sâmbătă, 6 martie 2021

Natalia PÂNTEA

MAMA MEA

Dorind fiecare s-o conducă acasă pe mama mea, într-o seară la club Petrică și Colea

s-au luat la bătaie.

- Cu cine vrei să mergi, Galea, a întrebat-o Colea, un tânăr înalt, brunet și cu ochii căprui. - Cu cel care va învinge, a răspuns mama fără să-l privească. A învins

tatăl meu.

Mama Mama era cea mai frumoasă fată din sat și se număra printre cele mai bune eleve din clasă. În clasa zecea a susținut toate examenele pe zece. Era o blondă mândră, cu ochii albaștri și părul cârlionțat Știa să cânte și-i plăcea să danseze. Se îmbrăca mereu în rochii, iar când mergea pe tocuri întorcea privirile tuturor bărbaților Într-o seară la club Petrică Echimovschi și Colea Cazamir s-au luat la bătaie dorind fiecare s-o conducă acasă. - Cu cine vrei să mergi, Galea, a întrebat Colea, un tânăr înalt, brunet, cu ochii căprui - Cu cel care a învins, a răspuns mama fără să-l privească Tânărul acela înalt, cu corp de atlet și ochii căprui este tatăl meu.


Tatiana GROSU

 xxx

Cărțile  lui Dumas îi erau mângâierea și unica bucurie când era copil

Pentru ceilalți, joaca în mahala după o zi de muncă

La câmp

Mama îmi povestea  cum a murit străbunelul meu

 când a realizat că bunica mea nu se va mai trezi niciodată

i s-a prăbușit pământul

sub picioare


Când aveam 7 ani și sora mea 1 și ceva

Tatăl meu mai era în viață


Mama avea cearcănele mai mari decât ochii


Plină peste cap de datorii

Dar cu speranța că îl va putea salva

 

În mai puțin de 2 ani s-a dus și tata

 

Am rămas noi 3

Într-o casă nefinisată cu ușa de la intrare care se umfla când ploua și trebuia 

să te trântești în ea cu putere ca să o încui

Cu timpul și acest lucru a devenit imposibil


credința mamei era ziua de mâine


Noi mâncam, iar mama citea


Atunci nu-mi puneam prea multe întrebări


mă bucur că am rezistat împreună.

ATELIERUL DE AZI

 Azi vă propun să scriem o poezie despre mama, răspunzând  sau punând întrebarea : OARE MAMA MEA ESTE ( A FOST) FERICITĂ?

Tema mai poate fi nuanțată și așa: Oare eu am făcut-o fericită pe mama?

Sau așa: Oare mama mea a fost fericită cu noi?

Sau așa: Oare mama a fost fericită cu tata?

Sau așa: Oare mama a fost fericită la Flutura ( numele satului sau orașului poate fi altul)?


Ideea acestui exercițiu mi-a venit când am citit un poem formidabil de Vasile George Dâncu, inclus de Virgil și Daniela Botnaru în antologia PAȘII MAMELOR NOASTRE. Îl reproduc mai jos.

UNDE A FOST FERICIREA TA?


cu cât înaintam în vârstă

mai departe mi se părea drumul spre casă


uram satul copilăriei

și iubeam orașul

nu-mi plăcea natura și devoram cărțile

fugeam de la nunți și ascultam muzică rock


tu muneaci și te rugai

uitând de singurătate


când a murit tata

toți bețivii satului

pe care îi căram acasă de la bufet

plângeau și îmi spuneau ce om bun a fost 

de parcă tu nici nu existai

femeile lăcrimau când mă vedeau

și spuneau


săracu de el

că o rămas orfan


pe tine nu te luau în seamă

nicio vorbă de alinare

de la rude vecini sau prieteni

tata era mort

dar nemuritor

tu erai vie

dar toată lumea

uita că ești


unde a fost fericirea ta

dragă Mamă -

mă îmbrăcai

în straie țărănăești de sărbătoare

eu le aruncam în șură

îmi luam treningul și fugeam la fotbal


unde a fost fericirea ta

dragă Mamă -

când am reușit la facultate

nu m-am mai întors cu săptămânile de la Cluj


unde a fost fericirea ta

dragă Mamă -

când veneam la Runc

mă opream pe la o grămadă de oameni din sat

și la tine stăteam un sfert de ceas


te rugai pentru mine

că nu aveam locuință

că aveam probleme

(nu-ți spuneam

de necazurile mele

dar tu le visai)


