Poezie de Mihai Frunze

Poezie de Mihai Frunze

Înger căzut 

Îmi amintesc primul sărut

Ah! Cîtă armonie

Era frumosul început

În puf de păpădie,

Dar sufletul ieșit din foc

Pătrunse chip de înger

Și aripa din nenoroc

Ți-a început a ninge.

Ce-ai fost tu oare? Doar un vis?

Sau ești sortită mie?

Știu nu ești chip din paradis

Ești foc în păpădie!

 * * *

Nu voi pleca, nici să te uit

Al inimii durere

În viața asta cel mai scump

E-n suflet o plăcere

Pe lîngă tine e sărat

Și zahărul în miere,

Iar dacă-n zori m-ai fi lăsat

Aș arde în tăcere

Acuma cînd mi-ai dezlegat

Inima de perdele

Lumina soarelui mi-ai dat

Ce se oprea în ele

Îmi pare totul o poveste

Și nu aș vrea să plec

Atîta timp cît barca este

Nu am să mă înec.

 

 * * *

Mă sting în aburi de parfum

Ce mi-ai lăsat pe haină

Chiar de-mi vei face lumea-n scrum

O să rămînă-n taină

O buză sacră pe obraz

Tu mi-ai pictat cu fața,

Iar inima-mi e ca un iaz

Ce a scăpat de gheață

Mă taie des un dor turbat

De care nu mai scap

Cînd mă săruți încet pe pat

Nu am nici mîini nici cap,

Iar pletele ce-mi curg pe piept

Ți le-aș lua cu mine

Căci cînd de dor o să mă-nec

Vor fi ca sînge-n vine

Nici nu te țin, nici nu te las

Să pleci de lîngă mine

Căci sînt cu tine pește-n iaz

Ce-i pescuit de nimeni.

Aş vrea să fiu

Aş vrea să fiu ţesut de fulg

din neaua pe-al tău păr,

aş vrea să fiu un sîmbure

cînd muşti un dulce măr,

aş vrea să fiu un fir de lînă

din plapuma-ţi surie

aş vrea să-ţi fiu primul sărut

cu dulce armonie,

aş vrea să fiu mînerul cupei

din care potolite-ai

aş vrea să fiu sticla prin care

te vede luna-n noaptea-i

aş vrea să fiu o rădăcină

la umbra cărui pom vei sta

aş vrea să-ţi fiu buchetul drag

de-i fi mireasa altcuiva,

aş vrea să fiu doar oxigen,

doar cel ce îl vei respira

aş vrea să-ţi fiu şi pe mormînt

floarea ce-n sus se va-nălţa.