duminică, 5 decembrie 2010

După Timișoara...

Azi ne-am întors din Timișoara. A fost superb, mi s-a făcut dor de oraș & oamenii de acolo înainte să plec...
Știu că ar trebui să spun nu cum, dar ce a fost, totuși nu vreau să vă fac invidioși că toată săptămâna, în timp ce ați lucrat/învățat, noi... :D
În tren am dormit 15 din 17 ore, am recuperat măcar puțin din somnul pe care l-am ”irosit” cu plăcere. Mă trezeam noapte pe 2-3 minute, vedeam munții, zăpada, bucăți de oraș, și adormeam la loc, visând Timișoara.

Detalii și poze în curând

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Sînt oare mancurţi şi printre basarabenii din România?

Sînt oare mancurţi şi printre basarabenii din România?
Sînt foarte mulţi mancurţi şi printre basarabenii stabiliţi dincolo de Prut. De bine ce vorbesc o limbă română fluentă şi suculentă, totuşi, unii dintre ei sînt, nici mai mult, dar nici mai puţin, decît mancurţi. Da, oricît de paradoxal ar părea, dar poţi fi mancurt chiar şi fără să-ţi uiţi limba ta maternă. Poţi fi mancurt chiar şi atunci cînd vorbeşti o română lată şi vie. Pentru că mancurt nu e numai un om care şi-a uitat limba, dar şi acei indivizi care încearcă din răsputeri să se debaraseze de identitatea lor din maţe pe care încearcă din răsputeri s-o uite sau s-o înlocuiască cu una nouă. Să zicem, unii dintre ei declară că nu s-au născut în Republica Moldova, ci în Uniunea Sovietică. Aceştia nici măcar nu s-au mai obosit să-şi facă buletin moldovenesc, iar alţii susţin că nu au cetăţenie, cu toate că aceasta în mod normal se acordă automat. De aceea, aceşti intelectuali sînt iritaţi foarte tare cînd li se aminteşte că de fel sînt de undeva de prin părţile Unghenilor, de exemplu, şi nu din zona Vladiovistokului.Pentru aceştia, însă, mai aproape e maieul decît sumanul: adică ei sînt nişte fervenţi apărători şi promotori ai utopiei sovietice şi sînt aproape cu totul placizi faţă de realităţile din Republica Moldova. Başca această categorie, mai sînt unii intelectuali basarabeni care se mîndresc foarte tare cu faptul că au devenit cetăţeni români şi au încetat să mai fie cetăţeni moldoveni, fără să bănuiască faptul că cele două identităţi sînt complementare şi nu contradictorii sau antagonice. Cu toate acestea, aceştia afişează au un dispret foarte mare fata de baştina pe care au părăsit-o şi faţă de rudele care încă au mai rămas acolo.
Faptul că numărul basarabenilor din România care au mers la vot pe 28 noiembrie a fost atît de mic mă face să cred că nu mă înşel cînd susţin că aceşti basarabeni românizaţi sunt tot un fel de mancurţi. Acest lucru nu ar fi ceva rău în sine( oricum, tot români sînt!) dacă lucrurile ar merge strună în ţara lor de origine, dar atîta timp cît ceaţa încă nu s-a risipit de deasupra Basarabiei, faptul că i-au întors spatele Republicii Moldova nu poate fi înţeles decît ca un fel de miserupism faţă de ţara în care s-au născut. Cei care nu au mers pe 28 noiembrie la vot sînt nişte cinici. Pentru că au refuzat s-o facă într-o perioadă cînd situaţia e mai mult decît albastră în Republica Moldova. În aceste timpuri grele, de furcă, de răspîntie, fiecare vot a contat. În aceste vremuri dramatice, orice om care a mers la vot a făcut o treabă eroică. Pentru că nu a fost vorba doar de a alege între un partid şi altul, ci între mentalităţi opuse, între două direcţii antagonice, între o societate liberă şi una totalitară, în cele din urmă. Mai mult, a pune capăt acestei perioade confuze, cînd societatea noastră este condamnată să iasă în fiecare an la alegeri. În ochii mei, cei care au refuzat să meargă la vot sînt nişte oameni foarte cinici, care au preferat să stea pe malul mării şi să se uite cu sînge rece cum corabia se scufundă în loc să le întindă o mînă de ajutor celor care se îneacă. Important e că ei s-au salvat şi au devenit cetăţeni europeni, deşi în Republica Moldova, încă mai locuiesc fraţii, părinţii sau verii lor. Cine ştie, poate, dacă ar fi mers şi aceşti basarabeni la alegeri, poate astăzi alianţa ar fi avut 61 de mandate. Dar, poate, greşesc. Poate că aceste lucruri nu mai interesează pe nimeni astăzi. Haideţi mai bine să vorbim despre unde o să ne petrecem sărbătorile de iarnă. Eu, de exemplu, am să merg să schiez...în Siberia.
Topul tinerilor scriitori români



