poem

Deasupra chiuvetei

Intrasem în buda de la Friguşor

pereţii începeau să se clatine, credeam că are loc un cutremur,

în final oricum se va lăsa cu un cutremur, după 4 beri aşa se întîmplă.

Sfîrşitul începea în cap şi se extindea în jur zguduind

pereţii pe care vroiam să scriu ceva de genul:

„am venit să mă cac şi n-am făcut nimic,

aşa e şi cu viaţa mea”.

Concentrează-te! îmi spun,

aminteşte-ţi scopul pentru care ai venit!

Mă deschei la pantaloni

şi urinez;

zîmbeam, mi-am amintit cît de mult doream să-mi scriu

textele în veceu…

apoi am ieşit, m-am aplecat deasupra chiuvetei

aşteptînd să vomit,

cam aşa ar arăta viaţa mea:

scriind texte în veceu şi

aşteptînd deasupra chiuvetei să vomit

pînă la urmă sfîrşitul ar fi atît de crunt

încît aş cădea fără cunoştinţă cu capul în veceu,

ei să mă găsească aşa,

să găsească textul perfect.

Ion Buzu