi
purceluşii pe care ea îi ducea la păscut.
Între morţi poate fi pusă şi învăţătoarea care lovea
cu varga degetele îngheţate ale fetiţei. Morţi
sunt şi câţiva vii, semiviii apropiaţi
de tăcere. E o gloată care nu contează
pentru că nu a dus la păscut purceluşii.

[„Il giorno dei morti”, în Quaderno di quattro anni]

LĂMÎII

Ascultă-mă poeţii laureaţi
se mişcă numai printre plante
cu nume puţin folosite: lemn-câinesc sau acantă.
Eu, din parte-mi, iubesc străzile ce dau în ierboase
şanţuri unde în bălţi pe jumătate secate ştrengarii pândesc
câte-un ţipar jigărit:
potecile ce şerpuiesc pe buza şanţului,
coboară printre tufişuri de trestie
şi dau în grădini de legume, printre lămâi.

Cu-atât mai bine dacă zarva păsărilor
se stinge înghiţită de azur:
mai clar se ascultă susurul
ramurilor prietene în aerul aproape nemişcat,
senzaţia acestei miresme
ce nu ştie să se desprindă de pe pământ
şi plouă în inimă o blândeţe tulbure.
Aici atâtor pătimaşe distracţii
ca prin farmec le tace tumultul,
aici ne-avem şi noi, săracii, partea noastră de bogăţie
şi aceasta este aroma lămâilor.

Vezi, în această linişte în care lucrurile
se lasă-n voie şi par gata-gata
să-şi trădeze secretul lor ultim,
uneori parc-aştepţi
să descoperi vreo greşeală a Naturii,
punctul mort al lumii, inelul ce nu rezistă,
firul de descurcat ce ne-ar duce în sfârşit
în miezul unui adevăr.

Privirea scormoneşte împrejur,
mintea cercetează, potriveşte, desface
în parfumul ce se revarsă
când ziua mai mult lâncezeşte.
Sunt linişti în care vezi
în orice umbră umană ce se îndepărtează
câte o Divinitate tulburată.

Dar iluzia piere şi timpul ne poartă din nou
în oraşele zgomotoase unde azurul se arată
doar în fâşii, sus, între cornişe.
Ploaia oboseşte pământul, apoi; se-ndeasă
plictisul iernii peste case,
lumina se face avară – avar şi sufletul.
Când într-o zi printr-o poartă întredeschisă
între pomii dintr-o curte
ni se arată galbenul lămâilor;
gerul inimii se topeşte
şi în piept răpăie cu
cântecele lor
trâmbiţele de aur ale soarelui.

[„I limoni”, în Ossi di sepia]

[DE CE ÎNTÂRZII?...]

De ce întârzii? în pin veveriţa
bate cu flacăra cozii în scoarţă.
Cornul lunii-şi coboară vârful
în soare pălind. Iată, e ziuă.
La o adiere fumul leneş tresare,
se apără-n punctul ce te închide.
Nimic nu sfârşeşte, sau totul, dacă tu ca un fulger
laşi norul.

[„Perche tardi?, în Occasioni]

CASA VAMEŞILOR

Tu nu-ţi aminteşti casa vameşilor
pe-un dâmb înălţat ieşind pieptiş din mare:
pustie te aşteaptă din seara
când roiul tău de gânduri pe-acolo avea intrare
şi-acolo se opri neliniştit.

Libeccio bântuie de ani pereţii vechi
şi râsul tău nu mai răsună vesel:
busola se repede nebună, la-ntâmplare,
iar numărul la zaruri nu se-ntoarce.
Tu nu-ţi mai aminteşti; alt timp răstoarce
memoria ta; un fir în depănare.

Îl ţin de-un capăt încă; dar se pierde
casa şi-n vârf de acoperiş morişca
neagră de fum, rotind fără cruţare.
Mai ţin un capăt; tu rămâi stingheră
Aici nici nu respiri, în bezna mare.
Oh, zări în fugă, unde se aprinde
lumina rară-a-unui petrolier!
Pe-aici e calea? (Tălăziund se-ndreaptă
valul din nou spre stânca ce se surpă...)
Tu nu-ţi aminteşti casa din această
seară a mea. Eu nu ştiu cine pleacă, cine-aşteaptă.

[„La casa dei doganieri”, în Occasioni]

IN seara asta, La Paris, Nicoleta Esinencu

LE PRINTEMPS DE PARIS
Festival européen de théâtre - 7e édition
***
> Ce soir mardi 10 mai - 20h30 :
FUCK YOU, Eu.ro.Pa !


