Iraida DARMANCEV

 

toamnă cu du-te vino

stau în fața câtorva nebuni rozi
le admir bărbiile palmele ceafa
după părerea mea demult îmbătrânite
ascult discuția lor care pare a fi ruptă
din trupul meu deși e tânăr
îi înțeleg
du-te naibii zeu solitar
care-mi apari de câte ori                                              mă refugiez în discuția asta
cu toate oasele tale                                                         pe care le rugum cu cerul gurii mele
și cu sângele tău de bărbat naiv
du-te dracului de-aici
și lasă-mă să-i ascult pentru ultima dată fată
fiind
a trecut pe lângă mine o țigancă și m-a întrebat dacă vreau să-mi știu viitorul
am refuzat

acum e toamnă

mai devreme a fost ziua mea de naștere
                                                                                         oare mai târziu ce va fi?

 

acțiuni deloc simple

era vacanța de vară
care vacanță dom' le?
mă trezeam la 5 și hrăneam porcii
alergam
după aia ca să-mi eliberez viața de ei
dormeam
mă trezeam
tastam pe repeat
ora 3 cu lună eu scriam poeme cu degetele pe pielea ta
e pentru prima dată și doare
am încălcat tasta și regula și viața mea
în care trebuia să hrănesc porcii
pe care mai devreme i-a hrănit mama
poate și bunica