Recent, Gelu Vlașin a lansat pe blogul său un fel de concurs (sau provocare mai bine, cum o numește el), pentru cei “interesați de literatura și scriitura tânără”. Top-ul va fi stabilit în urma votării unui poll, aflat pe geluvlasin.blogspot.com, unde poți alege între 15 scriitori (cu vârsta până la 40 de ani).


“Sigur că nu pot spune că această variantă nu este subiectivă însă am făcut propunerile pe baza unor criterii de valorizare în funcţie de notorietatea autorului respectiv, aprecierile primite din partea criticii de specialitate, poziţionarea faţă de breaslă, etc. Cu siguranţă că ar fi putut intra pentru propuneri şi alţi scriitori dar vreau să vă spun că asta e prima ediţie şi cu siguranţă următoarele vor încerca să fie cât mai obiective cu putinţă. Eu am avut pe blog şi o listă preliminară în care s-au aflat şi alţi autori însă din păcate aceştia n-au întrunit suficiente voturi din partea cititorilor pentru a intra în topul final (…). Vă invit să participaţi şi voi la votare.”

Evident că proiectul său, Rețeaua Literară, este principalul susținător al concursului, alăturându-se în timp revista Boomlit și sper și alte site-uri importante, care pot atrage votanți.

În luna mai 2011 primii 3 clasaţi vor fi invitaţi la Întâlnirile de la Telciu (ediția a II-a) şi vor fi premiaţi în cadrul unei “ceremonii” atipice.

PS. Până acum (4 decembrie 2010) au fost înregistrare 250 de voturi, iar primii 5 clasați sunt: Andrei Ruse, Răzvan Țupa, Dan Coman, Claudiu Komartin și Stoian G. Bogdan.

De pe Boomlit
Teatrul InDArt isi amenajeaza o sala tip "Studio" in Calea Victoriei nr. 216.
Pentru dotarea salii cu sisteme de lumini si sonorizare si crearea unui spatiu propice desfasurarii de spectacole si evenimente culturale cautam sponsori care sunt interesati de sustinerea tinerilor "muncitori" in cultura romaneasca.
Deasemenea cautam sponsori pentru montarea celor doua spectacole care sunt in pregatire: "Ibovnice cu ochi de maramures" de Mihai Traista si "Tango, monsieur?" Aldo Lo Castro
Henkel Central Eastern Europe (Henkel CEE) a acordat pentru a noua oara la Viena Premiul Henkel pentru Arta, in valoare de 7.000 Euro. Anul acesta, premiul a revenit tanarului artist polonez Maksymilian Cieślak.



Artistul basarabean Pavel Braila s-a aflat printre cei cinci mari finalisti de la Viena, selectati de juriul international din cele 1060 de inscrieri primite la editia de anul acesta.



Pavel Braila a expus in Romania alaturi de Dan Perjovschi, care il caracterizeaza „ca un artist care face arta euro-atlantica cu parfum de parjoale moldovenesti. El a sarit din Chisinau direct in Paris si Berlin oprindu-se oleaca la Dokumenta de la Kassel”.



"Sunt foarte mandru ca am reusit sa ajung pe lista finalistilor editiei 2010 a Henkel Art Award. Sunt impresionat de calitatea si complexitatea lucrarilor inscrise in competitie de catre restul finalistilor. Multumesc Henkel pentru oportunitate si pentru grija pe care o arata artistilor contemporani din estul Europei!", declara Pavel Braila.

vineri, 3 decembrie 2010

“Bela Ahmadulina afost vocea libertăţii, nu numai a poeziei”

Pe 29 noiembrie s-a stins din viaţă marea poetă rusă Bela Ahmadulina care a avut un mare impact asupra poeziei europene din cea de-a doua jumătate a secolului XX. Scriitorul Leo Butnaru a cunoscut-o personal şi a tradus din poezia acesteia.

