Fragment de jurnal

şi doamna Nechiforov a intrat din nou în viaţa mea chiar de la prima lecţie. iar în timp ce doamna Nechiforov explica tema legată de electronice şi electrocasnice şi prize şi ştecher şi mai ştiu eu ce, din geanta mea a început să sune telefonul, geanta mea era nouă şi eu nu ştiam în care buzunar se află telefonul şi eram în prima bancă şi îmi căutam telefonul în timp de Doamna Nechiforov povestea mai departe tema, fără să-mi acorde atenţie sau să-mi reproşeze ceva. Într-un final mi-am amintit în care buzunar trebuia să fi rămas telefonul şi am oprit melodia asta pe care o aud de un an Santana ft Chad Koenger - into the night şi am văzut că m-a sunat Augustina Şiman pe care am sunat-o înapoi la pauză şi care nici seara nu şi-a amintit ce a vrut să-mi spună. Eu în schimb de-acuma mi-am pus telefonul pe silenţios şi o să-l închid de fiecare dată când o să mă sune cineva în timpul orelor.

Jacques le rider

Jacques le RIDER
zice următoarele, comentîndu-l pe NIETZSCHE:

" Omul istoric trebuie să-şi regăsească " facultatea de a uita. Uitarea nu este doar o vis inertiae, cum cred spiritele superficiale; este mai curînd o forţă activă, o facultate de inhibiţie pozitivă în sensul cel mai exact al cuvîntului.""
E o afirmaţie al lui Jacques Le Rider, făcută în cartea JURNALE INTIME VIENEZE

NIETZSCHE

NIETZSCHE, CONSIDERAŢIE INACTUALĂ, Despre utilitatea şi inconvenientul istoriei într-ale vieţii:

"Viaţa are nevoie de serviciile istoriei, tot aşa cum este necesar să ne convingem şi de o altă afirmaţie, pe care va trebui s-o demonstrăm mai tîrziu, conform căreia excesul studiilor istorice este dăunător pentru cei vii."

HARUKI MURAKAMI, La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor

M-am uitat la ea până a ieşit din parc. Parcă eram Joseph Cotten în Al treilea om. După ce nu i s-a mai văzut silueta din pricina copacilor, mi-am întors privirea spre o femeie elegantă care împrăştia, împreună cu fetiţa ei, floricele de porumb prin iarbă. Porumbeii veneau şi le ciuguleau. Fetiţa, în vârstă de trei sau patru ani, ridica de fiecare dată mâinile şi fugea după ei ca să-i prindă. Bineînţeles că n-a prins nici unul. Porumbeii supravieţuiesc prin însăşi calitatea lor de a fi porumbei. Tânăra mamă şi-a întors o singură dată privirile spre mine, dar cred că i-a fost suficiet ca să-şi dea seama că nu o interesa un bărbat tolănit în iarbă, cu cinci cutii goale de bere lângă el. Luni dimineaţa!
Am închis ochii şi am încercat să-mi amintesc numele fraţilor Kamarazov. Mitea, Ivan şi Alioşa. Mai era şi bastardul Smerdiakov. Oare câţi oameni din lumea asta ştiu numele acestor personaje?
Am ridicat privirile spre cer. Mă imaginam într-o bărcuţă ce plutea pe întinsul ocean. Vântul nu bătea, valuri nu erau. Mă aflam singur, în derivă. Joseph Conrad susţinea că o bărcuţă care plutea stingheră pe vastul ocean avea o calitate cu totul aparte. Lord Jim în scena naufragiului.


Este un fragment din romanul „La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor”, de Haruki Murakami. Sper să vă delectaţi şi voi cât mai plăcut cu scrierile acestui autor.

Amiel

AMIEL, din JURNAL:

" Peisajul este o stare sufletească..."

E o propoziţie scurtă din jurnalul lui Amiel care e cel mai întins jurnal consemnat vreodată de istoria literară

În curînd un fragment din romanul REDACTORUL SIBERIAN VA APĂREA ÎN ROMÂNĂ

În curînd un fragment din romanul REDACTORUL SIBERIAN aparţinîndu-i scriitorului rus Anton NECEAEV o să apară în romînă în numărul din septembrie al revistei REVISTA LA PLIC. Romanul a provocat un uriaş scandal în Siberia, autorul fiind hărţuit de cercurile literare conservatoare din acea parte a Rusiei. E un roman splendid. L-a tradus în romînă poetul Vadim Vasiliu.

Fernando PESSOA

Fernando PESSOA, CARTEA NELINIŞTII:

" Pentru că nu există disperare, dacă este cu adevărat profundă şi nu un sentiment pur, adică dacă inteligenţa joacă şi ea un rol, care să nu cunoască remediul ironic al expresiei. Dacă literatura n-ar fi avut nici o altă utilitate, ar fi avut-o măcar pe aceasta- chiar dacă este menită celor puţini".