Ioan Moldovan



Dragă,

cosmic vorbind
cina mea un ciolan de porc afumat
urmat imediat de o mică bere Leffe
va rămâne un eveniment oarecare

dar mă întorc
şi zic
Domnul meu, îngere, ce fe-
ricire că toată bunăstarea de sare
e doar o perisabilă plângere

până când? până când?
până când îmi aduc aminte
că nu mai ştiu plânge

o, voi lauri
şi litere sub care târându-mă
c-o ştiinţă voioasă
mă umplu de ultimul sânge

cine mă pomeneşte
ce mort frumos, ce ochi vii?
masa-i pustie vremea-i ploioasă paharele goale timpul trecut
în urmă încă mai creşte

- Ioan Moldovan
Nr. 4 / 2011 (35), revista
corpul T