Maxiușa
În vara în care ai mușcat
din locul în care
urma să îmi crească sânul
ca dint-o bucată de pâine proaspătă,
luată, pe datorie, de la vagon,
în timpul recreației mari,
iar eu am spart de capul tău
borcanul de 3 litri
din care,
cu numai o oră în urmă,
serveam împreună compot
cum aș sparge cu piciorul
o nucă,
în vara aceea când a dat roade,
pentru prima dată,
mărul altoit din fața casei,
am realizat că,
în această lume,
aș vrea să fiu
unicul om care te torturează
și în felul acesta
să te ocrotesc
de tortura celorlalți,
dar, în același timp,
simțeam cum se strecoară
o frică:
că și alt cineva ar putea
crăpa un borcan
de capul tău...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu