acum chiar plang, asa fara niciun motiv, stau pe un scaun, in camera ei, afara ninge, de cate zile oare nu am mai iesit din casa, afara ninge, acum o luna
am vazut o veverita atacata de o haita de caini afara ninge, am vazut o veverita inconjurata de o haita de caini,topaind in mijlocul lor in timp ce i se strangea cercul

acum o luna, in curtea spitalului de hematologie, in timp ce o asteptam pe mama sotieie mele, am vazut o veverita atacata de maidanezi si eu am fost o data atacat de maidanezi. intr-un parc pustiu si nu aveam dupa cine sa cer ajutor, acum imi vine sa plang fara nici un motiv respiratia ei susura ca un parau prin camp

era o veverita roscata pe care o muscau maidanezii nu am putut face nimic cand am ajuns eu era prea tarziu veverita aia
nu mai era nicaieri
nu mai era nicaieri
oare unde disparuse
oare unde disparuse caci nu mai era nicaieri si eu am fost o data atacat de maidanezi si am simtit ce-i groaza

ea doarme, si afara e ziua si eu o privesc si imi amintesc cum, in urma cu o luna, o veverita fusese atacata de maidanezi si imi amintesc cum dupa veverita aia nu ramasese decat


tristetea

dupa ce am umblat prin tot cartierul dupa cateva bobite de poama alba, fiindca ea a vrut un strugure alb,a vrut doar sa-l vada, nu sa-l manance, doar sa-l vada,
sa vada un strugure alb sa tina in mana un strugure alb sa-l miroase sa-l pipaie cu degetele
nu sa-l manance,
sa-si treaca degetele de pe o bobita pe alta asa cum ti-ai trece mainile prin par

dar nu am gasit nicaieri struguri albi i-am adus in schimb un strugure negru
dupa ce l-a luat in mana
a adormit cu fata lipita de ciorcinele rece

somnul ei parca e un strugure inghetat


im zic asta
si groaza
groaza
cedeaza

Când aveam trei ani lui taică-meu îi plăcea foarte tare să-şi pună mâinile pe piept si să-şi întindă picioarele spre uşă, să le lipească unul de altul cu degetele în sus, si să-şi închidă ochii, fara să respire sau respirand atât de încet
Încât eu nu observam asta

Stătea ţeapăn ţeapăn şi eu îl zgâlţâiam dar el
Stătea ţeapăn ţeapăn
pânăcând eu izbucneam în hohote

Zilele acestea soacră-mea si-a pus mainile pe piept si respira tot mai incet
si eu, vorba lui Berryman, de mult nu mai am trei ani

ori de cate ori sotia mea deschide usa tresar
si inima incepe sa-mi bata cu putere ca un iepure pe un
camp inzapezit
dar nu
nu nu
e vorba despre altceva
nu e vorba despre asta
e vorba despre altceva
dar nu nu nu

merg in camera mamei ei
si ma asez pe un scaun
in fata patului

in urma cu zece ani am cunoscut-o

ma uit la ea
si inima imi bate tot mai tare si mai tare
de parca
m-ar fi incoltit din toate partile
o haita de maidanezi

ca niste pietre peste care se scurge apa,
gemetele mamei sotiei mele,

un fir de apa curgand sub paturi,

viata mai palpaie
cand nimeni nu se asteapta la asta
mai palpaie
cand nimeni nu-i mai da nicio sansa
mai palpaie
se mai face simtita
mai este
mai exista
contrar tuturor prognozelor
viata e
mai puternica decat frica

am luat-o in brate si am mutat-o pe perna mai sus
e ca si cum as fi tinut in brate o
picatura de apa

as vrea sa plang in hohote decat sa-mi fie frica
decat sa-mi fie groaza as vrea sa pot
sa plang in hohote mai bine decat sa-mi fie frica
mai bine siroaie de lacrimi
sa-mi intre in gura
decat sa nu-mi pot scoate ciubotele din glod
decat sa o iau pe aratura
decat sarpele sa-mi intre in san
decat groaza sa-mi scoata inima din piept
decat disperarea sa-mi scoata ochii
decat panica sa-mi sece ficatii
decat neputinta sa-mi taie genunchii
mai bine sa pot plange in hohote

in timp ce stau pe un scaun langa mama sotiei mele
care doarme cu capul lipit de o farfurie alba
si plange

In libraria Eminescu am gasit o carte de-a lui Styron, unul dintre scriitorii americani preferati de mine. Nu am putut sa nu o cumpar, cu toate ca eram constient ca dupa aia o sa raman si fara bani de troleu. Si nu costa mult, doar 53 de lei, dar in acele momente eu mai aveam la mine doar 54 de lei.
Am luat-o.
Dupa ce am iesit din magazin, ma gandeam sa merg pe jos, dar batea un vant atat de rece ca am urcat intr-un troleu. Si aici am cunoscut toata umulinta: i-am dat taxatoarei un leu si ea nu a vrut sa-l ia, si a inceput sa strige la mine ca sa auda tot troleul, dar de ce nu-mi dati doi lei, de ce, cum va permiteti, si toata lumea s-au intors spre mine.
Nu a vrut sa-mi ia leul si mi l-a returnat scarbita.
Am iesit la prima statie. Toti ma priveau dezaprobator. Doar eu zambeam fericit: fiindca fiindca il aveam in buzunar pe Styron!

Pentru o lectură din Styron sunt gata sa indur orice umilinta.

Inca un exemplar din cea mai noua carte a sa tradusa in romana mai e la Eminescu!