ÎN TIMP CE ALERGAM SPRE EA. ANUL 2016

ea nu mai e azi ca de obicei.

Dacă deschizi ușa și o întrebi ceva

ea se enervează

Și țipă la tine

Ce o mai faci atâta pe deșteptul și

Ții neapărat să întrebi și tu ceva,

Oare nu vezi că pui întrebări neroade,

 altceva ar trebui să întrebi,

Dar nu ce ai întrebat,

Numai nu ce ai întrebat.

ea se enervează și face spume la gură

Și strigă la bietul om

Și-i propune să întrebe altceva,

Vrea să-i bage mințile în cap

Și-l învață ce ar trebui să întrebe

Când se lasă seara.

Dar omul ăla nu înțelege și o tot ține pe a lui și atunci

ea îl apucă de guler și-i face vânt

Afară

Pe scări

În stradă

Și întâmplător sau nu

Omul ăla sunt chiar eu

Pe mine m-a aruncat în stradă.

Eu sunt cel scos de guler

Și îmbrâncit în stradă,

De ea

Care nu mai e ca de obicei

Ci altfel, altfel

 habar nu am cum.

Vânzătorii

 umblă prin magazine ca pe podiumul unui teatru

De modă

Și prezintă conservele ca pe niște colecții noi de haine

Și se enervează și țipă la omul care

Vrea să cumpere ceva

Și-l aruncă în stradă

Și întâmplător sau nu

Omul ăla sunt chiar eu.

Pe mine m-au aruncat în stradă.

Șoferii de taxi fumează 

În trafic.

Muncitorii cu târnăcoapele stau pe bordură

Cu târnăcoapele lângă ei, îmbrăcați în șorturi înguste, strâmte, mulate,

Stau cu târnăcopul lângă ei și zapează la mobil

Și lovesc tastarura de parcă ar da cu târnăcoapele.

 cu târnăcoapele

De alături.

Muncitorii cu târnăcoape zapează înfrigurați la mobil cu

Târnăcoapele alături

Zăpușeala ține de domeniul trecutului.

Azi nu am întâlnit prin oraș

Niciun vânzător.

Niciun bibliotecar

Niciun poet.

Niciun critic literar.

Niciun muncitor.

Am luat un taxi și m-a dus într-o altă direcție decât

 unde mi-a trebuit.

După care nu am mai întâlnit niciun taximetrist prin oraș

Niciun

Vânzător.

 Niciun hamal.

Niciun editor,

Niciun om de afaceri.

Eu încerc să mă ridic de pe asfalt și să-mi scutur praful

De pe pantaloni.

În anul 2016

Măcar praful mai e praf.

Asta e sigur și pot să declar asta

Sus și tare cu mâna în foc.

Praful este tot praf. Și nu e altceva. Nu e

Altceva decât tot praf.

Sunt sigur de asta.

Praful e tot praf în anul 2016.

Mă ridic de jos și nu știu unde să o iau

Într-o bibliotecă, într-un magazin, să merg pe o stradă

În reparații, să iau un taxi,

Și cât mă învârt în jurul cozii

Deodată o bibliotecară mă nimerește cu o carte în cap

Deodată un vânzător mă izbește cu o conservă în creștet

Deodată un muncitor aruncă cu un târnăcop în mine

Deodată taximetristul demarează mașina și

 se pornește țintă spre mine

Și singurul lucru care îmi mai rămâne e să închid

Ochii și s-o iau la fugă

Cu ochii închiși,

Direct spre ea.

Și în timp ce alerg spre ea observ că vânzătoarea

 de la magazin este  un

 trandafir

În glastră, 

Și obserrv că taximetristul din colțul străzii

este un elefant în pijama,

și observ că muncitorul cu târnăcopul așezat lângă el

este, de fapt, un

Brad în pustiul Sahara.