Sînt oare mancurţi şi printre basarabenii din România?
Sînt foarte mulţi mancurţi şi printre basarabenii stabiliţi dincolo de Prut. De bine ce vorbesc o limbă română fluentă şi suculentă, totuşi, unii dintre ei sînt, nici mai mult, dar nici mai puţin, decît mancurţi. Da, oricît de paradoxal ar părea, dar poţi fi mancurt chiar şi fără să-ţi uiţi limba ta maternă. Poţi fi mancurt chiar şi atunci cînd vorbeşti o română lată şi vie. Pentru că mancurt nu e numai un om care şi-a uitat limba, dar şi acei indivizi care încearcă din răsputeri să se debaraseze de identitatea lor din maţe pe care încearcă din răsputeri s-o uite sau s-o înlocuiască cu una nouă. Să zicem, unii dintre ei declară că nu s-au născut în Republica Moldova, ci în Uniunea Sovietică. Aceştia nici măcar nu s-au mai obosit să-şi facă buletin moldovenesc, iar alţii susţin că nu au cetăţenie, cu toate că aceasta în mod normal se acordă automat. De aceea, aceşti intelectuali sînt iritaţi foarte tare cînd li se aminteşte că de fel sînt de undeva de prin părţile Unghenilor, de exemplu, şi nu din zona Vladiovistokului.Pentru aceştia, însă, mai aproape e maieul decît sumanul: adică ei sînt nişte fervenţi apărători şi promotori ai utopiei sovietice şi sînt aproape cu totul placizi faţă de realităţile din Republica Moldova. Başca această categorie, mai sînt unii intelectuali basarabeni care se mîndresc foarte tare cu faptul că au devenit cetăţeni români şi au încetat să mai fie cetăţeni moldoveni, fără să bănuiască faptul că cele două identităţi sînt complementare şi nu contradictorii sau antagonice. Cu toate acestea, aceştia afişează au un dispret foarte mare fata de baştina pe care au părăsit-o şi faţă de rudele care încă au mai rămas acolo.
Faptul că numărul basarabenilor din România care au mers la vot pe 28 noiembrie a fost atît de mic mă face să cred că nu mă înşel cînd susţin că aceşti basarabeni românizaţi sunt tot un fel de mancurţi. Acest lucru nu ar fi ceva rău în sine( oricum, tot români sînt!) dacă lucrurile ar merge strună în ţara lor de origine, dar atîta timp cît ceaţa încă nu s-a risipit de deasupra Basarabiei, faptul că i-au întors spatele Republicii Moldova nu poate fi înţeles decît ca un fel de miserupism faţă de ţara în care s-au născut. Cei care nu au mers pe 28 noiembrie la vot sînt nişte cinici. Pentru că au refuzat s-o facă într-o perioadă cînd situaţia e mai mult decît albastră în Republica Moldova. În aceste timpuri grele, de furcă, de răspîntie, fiecare vot a contat. În aceste vremuri dramatice, orice om care a mers la vot a făcut o treabă eroică. Pentru că nu a fost vorba doar de a alege între un partid şi altul, ci între mentalităţi opuse, între două direcţii antagonice, între o societate liberă şi una totalitară, în cele din urmă. Mai mult, a pune capăt acestei perioade confuze, cînd societatea noastră este condamnată să iasă în fiecare an la alegeri. În ochii mei, cei care au refuzat să meargă la vot sînt nişte oameni foarte cinici, care au preferat să stea pe malul mării şi să se uite cu sînge rece cum corabia se scufundă în loc să le întindă o mînă de ajutor celor care se îneacă. Important e că ei s-au salvat şi au devenit cetăţeni europeni, deşi în Republica Moldova, încă mai locuiesc fraţii, părinţii sau verii lor. Cine ştie, poate, dacă ar fi mers şi aceşti basarabeni la alegeri, poate astăzi alianţa ar fi avut 61 de mandate. Dar, poate, greşesc. Poate că aceste lucruri nu mai interesează pe nimeni astăzi. Haideţi mai bine să vorbim despre unde o să ne petrecem sărbătorile de iarnă. Eu, de exemplu, am să merg să schiez...în Siberia.