De Nicoleta Esinencu
Traduit du roumain par Mirella Patureau
Mise en scène Veronika Boutinova
Avec Charlotte Talpaert et Charlotte Mucklisch
Production Cie Les Chiennes Savantes (Calais)

PREZANTAREA SCRIITORILOR INVITAŢI LA FESTIVALUL ZILELE LITERATURII ROMÂNE LA CHIŞINĂU

PREZANTAREA SCRIITORILOR INVITAŢI:

Emil Brumaru
(n. 1939 în Basarabia) este unul dintre cei mai importanţi poeţi contemporani. A debutat în 1970 cu Versuri, volum premiat de USR. Alte volume publicate: Detectivul Arthur (1970), Julien Ospitalierul (1974), Cîntece naive (1976), Adio, Robinson Crusoe (1978), Dulapul îndrăgostit (1980), Ruina unui samovar (1983), Dintr-o scorbură de morcov (1998), Poeme alese 1959–1998 (2003), Fluturii din pandişpan (2003), Poezii (carte la borcan, 2003), Cerşetorul de cafea (2004), Infernala comedie (2005), Opera poetică (3 vol., 2005), Submarinul erotic (2005), Cîntece de adolescent (2007), Ne logodim cu un inel din iarbă (2008), Povestea boiernaşului de ţară şi a fecioarei... (2008). La Editura Polirom a publicat Cerşetorul de cafea. Scrisori către Lucian Raicu (2004), Dumnezeu se uită la noi cu binoclul (2006), Opere I. Julien Ospitalierul (2009) şi Opere II. Submarinul erotic (2009). Este laureat al Premiului naţional de poezie „Mihai Eminescu“ (2001) pentru Opera Omnia.

Val Butnaru
(n. 1955) este publicist, analist politic şi scriitor. Fondatorul Jurnal Trust Media. Facultatea de ziaristică a USM, 1980. Cursuri de regie la Institutul de artă cinematografică (VGHIK) din Moscova, 1987. Publică: Procedeul de ju-jutsu (1986), Ne place să jucăm teatru (1987), La Veneţia e cu totul altfel (1989), Simfonie în bi bemol major (1992), Iosif şi amanta sa (1993), Ţin minte că va ninge şi vom fi fericiţi (1993), Mâine sau poate poimâine (1994), Saxofonul cu frunze roşii (1997), Cum Ecleziastul discuta cu Proverbele (1999), Şase autori în căutarea unui personaj (2001), Apusul de soare se amână (2003), Avant de mourir (2008). Este autorul a două dramatizări: Halta viscolelor (1986, după Cinghiz Aitmatov) şi Fratele nostru, Iuda (după Leonid Andreev). Premiul „Ion Luca Caragiale“ al Academiei Române (1993, pentru piesa Iosif şi amanta sa). În 2010 apare romanul Cartea nomazilor din B. (edituria RAO şi Prut Internaţional).

Constantin Cheianu
(născut în 1959) este autor de teatru, prozator, jurnalist. Unsprezece dintre textele sale dramatice au fost montate în teatre din Moldova şi România. A susţinut lecturi în România, Germania, Elveţia. Deţine Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru dramaturgie (1998) şi pentru proză (1999). Spectacolul după piesa sa Plasatoarele a fost distins cu Marele Premiu al Festivalului de dramaturgie din Moldova (1998), iar în 2008 Monkberry a cucerit Marele Premiu al Festivalului de dramaturgie contemporană organizat de Teatrul „Satiricus“. La Editura Cartier i-au apărut volumele Luministul, Totul despre mine!, Sex & Perestroika.

Mihai Fusu
este regizor, actor, realizator TV, dramaturg. A absolvit Universitatea de Stat din Chişinău, facultatea de filologie, precum şi Şcoala Superioară de Teatru „Şciukin“ din Moscova. A fost stagiar la Royal Court Theatre din Londra în cadrul programului „Seeding a Network“, la École Supérieure d'Art Dramatique, Théâtre National de Strasbourg şi la Conservatoire National Supérieur d'Art Dramatique din Paris. A jucat în nenumărate piese şi a montat zeci de spectacole după piesele unor autori precum: Shakespeare, Ionesco, Cehov, Caragiale, Molière, Cheianu, Butnaru, Vişniec etc. A scris A şaptea kafana în colaborare cu Dumitru Crudu şi Nicoleta Esinencu şi Am ce am eu cu poliţiştii. A avut turnee în România, Franţa, Belarus, Rusia, Ucraina, Elveţia, Germania.

