xxx
În vinerea
plecări,
tata a ascuțit
sapa, toporul, cuțitul,
că de, e
sezonul.
Mama i-a
pregătit valiza –
pe lângă hainele
de lucru,
i-a pus și de
mâncare, cât a încăput:
o găină coaptă,
brânză, slănină, ouă, ceapă.
Când totul a
fost pregătit, am ieșit la poartă,
acolo îl aștepta
Victor a lui Țapu, pentru a-l duce la Bălți,
de unde urma să
ia autobuzul spre Moscova.
Tata a urcat
împreună cu alți trei vecini, petrecuți de familie,
fiecare la
porțile lor.
Au plecat,
lăsând în urmă un praf cât gardul...
Natașa făcea
semnul crucii în urma mașinii,
care se pierdea
în depărtarea drumului pustiu;
Milica suduia în
draci – abia își întinse albiturile la uscat;
Mama plângea,
spunând întruna c-a uitat să pună și cureaua în geantă.
Eu nu înțelegea
de ce.
Eu mă bucuram că
a plecat, căci știam că la întoarcere
îmi va aduce o
poșetă roșie, în care voi ascunde rujul mamei.
Maxim lansa în
zbor avionul de hârtie făcut de tata,
purtând pe cap o
beretă, tot handmade, din ziar,
care îi contura
alura de aviator.
O săptămână mai
târziu, însă, am înțeles că
aș putea ascunde
rujul în buzunar sau în sân, sau în pălărie,
nu neapărat în
poșetă;
jocul lui Maxim
nu mai era la fel de animat,
mama era tot mai
împovărată,
iar sapa,
toporul și cuțitul s-au tocit.
