Gheorghe ERIZANU

* Sub fereastră

Greața

Are Sartre un roman. „Greața”. O simți fizic. Peste tot.

O simți. În copaci. În aer. În zăpada asta pișată. În ecranul pe care l-ai deschis. Și în aceste rânduri. Pe care le-ai citit.

Și vomiți. Vomiți. Vomiți. Vomiți. Vomiți. Indiferent cu cine va face coaliție Marian Lupu și Vlad Plahotniuc. Vomiți. Indiferent câți bani a luat Narîșkin pentru a apărea la Chișinău. Vomiți. Narîșkin a fost trimis gratuit de premierul sau președintele rus. Vomiți. Plahotniuc face presiuni asupra lui Filat. Vomiți. Comuniștii au venit cu o ofertă foarte generoasă. Vomiți. Ghimpu spune că nu e ușor. Vomiți. Va apărea Mocanu. Vomiți. Se numește politică și negocieri. Vomiți. „Tribelus”. Vomiți. „„Respect”. Vomiți. „Onoare”. Vomiți. Ce mai era în publicitatea aia electorală? Vomiți. Oricum. Vomiți.

Îl uram pe Sartre pentru „Greața”. O simțeam fizic.

Va trece și Lupu. Va trece și Plahotniuc. Va trece și Prime. (Când se va trece la tv digitală). Va trece și Voronin. Va trece și postul ăsta.

„Greața” rămâne. E canon.