Veronica Ștefăneț, Rodica Gotca, Anastasia Palii, Doina Martin, Vitalina Simerețchi, Artiom Oleacu, Vitalie Colț, Iulia Iaroslavschi, Andrei Papazoglo, Xenia Chitoroagă, Dumitru Crudu

Tu nu mi-ai spus nimic despre război

( poemul acesta a fost scris la o ședință a atelierului de Creative Writing „Vlad Ioviță” într-o sâmbătă dimineață, la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” din Chișinău)

Am auzit că nucul a crescut la nivelul ochilor tăi,

am vândut casa cu tot cu nuc

doar cheile le-am luat cu mine

Tu nu mi-ai spus nimic despre război

 Doar că într-o zi pietrele

au devenit atât de

moi și pufoase încât ne-au

strivit pe toți

 Eu ți-am spălat picioarele seară de seară

 timp de șapte ani de zile

 și ți-am implantat irisul stâng într-o piatră

 Tu m-ai răsplătit cu un amant nou și cu

cheile lăsate pe masă

Fără explicații

 Mă întrebi ce văd acum prin binoclu

 Nimic

Mă ascund în aliajul dintre nuci

 și crevete

 Nu mai pedalez bicicleta

 Neputința mi-am ascuns-o în

 patos și grandomanie

Sinceritatea mi-am sacrificat-o ca pe

bradul de revelion

Zâmbesc cu ochiul rămas, până sângele

 îmi amintește că exist

 Niciodată nu ne-am întâlnit

Tu nu mi-ai spus nimic despre război

nimic despre

nimic despre

 tine

Și am plecat lăsând cheile pe masă,

Fără explicație.

și ziceau ei că ochii nu mint și

aveau dreptate căci mă

uitam la tine și

dispăream cu oase cu tot erai

 o gaură neagră care sugea

 viața

din lumină

doar cioburi

fără început      

pentru a ne găsi

am lăsat cirezile de elefanți

 Am strâns cu dinții hamurile

şi-am izbit cu pieptul  orizontul,

ca să nu-i pierdem pe cei

care ne iubesc

( ca sa fie de unde să alegem)

În fiecare dimineață mă trezesc

sub privirea cățelei tale

 ai cheltuit două salarii ca să-i

 tratezi

 malformația din

stomac Pe mine nu mă

 linge și mie nu-mi

 cerșește de

mâncare doar stă și

așteaptă să mă

 trezesc iar seara îmi

aduce ștergarul și mi-l

pune pe brațe când îmi

înec serile în

alcoool

 mereu își ciulește

 urechile

spre mine, chiar dacă eu

stau neclintită

Sunt aici

Pot simți

deci pot totul

 Atunci de ce să fiu steagul

 alb roșu

al războiului tău

De vreo patru

 zile îmi displace să

 alerg pe roșu și pe

 contrasens

Eu doar vreau să fiu

ceva din care mai târziu va fi

cioplit

 sicriul tău

Tu nu mi-ai spus nimic

 despre război iar

nucul a crescut la nivelul

ochilor tăi

și atunci am vândut casa

cu nuc cu tot

tu nu mi-ai spus nimic despre război