Maioul lipit de corp,
în amestec cu colbul strâns de pe fundul Râpei Viilor
ar fi trebuit sa-l storc
Dar atunci eram încă rușinos .
Brusc ne-am oprit cu toții din fugă.
Pe marginea drumului o pereche de pantaloni murdari
cu încheietura de la pantaloni legată
cu o bucată de sârmă
ruginită în loc de bumb.
Si în ei trei cățeluși
care n-au vazut niciodata lumina zilei .
Am luat fiecare câte unul și i-am dus pe acasă
dar tot cu ei ne-am întors.
“Ce noi avem vaci ca să hrănim acesti cățeluși?”
Știți uneori lumina te poate orbi.
I-am aruncat in beciul
acela părăsit de la fosta ferma de vaci.
Azvârleam de sus in ei
cu pietre și cand ii nimeream
întorceam capul intr o parte
ne gandeam ca
asa cum sunt nu au cum
sa supravietuiasca
mai bine sa-i ucidem noi
decat sa se
chinuie
Cu timpul, beciul ala s-a dărâmat cu totul.
Practic nu se mai vede ce a fost acolo
beciul in care i-am omorât pe cei trei țânci
pe care ii auzeam cum sceunau jalnic
acum nimeni nu mai știe ca acolo a fost un beci
unde candva am omorât
trei țânci gândindu-ne
ca oricum asa cum erau
nu aveau cum sa supravietuiasca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu