sâmbătă, 19 decembrie 2020

ATELIERUL DE AZI: IATĂ CE VĂ PROPUN

 Iustin PANȚA

ASTĂZI NU SE FUMEAZĂ


Atunci m-a privit ca funcționara de la C.E.C-ul din colț,

când se uita la poza din buletin, apoi la tine -

verifică dacă semeni cu cel de-acolo.

De aceea am intrat iarăși, tot ea servea, am cerut o bere,

de data asta nici măcar nu m-a privit,

Am plătit, nu m-am atins de bere și am comandat imediat încă una.

Mi-a adus-o și pe aceasta fără să mă privească.

Am plătit, fără să fi dus halba la gură, am comandat încă una.

Ea mi-a adus-o și pe aceasta fără să mă privească.

Și așa mai departe.


Intri într-o cârciumă, comanzi o halbă, chelnerul te servește cu promptitudine,

te simți bine. Îți aprinzi o țigară, într-adevăr te simți bine în localul

acesta, când tocmai citești pe tăblița agățată pe peretele din fața ta: „Astăzi

nu se fumează.” Indispus îți stingi țigara. Buna-dispoziție s-a dus...Știi că

întotdeauna va fi astăzi, că mâine, dacă vei veni aici va fi astăzi, că peste o

lună când vei reveni va fi valabil „Astăzi nu se fumează”.

Deveisem singurul ei client. Masa se sumpluse de halbe,

făceam comandă după comandă

făceam comandă după comandă.

Ea îmi lua invariabil banii. 7 lei x n și-mi întorcea imediat spatele.

Ceilalți plecaseră. Ea a început să pună scaunele peste mese,

era ora închiderii. A venit, privind în pământ, să-i plătesc ultima halbă.

Nu mai am cu ce să plătesc, i-am spus.

Atunci ea și-a ridicat ochii spre mine.


PROPUNEREA MEA:

Acesta e poemul lui Iustin Panța, un poem de dragoste, în care a utilizat procedeul DETALIULUI DESFĂȘURAT, LĂȚIT; EXTINS, ÎNTINS, AMĂNUNȚIT, DESCOMPUS ÎN ALTE ZECI DE ELEMENTE, VĂZUT PARCĂ LA MICROSCOP. Dacă oricare alt poet ar fi spus pur și simplu am comandat toată ziua bere și nu am băut nicio halbă, ideea asta IUSTIN PANȚA o detaliază la infinit, enumerând fiecare halbă pe care n-a băut-o. 

Faptul că stă într-o berărie și nu bea bere- e un detaliu semnificativ. În orice berărie oamenii rămân pentru a bea bere. Personajul din poem a venit însă pentru chelnerița care servește. Dacă ar fi băut și el bere, cu ce-ar fi impresionat-o? Or, el îi atrage atenția tocmai prin faptul că a stat toată ziua în crâșmă și nu a băut nimic. 

Metonimic, personajul din poem îi spune chelneriței că el pentru ea a venit. S-a lefterit - și-a pierdut toți banii- pentru chelneriță. Care, probabil, trebuie să fie foarte frumoasă, odată ce tânărul din poem și-a pierdut capul după ea.

Poemul e și un poem de dragoste. Sau, în primul rând, e un poem de dragoste. Poetul însă nu folosește cuvinte ca - ea era atât de frumoasă că eu mi-am pierdut capul după ea- te iubesc- sunt mort după tine- tu ești totul pentru mine- nu-mi pot imagina viața fără tine- deși toate aceste lucruri sunt sugerate. Sunt sugerate- fără a fi spuse. Poemul e despre asta, dar toate astea le deducem plecând de la situația înfățișată în poem.

Ajunși aici, PROPUNEREA MEA e să scriem și noi un POEM DE DRAGOSTE,

fără să folosim cuvinte ca: te iubesc, mi-am pierdut capul după tine, tu ești sensul vieții mele, mi-e dor de tine, înnebunesc fără tine, sunt mort după tine, vrei să fii iubita mea, fără tine voi fi un beți ca toți ceilalți bețivi, fără tine sunt un om ca toți ceilalți oameni, fără tine viața mea nu are sens- dar toate aceste cuvinte să le sugerăm. Să construim niște situații din care să deducem toate aceste lucruri.


luni, 14 decembrie 2020

Georgiana MĂRCULESCU

***


M-ai luat în subsolul tau mobilat


Stiam  ca vrei sa traiesc cat mai mult.

 

acum


Ma gandesc la tine si la geaca ta anti crivat


Ceaiul tau imi incalzise unghiile si plexul

Inainte sa stingem lumina

 

Am mancat inghetata la Café des deux moulins

In timp ce tu ma chemai Amélie

Servitoarea ti-a lasat 50 de centi

Pe servetelul cu numarul ei de telefon.

Am ras amundoi,

Mai ales ca nu parea prea tanara.

sâmbătă, 12 decembrie 2020

Ludmila ȚURCANU

xxx


aveam opt ani când venise prima dată o vagoneta cu

animale

la școală

zoo ambulant 10 lei intrarea 10 lei ai dat tu 10 lei am dat eu și mergeam fericiți unul lângă celălalt pe coridorul lung ce era de fapt sală de sport fericiți pe
coridorul acela

luuuuuuuuuuung
ce se făcea tot mai
î
n
g
u
s
t ca niste mingi de pe mese de tenis animalele au să
r
i
t
din cuști
tu ai fuuuuuugit spre o
ușă
deschisă și am rămas doar eu printre
animalele ieșite din cușcă și

mama roșie toată
tu ai fost primul meu
crush primul meu crush
pentru care am plătit doar