Bogdan Georgescu
este artist, dramaturg, observaţionist, activist social. Unelte folosite: dramaturgie, teatru comunitar, compoziţie video, producţie, intervenţie socială, management de proiect. Bursier Soros al UEP în 2004, absolvent al Institute 2 din cadrul Universităţii Cornerstone, iniţiator al tangaProject şi membru fondator al Active Art. Alături de iniţiativa Ofensiva Generozităţii şi tangaProject, lucrează ca artist, mediator şi manager de proiect în procese creative bazate pe colaborarea dintre comunitatea implicată şi artiştii proiectului şi pe interdisciplinaritate, pentru proiecte de artă activă precum Harta sensibilă, RahovaNonstop, Construieşte-ţi comunitatea!, Evacuarea Casei de Cultură a Studenţilor din Timişoara, Turneu la ţară, Casa Poporului – proiect de artă activă şi teatru comunitar la Penitenciarul de Maximă Siguranţă din Craiova, Kickstart Limanu. Piese și scenarii de teatru: România! Te pup, I am special, Casa Poporului, XXXCartoons, Rape, DW-3D text, Mina, Ketchup, cornerstoneinstitute5.blogspot.com – video blog book.

Radu Pavel Gheo
(n. 1969). Absolvent al Facultăţii de Litere, Universitatea de Vest Timişoara (1994). Este redactor şi traducător al Editurii Polirom şi redactor al revistei Orizont din Timişoara. Volume publicate: Valea Cerului Senin (Ed. Athena, 1997); Despre science fiction (studii teoretice, Ed. Omnibooks, 2001); Adio, adio, patria mea cu î din i, cu â din a (eseuri, Ed. Polirom, 2003); Românii e deştepţi (Ed. Polirom, 2004); Fairia – o lume îndepărtată (roman, Ed. Polirom, 2004); DEX-ul şi sexul (Ed. Polirom, 2005); Numele mierlei (Ed. Polirom, 2008), Noapte bună, copii! (Ed. Polirom, 2010). A coordonat împreună cu Dan Lungu volumul Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism (Ed. Polirom, 2008). În anul 2007 a scris o piesă de teatru, Hold-Up Akbar SAU Toţi în America, pusă în scenă la Teatrul Naţional din Timişoara.

Ion Mureşan
(n. 1955) este poet şi publicist. A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj (1981). A făcut parte din gruparea revistei Echinox şi a redacţie revistei Tribuna din Cluj. În prezent este redactor-şef al revistei Verso din Cluj. A debutat cu poezie în revista Cutezătorii (1968). A publicat: Cartea de iarnă (Ed. Cartea Românească, 1981); Poemul care nu poate fi înţeles (Ed. Arhipelag, 1993); Le mouvement sans coeur de l'image, traducere în franceză de Dumitru Ţepeneag (Ed. Belin, 2001); Paharul / Glass / Au fond de verre, cu desene de Ion Marchiş, traducere de Virgil Stanciu şi Dumitru Ţepeneag (Fundaţia Culturală „Archeus” & Scriptorium, Baia Mare, 2007); Zugang verboten / Acces interzis, traducere în limba germană de Ernest Wichter (Büroarcrasch, Viena, 2008). În 2010 publică Cartea Alcool la Editura Charmides.

Alina Nelega
(n. 1960) este autor dramatic. Piesele sale sunt prezentate scenic, publicate, reprezentate în România şi, peste hotare, la Budapesta, Londra, Zürich, Berlin, Varşovia, Praga, Heidelberg, New York etc. Regizează rar, doar texte proprii şi texte noi. Conduce masteratul de scriere dramatică al Facultăţii de Teatru din cadrul Universităţii de Arte din Târgu Mureş. I se decernează de către UNITER premiul „Piesa anului 2000“ pentru www.nonstop.ro. În mai 2007 i se decernează premiul de „Autor European” la Heidelberger Theatrestueckemarkt. În 2008, cartea sa, kamikaze, este nominalizată pentru Premiul de dramaturgie al Uniunii Scriitorilor. Din 2008 este Honorary Fellow in Writing al Universităţii din Iowa, SUA. Dintre cărţile apărute: ultim@vrăjitoare (Ed. Paralela 45, 2001, apărut în limba maghiară la Editura L'Harmattan, 2007), Teatru şi povestiri (Ed. UNITEXT, 2003), Hess (Teatrul Ariel, 2003), kamikaze (Cartea Românească, 2007), Structuri şi formule de compoziţie ale textului dramatic (Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2010).

