Augustina VISAN

 

Fără păduchi

Fără speranțe

 

Când eram în clasa a 5-a

M-am umplut de păduchi

Nu era prima dată

când inima îmi sărea din piept

și

Mă irită pielea

și

când

 păduchii mi se jucau de-a v-ați ascunselea

prin cap

depunând în fiecare zi câte 10 ouă în firele mele de păr 

murdare

Eram fericită

Pentru că mama mă punea să dorm într-o camera singură

 și 

Nu 

mai eram nevoită să mă bat cu sor-mea că nu ne ajunge plapuma

 Sau că am trecut pe partea celeilalte

 Aveam un pat doar al meu

O plapumă doar a mea

cu care mă  încolătăceam ca un vierme

În propria mătase

Într-o dimineață din nou mă scărpinam fericită în cap

când 

Mama m-a văzut

și

A holbat ochii

A sărit de la masă ca arsă

Mi-a înșfăcat capul în mâini

Și a început să mă caute

în cap 

și

Am auzit doar cum pocneau ouăle

 

Fericirea mea va dura doar câteva zile

 Apoi voi veni înapoi

În patul nostru mic

 Lângă tine surioara mea iubită

Știu că ți-a fost dor de picioarele mele în coastele tale

Voi veni

 Fără păduchi

Fără speranțe