de nu erai tu

nu-mi dădeam seama că există oameni nefericiți

căci nu știu să se roage lui Dumnezeu


tu te rugai

dragă Mamă

și erai fericită


eu

la moartea ta

nu știu să mă rog


Vasile George DÂNCU



miercuri, 3 martie 2021

Olesea ENACHI

xxx

 O căldare de nisip

Și una de pământ Îmi sparg mâinele de 11 ani Car căldările astea grele altceva

nu mai pot face pentru voi

Ion AGACI



Long a trimis 1 martie la 23:59

* pentru că nu m-am ascultat destul
și am dat volum muzicii la maxim pentru anxietatea mea dezvoltată din prostie
și pentru migrena zilnică pentru că vreau să iau un ibuprofen și mă tem de reacțiile lui adverse posibile, pentru că îl iau totuși repetându-mi adresa la care mă aflu pentru momentul în care voi chema ambulanța,
pentru panica neîntemeiată, plâng/plâng cel mai bine atunci când mă aflu în mulțime pe trotuarele aglomerate
și arunc priviri în spate din reflex,
și pentru tot potențialul din mine ratat în favoarea potențialului din alții,
plâng/ și nu pot plânge
pentru persoana care trebuia să-mi fie perspectiva din care să văd acest oraș
în care nu ne-am făcut alte planuri decât să închiriem împreună o garsonieră,
în care eu să încep totul din nou, iar ea să continue ce-a început.
cele mai simple lucruri îmi par imposibile.

Ion AGACI

 *

poezia, tristețea și migrena serilor în care
te găsesc în stația gării
așteptându-ți autobuzul
ca să te ducă
acasă
după lucru, tensiunea dintre liniștea mea și liniștea ta
ne promite multe,
purtăm ambii aceeași oboseală
și eșarfe
pe capetele noastre
ca niște câmpii neprelucrate
și ne bate vântul frumos de parcă am merita. /îmi permiți să stau lângă tine? se poate scrie despre tine? eu te aleg,
eu nu mă aleg pe mine.

Long a trimis 1 martie la 23:59


luni, 1 martie 2021

Augustina VISAN

 

Fără păduchi

Fără speranțe

 

Când eram în clasa a 5-a

M-am umplut de păduchi

Nu era prima dată

când inima îmi sărea din piept

și

Mă irită pielea

și

când

 păduchii mi se jucau de-a v-ați ascunselea

prin cap

depunând în fiecare zi câte 10 ouă în firele mele de păr 

murdare

Eram fericită

Pentru că mama mă punea să dorm într-o camera singură

 și 

Nu 

mai eram nevoită să mă bat cu sor-mea că nu ne ajunge plapuma

 Sau că am trecut pe partea celeilalte


 Aveam un pat doar al meu

O plapumă doar a mea

cu care mă  încolătăceam ca un vierme

În propria mătase


Într-o dimineață din nou mă scărpinam fericită în cap

când 

Mama m-a văzut

și

A holbat ochii

A sărit de la masă ca arsă

Mi-a înșfăcat capul în mâini

Și a început să mă caute

în cap 

și

Am auzit doar cum pocneau ouăle

 

Fericirea mea va dura doar câteva zile

 Apoi voi veni înapoi

În patul nostru mic

 Lângă tine surioara mea iubită


Știu că ți-a fost dor de picioarele mele în coastele tale

Voi veni

 Fără păduchi

Fără speranțe

Trandafirii

Câțiva trandafiri încă înfloriți în plină toamnă în stradă. Copyright: Ecaterina Ștefan