Cand am pășit pragul cabinetului doamnei psihiatru am simtit ca am trecut într-o lume fabuloasă

într-o lume În care speranța era la ea

acasă. Venisem

 După niște atacuri de panică acute

Care

mă doborâseră la pământ

în grădina dendrologică

și nu mă puteam ridica de jos.

grădina dendrologică a rămas

undeva departe în urmă

cu toată neliniștea și frica

și toată mahna aia care

îți roade sufletul ca

un șobolan,

Prezentul iar era o realitate

palpabilă.

 o rază de lumină

 crescând. speranța și încrederea. Gerul

 mi s-a topit din suflet și s-a evaporat

în aer, mă

 copleșise o mare bucurie

ca atunci când citești un poem foarte reușit

scris de un poet preferat.