joi, 5 aprilie 2018
Romeo Aurelian Ilie
Dumitru Crudu este unul dintre cei mai prolifici și totodată cei mai activi scriitori din Basarabia. El vede cu neobosită luciditate fiecare derapaj al societății din Republica Moldova. Și pe fiecare în parte le topește în cuptoarele de foc ale cuvântului și le toarnă mai apoi în lingori de realitate sub formă de literatură.
În Moartea unei veverițe, Dumitru Crudu descrie, când cu umor, când cu tragism, când în manieră tragi-comică, spaimele sau cel puțin neliniștile de zi cu zi ale basarabenilor, fie că acestea sunt provocate de perpetua umbră rusească ce persistă asupra țărișoarei lor, fie că sunt rodul propriilor neputințe, inerente unei vieți puse mereu sub semnul întrebării. Se remarcă prin complexitatea firului epic, a manierei narative și a capacității de sondare și exploatare a psihicului uman, povestirea ce deschide acest volum, denumită simplu, dar sugestiv, „După război”. Iar în urma acesteia, se înșiruiesc o suită de povestiri mai mari sai mai mici ca dimensiuni, dar fiecare în parte având concentrarea unor pietre prețioase, a unor bijuterii literare.
Sursa: https://www.cartepedia.ro/articol/moartea-unei-veverite-2387.html
sâmbătă, 31 martie 2018
NOAPTE ALBĂ LA GDANSK
Noaptea trecea și nu puteam să adorm. Mă zvârcoleam în pat, mă întorceam de pe o parte pe alta în căutarea unei poziții mai bune pentru somn, dar somnul nu venea. Număram în gând de la unul la o sută și invers, în ordine descrescătoare. Dar nu puteam ademeni somnul și pace și atunci m-am sculat și am aprins lumina. M-am uitat la ceas. Era ora trei. M-am îmbrăcat și am ieșit afară.
Am coborât pe faleză, pe unde aseară m-am plimbat cu Andreea. Fata, probabil, dormea la ora asta. M-am îndreptat spre pod. Mă plimbam cu mâinile la spate și încercam să-mi amintesc despre ce-mi povestise poeta poloneză când ne-am plimbat împreună.
Orașul era plin de lume, de parcă ar fi fost ziuă. Nu eram singurul care nu avea somn, cu toate că cei mai mulți, probabil, ieșiseră din casă în căutare de distracții. Și, poate, doar eu pentru că nu puteam să adorm.
Înaintam în oraș și îmi aminteam că Andreea îmi recitase o poezie de-a ei și lacrimile îi curgeau pe obraji și ea nu și le ștergea.
O fată în roșu s-a apropiat și m-a trezit din amintiri întrebându-mă dacă nu aș vrea să văd striptis.
Nu, nu vreau, i-am spus și domnișoara m-a privit mirată.
Grăbindu-mă să rămân singur, am trecut podul și am luat un taxi. Treceam de pe o stradă pe alta, când un câine a țâșnit în fața noastră, iar șoferul pentru a nu-l ucide a frânat brusc. Eu m-am izbit cu fruntea de spătarul scaunului, iar șoferul s-a lovit cu nasul în parbriz. Avea fața însângerată, iar eu o vânătaie în frunte. Am sărit din taxi pentru a vedea dacă nu am omorât câinele. Nu, potaia rămăsese în viață și dădea fericit din coadă. Șoferul s-a luminat la față. Demult nu am văzut un om atât de bucuros. Se bucura că nu a omorât maidanezul ăla, care alerga după un grup de cheflii. Mă uitam și eu după câine, care nu pățise absolut nimic. Fericiți, am urcat înapoi în mașină și șoferul a pornit motorul. Ajunși la hotel, nu a vrut să-mi ia niciun zlot pentru călătorie.
Dimineața, am coborât la restaurant să iau micul-dejun și poeta poloneză mi-a spus că nici ea nu a închis un ochi toată noaptea și că a bântuit și ea prin oraș.
A luat un taxi și un câine s-a aruncat sub roți, dar șoferul a frânat brusc și nu l-au călcat. Ce coincidență. Oare nu visam? Am apucat-o de mână ca să văd dacă nu visez.
joi, 8 martie 2018
miercuri, 21 februarie 2018
http://eucitesc.md/2018/02/19/audio-falsul-dimitrie-antologie-dumitru-crudu-editura-cartier/
Audiocronici de carte:
(Audio) Falsul Dimitrie. Antologie. Dumitru Crudu. Editura Cartier – Eucitesc
Autori din Republica Moldova Noutăți Poemul zilei (Audio) Falsul Dimitrie. Antologie. Dumitru Crudu. Editura Cartier By Viorica Ataman February 19, 2018 8…
EUCITESC.MD
luni, 5 februarie 2018
Nicolae Popa a adăugat 2 fotografii noi — cu Dumitru Crudu.
nu am spus acolo ceva ce aveam deja formulat pe limbă. Câteva replici ale maestrului Vladimir Beșleagă m-au făcut să nu merg prea departe. Eram însă pregătit să spun, după o formulă ce a făcut carieră în alte domenii, că nimic nu va mai fi la fel ca mai înainte în proza scurtă de la noi după apariția volumului „Moartea unei veverițe”. Dumitru Crudu duce proza scurtă până la starea ei pură. Starea în care declanșează povestitul. Când recepția e pe faza dată la maximum. Prozatorul a scos proza scurtă din morocăneala eseistică și parabolică. Povestea povestitului fără a povesti s-a încheiat. A povesti înseamnă a spune. A spune ceva. Și aveam dovada că se poate!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
xxx Precum un copil avortat Deschid Ușile necunoscuților Ca să-mi caut Amintiri amorțite Le deschid și le închid amintiri amorțite u...
-
*** Da…a fost copil si Lenin… Da…a fost si el scolar… Si-n ghiozdanul lui pe vremuri A purtat abecedar! A rostit cuvintul mama Si ...