Încă o zi posomorâtă de vară

O vie uscată se înghesuia în gulerul unui gard.
Câmpiile erau nişte case. Muşcam cu nesaţ din strugurii
rupţi, ocolind noroiul.

Îţi aşezai mâna în palma mea.
Mâinile noastre erau lipicioase.
Dragostea noastră era lipicioasă.

Câmpiile aveau ca acoperişuri
alte câmpii, mai apropiate de orizont,
iar orizontul tremura.

Scârţâitul de frunze
ne acoperea râsul. Braţele tale se întindeau
în jurul părului meu. Aveai
o grădină înflorită lângă inimă.