Andrei Doboş


– mănăştur story (poemul prin telefon)

mănăştur story (audio)

bineînţeles de altceva nu dispunem

şi putem să facem lucrul acesta la nesfîrşit.

în majoritatea cazurilor avem amîndoi

numai de cîştigat: împreună cu ea

am tăiat într-o zi

cîteva roşii zemoase într-un castron,

era încă rouă pe iarbă

şi soarele abia începuse să lumineze.

m-am lungit pe pătură

şi-am expirat tot aerul din plămîni,

satisfăcut de mirosul trupului meu.

s-a aşezat lîngă mine,

a început să se întindă

şi să rîdă. în vis spaţiul vizibil

se cîrlionţează şi ies păduchii

ca o coloană de maşini sport,

iar pe fiecare bloc din mănăştur stă scris:

sit tibi terra levi.

.

memoria mi se pune greu în mişcare

fumez încontinuu şi cu cît mă intoxic

mai mult cu atît îmi place mai mult.

.

o altă descoperire importantă pe care am făcut-o:

roşesc pe neaşteptate şi-mi pun într-un castron

porumb şi miere. mă plimb de colo-colo

de parcă n-ar fi vorba despre mine,

pînă la urmă renunţ şi mă arunc în fotoliu,

mă uit la un meci de fotbal,

poate ca să am o digestie mai interesantă – şi am -

încep să mă simt un animal plăpînd şi fără apărare.

.

ea îmi spune că miros a hîrtie,

că nu-i o metaforă – priviţi tricotajul! -

mă gîndesc

că nu-i obligatoriu

şi stau într-o toaletă comună de cămin studenţesc

cu mîinile întinse sub robinet

lîngă ale ei şi săpunul

sare de la unul la altul

ca un peşte mic

înlăturînd pentru o clipă

atmosfera gravă care ne adoarme.


Andrei Doboş