Rodica GHILAS

Alb-negru Cafeaua dă în foc Să-i torn un pic de lapte, Oricum amară e... De ce o beau în noapte? Probabil să nu dorm, am obosit de vise, Culorile alb-negru de gânduri sunt ucise. Deschid televizorul, să văd ce se întâmplă! Un flux de informații îmi perforează tâmpla Prognoza nu e bună, se înnegrește cerul Înfrânt îngenuncheză și tace adevărul. Poporul cere sânge, a început Corida Oare contează cine va câștiga partida? Când ziua și cu noaptea sunt gata de bătaie Transformă atâtea lacrimi în picături de ploaie... Sub măștile de pânză emoția scrâșnește, Revolta ca un virus în aer se topește Distanța socială devine tot mai mică, Își schimbă epicentrul focarele de frică. Când legea-i asasinul, nu poți opri răscoala N-ai cum prin umilință să-ți ispășești greșeala. Nu poate epiderma să-ți dea supremație Când savurezi plăcere din stări de agonie. Încă un pas, pe tablă, de pe-un pătrat pe altul Sar piesele-n cutie! Impresionant e saltul! Șah-mat! Încearcă gloata puterea s-o împartă, Punând la îndoială mari opere de artă. Pe aripile frânte-ale vântului se zbate Iluzia creată de-o falsă libertate, Mor frazele din carte, sub arma de cenzură, Care-n culori ne-mparte și ne insuflă ură. Scot steagul alb! Vreau pace! Îmbrățișez pământul, Care din rădăcină mi-a cultivat cuvântul, Și-mpac fărădelegea ce a trezit furie Pe alb scriind cu negru un rând de poezie.