Leo BUTNARU: „Eu formîndu-mă în perioada cînd Hruşciov a atacat dur intelectualitatea de creaţie, inclusiv tinerii, urlînd la aceştia de la tribună, eram atent la mişcarea, hai să-i spunem, rezistenţa prin cultură, căci, totuşi nu a fost o vorbă în vînbt rezistenţa prin cultură. Eram impresionat de publciul pe cyare reuşea să-l adune Bela Ahmadulina.”

Dumitru CRUDU: Ai tradus ceva din poezia Belei Ahmadulina?

Leo BUTNARU: „Da, am plasat chiar acum cînd am aflat despre stingerea ei pe 29 noiembrie, am plasat două poeme pe blogul meu şi chiar în unul ea spune:
„ Nu mă deplîngeţi, voi trăi cumva
Soră de caritate,
mai miloasă ca toate
în cazonă nesăbuinţă
ca în hău
sub a Marinei prea luminoasă stea
va fi să mai trăiesc şi eu.””

Dumitru CRUDU: Asupra ta ca poet a avut vreo importanţă faptul că reuşea să îmbine civismul cu modernismul?

Leo BUTNARU: „Ahmadulina a fost o conştiinţă civică superioară. Ea a fost vocea libertăţii, nu numai a poeziei. Ne amintim că, în studenţie, în anul 1959, a fost pur şi simplu exmatriculată de la Institutul de literatură pentru că a refuzat să ia la parte la persecuţia publică generală a lui Pasternak. Ea a avut permanent o atitudine critică. Dacă volumele ei nu erau publicate în Uniunea Sovietică, le publica peste hotare. Vorbea la Radio de dincolo de dîmb, precum se spunea. A luat parte la mişcarea Metropola, alături de Evtuşenko şi Voznesenski. Dar ca poet rămîne poate cea mai importantă din ultimul timp.Are o stilistică mai specială, de-o intimitate vibrantă şi intensă. În fond, rămîne în linia Marinei Ţvetaeva şi Anei Ahmatova. Dar, spuneam, mai este şi vocea libertăţii. Adică a putut să îmbine aceste ramificaţii mai speciale.”

Gheorghe Erizanu

Gheorghe Erizanu: Când miercuri era joi.

* Sub fereastră

Pumnul lui Llosa
decembrie 3rd, 2010

Istoriile literare vorbesc despre prietenia mare dintre scriitorul columbian Gabriel Garcia Marquez și scriitorul peruan Mario Vargas Lllosa. Ea a început în 1967.

Istoriile literare mai amintesc că prin anul 1976 această prietenie a încetat. Din cauza ideologiilor pe care le-au îmbrățișat . Marquez a îmbrățișat stânga. Llosa, dezamăgit de stângism, s-a apropiat de dreapta. Se vorbește și despre o palmă dată de autorul ”Războiului de la sfârșitul lumii” autorului „Unui veac de singurătate”.

Acesta este Gabriel Garcia Marquez la 12 februarie 1976.

Ochiul vânăt și nasul deformat sunt opera lui Llosa. Nu era un discurs ideologic, nici argumentul suprem pentru „Manifestul Partidului Komunist”.

Prietenii s-au văzut în capitala Mexicului la premiera unui film. Marquez și-a deschis larg brațele pentru a-l cuprinde pe Llosa. Peruanul i-a aplicat o dreaptă. Nu ideologică. Nu o palmă. Un pumn. „Cum credeai că mă voi saluta cu tine după ceea ce ai făcut cu Patricia la Barcelona?”

Patricia era soția lui Llosa.

Barcelona e orașul unde a fost umilită Real Madrid.

Gabriel Garcia Marquez a luat Nobelul în 1982.

Mario Vargas Llosa a luat Nobelul în 2010.

Gabrile Garcia Marquez a mai scris „Povestea târfelor mele triste”.

Mario Vargas Llosa a mai scris „Rătăcirile fetei nesăbuite”.

Trandafirii

Câțiva trandafiri încă înfloriți în plină toamnă în stradă. Copyright: Ecaterina Ștefan