xxx
aici pute a hoit din ăla mort de o lună de zile
toamnă cu du-te vino
stau în fața câtorva nebuni rozi
le admir bărbiile palmele ceafa
după părerea mea demult îmbătrânite
ascult discuția lor care pare a fi ruptă
din trupul meu deși e tânăr
îi înțeleg
du-te naibii zeu solitar
care-mi apari de câte ori mă
refugiez în discuția asta
cu toate oasele tale pe
care le rugum cu cerul gurii mele
și cu sângele tău de bărbat naiv
du-te dracului de-aici
și lasă-mă să-i ascult pentru ultima dată fată
fiind
a trecut pe lângă mine o țigancă și m-a întrebat dacă vreau să-mi știu viitorul
am refuzat
acum e toamnă
mai devreme a fost ziua mea de naștere
oare mai
târziu ce va fi?
acțiuni
deloc simple
era vacanța
de vară
care vacanță dom' le?
mă trezeam la 5 și hrăneam porcii
alergam
după aia ca să-mi eliberez viața de ei
dormeam
mă trezeam
tastam pe repeat
ora 3 cu lună eu scriam poeme cu degetele pe pielea ta
e pentru prima dată și doare
am încălcat tasta și regula și viața mea
în care trebuia să hrănesc porcii
pe care mai devreme i-a hrănit mama
poate și bunica
xxx
Speranța e oarbă�
negri, mari�
trupuri frecate cu nisip�
ai și viață și�
moarte în tine�
oamenii apar și dispar�
moartea e mereu alături�
mi-i frică și sunt fascinat�
durerea e durere�
chiar dacă nu e vorbită�
avându-te �
o să ating viața din plin�
o să privesc moartea în ochi�
d-zeu trăiește din iluzii�
moartea se cacă pe toate
�îți fură batista �
nu pentru a o mirosi�
d-zeu îți smulge
pana din mână�
îți îmbraci paltonul
�ieși prin ușa din
stânga
�Cortina
*
Si ce dacă afară-s 28de grade celsius,
eu vreau sa port palton, nu
că aș atrage atenție cu el, dar cum sa nu-l
port când am dat ultimii mei bani pe el, pe care
logic trebuia să-i țin de mâncare.
e uimitor cumva faptul că aflându-mă în București, mi se face dor
și o ascult tot mai mult pe Zemfira.
sunt atât de indignat ca nu am voie sa beau la statie
sau prin cartiere, acolo unde-mi vine sa ma așez,sunt
atât de indignat că nu a plouat azi.
Louise Glück
*
ma trezesc singur într-o cameră neluminata și goală zilnic, care nu-i aprovizionata cu apă caldă și nici priveliști care sa fie văzute de la geam. cineva care obișnuia să-mi zică ca ma iubește m-a adus aici și m-a lăsat având certitudinea că aceasta schimbare de fațade ca folosi evoluției mele, cineva care credea mai mult ca mine într-o destinație a mea, m-a adus aici și mi-a zis că ăsta-i un nou început, că de-acum încolo pot face ce vreau, că tot ce-am știu și am simțit până acum nu mai are nicio valoare. ies zilnic amestecându-mi câte-un energizant cu vodca și mă pierd, în încercarea de-a-mi găsi un factor decizional. de ce încă știu sa fac asta?