10 lei
mai târziu aveau să mă coste cu mult mai

mult

Theodor Fusu

 xxx

Foarte mult aș fi vrut să nu-mi pese

De sfârșitul relațiilor mele cu ea
Dar nu pot, la fel cum noaptea fără
Lună nu poate
Dar iată că vine și ea despărțirea
Fumul ăla de țigară gros
Expirat pe la 3 dimineața noaptea singur
În bucătărie
Înainte de
prima "bună dimineață"

Vitalie ȘEGA

 

Nu

Eu nu sunt microfon nu-mi striga în ureche

Nu, nu ştiu cine e ea,

de ce mă uit la pantofii ei,

că harbujii sunt verzi, de atâta

da mă nebunesc

câţi ani am,

o să repet de câte ori îmi doresc întrebările tale,

nu, nu vreau să răspund,

în cazul tău mai bine mănânc seminţe de floare soarelui,

eu te rog,

Tu serios,

cum aşa,

chiar de la acest motiv vrei să ne certăm,

nu e ceartă,

da, de vină în toate sunt pantofii roşii de lac,

şi  eu nu sunt bărbatul tău ideal,

 că afară plouă,

şi  suntem în pandemie,

da, nu ai auzit,

e de vină masca,

eu îti repet ţi-a părut că ţi-am zis nebună,

masca e umedă nu de la pantofi,

da

tu şi cactuşii tăi din capul tău

dă-mi pace !

Uite asta e cea mai înţeleaptă decizie pe azi,

uite acolo vizavi poţi lua loc,

ştii s-a eliberat un loc lângă şofer ?

Stai, regret, că ţi-am zis

eu nu mi-aş pune viaţa mea în palmele tale,

d- apoi aici avem şi copii la bord.

Atelierul de azi: Propunerea mea

 

ASURZITOARE ISCARE

 

Spaima – există vorbe care să spună cum este,

Cu adevărat, spaima? ce simți, de pildă, când treci

Colțul - și o întâlnești, deodată, cu ceață multă în păr,

și mâna, strângându-i lui brațul? și este, deodată,

ea - și trece pe lângă tine, de abia aplecându-și

capul - și în jurul tău noaptea e dintr-o dată înaltă

și urlă - și-ți vine să-ți scuturi capul, cu mâinile zvâcnite

peste urechi, și să fugi - cât mai departe, (de fapt,

mergi la fel de încet, ca și cum nu ar fi

nimic adevărat, ei au trecut, strada nu mai are importanță,

deși este strada ei.) nu mai există

continuarea clipei acesteia – a fost, - a trecut. –

ea, brusc, înspăimântător de străină, ținându-l

de braț, alături, alături de el, scuturându-se

de țipătul din tine – nici nu l-a auzit – când ai văzut-o trecând.

și ceață, pe o stradă murdară –

 

Mircea IVĂNESCU

Poemul acesta Mircea Ivănescu l-a scris în 1970 și l-a publicat în volumul POESII. E ultimul poem din această carte, iar poemul – un poem narativ – povestește, împrumutând mijloacele prozei ,despre o întâlnire neașteptată de după colț, când bărbatul din poem descoperă că iubita sa trece pe stradă la braț cu altul. E un poem confesiv, despre o dragoste pierdută. Frumusețea poemului constă în aceea că poate fi citit mai întâi într-o lumină realistă și după aia într-o cheie simbolică. Colțul străzii, noaptea, ceața, strada însăși sunt atributele realității, dar și simboluri ale unei iubiri destrămate.  E un poem învăluit într-o sfâșietoare tristețe. Ce rămâne după moartea unei iubiri? Doar o stradă murdară.

Ei bine, poemul te răvășește.

Iată și PROPUNEREA MEA. Poemul lui Mircea Ivănescu este scris într-o poetică modernistă, în care strada, bărbatul, femeia, celălalt bărbat, noaptea când se întâmplă TRĂDAREA nu au nume. Propunerea mea e să rescriem poemul, personalizându-l: Strada să aibă un nume, bărbatul și femeia să poarte un nume,  noaptea să fie o noapte concretă, identificabilă în timp ( noaptea din 20 septembrie, de exemplu); să înlocuim și povestea PIEDERII iubirii a lui Mircea Ivănescu cu povestea pierderii a unei iubiri de-a noastre - cu toții am pierdut câteo iubire, dar fiecare în felul său. Adică să înlocuim impersonalul din poemul lui Mircea Ivănescu cu personalul, abstractul, cu concretul, generalul, cu individualul, păstrând însă dimensiunea simbolică, dar având alte simboluri – nu ceața, noaptea, colțul străzii, strada murdară .

În rest, ar fi bine să fie un poem care să ne emoționeze la fel de mult ca poemul lui Mircea Ivănescu.

duminică, 6 decembrie 2020

Iraida DARMANCEV

 /despre o lămâie//

te-ai dus la piață să cumperi lămâie

n-ai găsit din prima și nici din a treia te întrebai dacă pământul din grădină ar fi potrivit pentru a planta câteva dibuiești în coșul de gunoi o felie cu o sămânță bicisnică în partea strângă o sădești o uzi în fiecare zi îi pui paie ca să nu înghețe iarna rupi iarba străină de lângă ea și aștepți n-ai mai fost la piață demult ca să mai întrebi dacă este lămâie totuși ai îngropat una în grădină și... așa câteva luni la rând câteva anotimpuri citeai pe google cum s-o îngrijești mai bine te uscai de grija ei ea era udă aproape că dădea peste ai vrut să-ți faci un ceai dar mai devreme a trecut pe stradă o țigancă care spunea că vinde lămâi ți s-a făcut greață apoi a venit salvarea cei de acolo ți-au adus

ceai cu

lămâie

Trandafirii

Câțiva trandafiri încă înfloriți în plină toamnă în stradă. Copyright: Ecaterina Ștefan