suplimentul de cultura

Poezie: ca de obicei, inghesuiala. Una buna

Bogdan-Alexandru Stanescu

Incep, ca de obicei, prin a-mi cere iertare celor pe care-i uit. De fiecare data cand scriu un text de acest gen realizez abia dupa aparitie ca am ne­glijat pe cineva. In acelasi timp, nici nu doresc sa mentionez titluri doar pentru ca au aparut. Anul trecut scriam ca nu as vrea sa mai particip, din aceste motive, la ase­menea rezumate. Cum George Onofrei s-a do­vedit foarte persuasiv, nu ma tin de cuvant. Asadar, o viziune foarte, foarte personala asupra anului literar 2016.

Proza: aici ma preocupa iesirea din norma, din ce in ce mai rara. Se scrie mult si nici macar foarte prost, mai curand la minima rezistenta. Asadar, pentru mine, notabile sunt Pascal deseneaza corabii, debutul lui Radu Niciporuc, pentru ca a reusit sa construiasca o voce narativa originala; Cazemata lui Tudor Ganea, pentru ca s-a opus tentatiei de a fi un debut „de test“ si a fortat lenea cititorului inca din prima pagina; Salutari lui Trotki, un volum-lectie in care Dumitru Crudu arata ca poate face proza scurta din orice si, deloc in ultimul rand, Interior zero, o carte extrem de desteapta si de cruda care o propulseaza pe Lavinia Braniste printre scriitorii adevarati/consacrati. Pe final de an au aparut doua romane masive la care citesc chiar acum, simultan: Disco Titanic al lui Radu Pavel Gheo si Efectele secundare ale vietii, opul polifonic al lui Vlad Zografi. Personal, dat fiind ca fac parte din selecta secta cosasiana, un an in care a aparut Viata fictiunii dupa o revolutie nu putea fi decat unul excelent!

Inainte de a trece in dimensiunea poetica a fiintei, trebuie sa felicit echipa de la iocan pentru treaba profesionista pe care o face: e o lectie pentru revistele culturale care merg in virtutea inertiei.

Poezie: aici, ca de obicei in ultimii ani, e inghesuiala. Si inca una buna. As incepe prin a aminti excelenta revista Poesis International, condusa de Claudiu Komartin, care reuseste sa fie, numar de numar, consistenta si actuala. Daca tot am vorbit despre Claudiu Komartin, Casa de Editura Max Blecher tine iarasi capul de afis in ceea ce priveste poezia: Livia Stefan, cu al sau Lolita32, Radu Nitescu, Dialectica ursilor, antologia recuperatoare Vasile Petre Fati, O anumita caldura umana, Alexandru Potcoava, cu Intr-o zi nu ne vom mai recunoaste si Radu Andriescu, cu volumul sau Cand nu mai e aer – un cititor de poezie romana contemporana are ce gasi aici. La fel de activa pe piata de poezie, dar cu un program mai haotic (impresie la care ajuta si prezenta discreta din librarii, plus site-ul misterios) a fost editura Charmides: Ioan Es. Pop (Arta fricii), Andrei Dobos (Spiro), Matei Hutopila (Tisita), Olga Stefan (Saturn, Zeul) si Alex Vasies (Oana Vasies) fac parte dintre aparitiile notabile ale anului. Daca tot suntem la capitolul Alex Vasies, el a publicat tot in 2016 Instalatia, la Cartea Romaneasca. Un poet foarte interesant. Si, in fine, mult discutata (pe merit) Trado, colaborarea poetica dintre Svetlana Carstean si Athena Farrokhzad, volum ce deschide o noua colectie de poezie, Vorpal, a Editurii Nemira, unde deja au aparut doua volume semnate de Florin Dumitrescu (Dodii) si Stefania Mihalache (Sisteme de fixare si prindere). Aparut la inceputul anului, volumul Trei, al lui Sorin Ghergut, de la Editura Vellant, nu poate lipsi din nici un top poetic. La Cartea Romaneasca, 2016 a insemnat un volum Nichita Danilov (Recviem pentru tara pierduta), dar si un debut, cu totul aparte, al lui George State: Crux. Tot la capitolul debut, trebuie amintit volumul rezistenta, al Alinei Purcaru. Dat fiind ca a fost Anul Dada, nu pot sa nu mentionez aici editia profesorului Ion Pop din Tristan Tzara, Sapte manifeste DADA. Lampisterii. Omul aproximativ, aparuta in primavara acestui an la Polirom.

Diverse, dar foarte bune: Vasile Ernu aduce pe final de an partea mediana a trilogiei sale dedicate marginalilor, Banditii (Polirom), o carte pe care o consider pasul decisiv facut de autor spre proza de calitate. Vasile Ernu se transforma, incet, intr-un excelent autor de non-fiction literar. La Cartea Romaneasca, respectiv Paralela 45 au continuat seriile de autor „Gheorghe Craciun“ si „Mir­cea Nedelciu“, un lucru extraordinar, din punctul meu de vedere. Tot la lucruri extraordinare as pune si noile titluri aparute la Humanitas, in seria de autor Matei Calinescu. La Humanitas a fost publicata si o foarte frumoasa (si utila) editie critica a Levantului lui Mircea Cartarescu, realizata de Cosmin Ciotlos. La Tracus Arte, pe final de an, o premiera editoriala: Ilarie Voronca, Jurnalul sinuciderii, un document extrem de interesant, dar si o carte in care moartea isi da mana cu literatura. Mi se pare bine-venita si reeditarea, de catre aceeasi editura, a Introducerii in poezia americana moderna a lui Serge Fauchereau.

Nu vreau sa intru in domeniul traducerilor, pentru ca aici bataia e crunta si totul se cam reduce la bani. As mentiona insa cateva aparitii interesante din domeniul non-fictiunii, cum ar fi Franco Mo­retti, Grafice, harti, arbori. Literatura vazuta de departe (Editura Tact, traducere de Cristian Cercel), mica biblie a distant-reading-ului, recte French Theory, a lui François Cusset, de la aceeasi editura (traducere de Andreea Ra­tiu). Practic, Tact a cam devenit singura editura care scoate teorie, in rest toata lumea a stins motoarele, ca erau prea incinse. Si, ca sa incepem anul bine, recomand din tot sufletul Anatomia melancoliei, celebrul si abstrusul op al lui Robert Burton, tradus de Iustina Cojocaru si publicat de Editura Herald.

Perla Coroanei: Ulysses, 732. Romanul romanului de Mircea Mihaies, pentru ca, desi suferim de toate complexele posibile, la capitolul eseu/critica literara inca putem fi de nivelul semifinalelor, ba chiar al finalelor.