Nicolae Popa
(n. 1959) este poet şi prozator. A studiat la Şcoala poligrafică din Chişinău, la Universitatea de Stat din Moldova, secţia jurnalism (1983) şi la Institutul de Literatură din Moscova (1987–1989). A debutat editorial în 1983, cu volumul de versuri Timpul probabil, iar în 1987 a publicat volumul Ghid pentru cometa Halley, ambele la Editura Literatura Artistică. În anul 1991 a publicat la Editura Hyperion romanul Cubul de zahăr. În anul 2001 a publicat Păsări mergând pe jos. Povestiri de nepovestit, iar în 2003 volumul de versuri Careul cu raci. În anul 2008 a publicat romanul Avionul mirosea a peşte la Editura Arc, pentru care a primit Premiul „V.Vasilache“ la Salonul Internaţional de Carte de la Chişinău (2008), Premiul pentru cea mai bună carte de proză 2008 şi Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.

Arcadie Suceveanu
(n. 1952) este poet şi eseist. A absolvit Universitatea de Stat din Cernăuţi, 1974. Din decembrie 2010 este preşedinte al USM. Preşedinte al Filialei Chişinău a USR. Membru-fondator al PEN-Clubului din Moldova. A publicat: Mă cheamă cuvintele (1979), Ţărmul de echilibru (1982), Mesaje la sfârşit de mileniu (1987), Arhivele Golgotei (1990), Eterna Danemarcă (1995), Înfruntarea lui Heraclit (1998), Mărul îndrăgostit de vierme (1999), Cavalerul Înzadar (2001), Corabia de la mansardă (2004), Emisferele de Magdeburg (2005), Arca dies (2008), 101 poeme (2009), Cafeneaua Nevermore (2011). Autor a numeroase cărţi pentru copii: A fugit melcul de-acasă (1984), Ora cinci fără doi fulgi (1986), În cămaşă de cireaşă (1989), Raţa şi Arhimede (2000), ŞTIUca la şcoală (2002), Cheiţe pentru vise (2005), Lumea ca o poveste (2009) ş.a. Este laureat al mai multor premii.

Maria Şleahtiţchi
(n. 1960) a absolvit Facultatea de Filologie, Secţia de Limba şi Literatura Română a Universităţii de Stat „Alecu Russo“ din Bălţi (1981). Din 1984 până în prezent este cadru didactic la Universitatea din Bălţi. În perioada 2000–2010 a fost decan al Facultăţii de Filologie. Din 2010 este prorector la aceeaşi universitate. Doctor în filologie (1991). Cofondator al revistei literare Semn (1995). A publicat volumele: O săptămână de poeme nescrise (Chişinău, 1998); Cvartet pentru o voce şi toate cuvintele (Chişinău, 2001); Jocurile alterităţii (Chişinău, 2002); Literatura din Basarabia în secolul XX. Literatură pentru copii (Chişinău, 2004); Cerc deschis. Literatura română din Basarabia în postcomunism (Iaşi, 2007); Oleandrii mă strigă roz (Chişinău, 2010).

Cristian Teodorescu
(n. 1954). A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti în 1980. Debutează în 1981 cu o povestire în revista Tribuna, iar editorial, în antologia Desant 83 (Editura Cartea Românească, 1983). În 1985 îi apare volumul de povestiri Maestrul de lumini la Editura Cartea Românească. În 1988 publică romanul Tainele inimei (Ed. Cartea Românească), premiat de Academia Română în 1990. În 1991, publică Faust repovestit băieţilor mei, Petre şi Matei (Ed. Alex). Volumul de proză scurtă, Povestiri din lumea nouă (Ed. RAO, 1996), primeşte Premiul USR. Urmează alte două volume de povestiri, Îngerul de la benzinărie (Ed. Paralela 45, 2002), Maestrul de lumini si alte povestiri (Ed. Curtea Veche, 2004). În 2009 publică la Editura Cartea Românească Medgidia, oraşul de apoi – Premiul pentru Proză al USR.

Ion Vianu
(n. 1934) a urmat studii de filologie clasică, iar ulterior medicină. După ce a emigrat, în 1977, a publicat în străinătate articole şi studii privind istoria şi filosofia psihiatriei şi s-a distins ca unul dintre colaboratorii constanţi ai postului de radio Europa Liberă. Volume publicate: Introducere în psihoterapie (1975), Stil şi persoană (1975; volum distins cu Premiul USR), Amintiri în dialog. Memorii (în colaborare cu Matei Călinescu, 1994; Ed. Polirom, 1997), Paramnezii (2005), Blestem şi Binecuvîntare (2007), Investigaţii mateine (2008), Necredinciosul (2008), Exerciţiu de sinceritate (2009). A iniţiat ciclul de romane Arhiva trădării şi a mîniei, din care a publicat la Ed. Polirom Caietele lui Ozias (2004) şi Vasiliu, foi volante (2006). În 2010 publică la Editura Polirom Amor intellectualis. Romanul unei educaţii, care va fi declarată Cartea anului 2010.