duminică, 11 decembrie 2011

Mama

  cam aşa e textul cu final nou. vedem ce ziceţi :)

  Astăzi am ieşit din casă la 4:30 dimineaţa. Sanda şi mama încă dormeau. Am mers la Alba-Iulia 35, la blocurile mele.  Am măturat toate scările din blocul 1 şi blocul 2. 3 şi 4 le-am lăsat pe mâine.  Apoi am strâns toate frunzele din curte şi le-am cărat în saci până la coşurile de gunoi.  Era curat. La 6:30 a ieşit baba Valea din bloc şi mi-a zâmbit.

-          Uite ce fetiţă bravo. Şi tu aşa te trezeşti la 4, sărmanul copil. Să-ţi dea Dumnezeu sănătate!
I-am zâmbit şi eu. Oaia! Ce mă enervează baba asta! Mereu se bagă în suflet! La salariul următor o să-mi cumpăr căşti şi o să ascult Iron Maiden cu volum maxim, să n-o mai aud bolmojind.
La 7:00 am urcat în troleibuz şi am mers acasă. Mama mi-a descuiat uşa şi mi-a zâmbit:
-          Ai obosit Alinuţa? Eu am pus ceai. Ţi-au dat salariul?
-          Nu! Cum puteau la 6 dimineaţa să-mi dea salariul? Te gândeşti macar puţin la ce întrebi?
-          Nu te enerva. Te rog. Am întrebat şi eu, că nu mai avem unt.  La ceai.
-          Şi cumpără dacă nu avem! Eu sunt dătoare să vă hrănesc?  Ai compensaţia aia care e tot a noastră, că suntem fără tată.  
-          Încă n-am primit-o, Alinuţa. Şi pe cea de luna trecută am terminat-o.  Doar i-am data jumătate Sandei la Şcoala Auto şi restul pe mâncare.
-          Şi curva asta n-ar putea să lucreze? Stă şi doarme toată ziua şi tot la mine ajunge să-i dau bani de drum la facultate. 
-          Ea învaţă, Alina. Şi nu ţipa aşa, că o s-o trezeşti.  Are prima pereche liberă şi las-o să mai doarmă, ca a învăţat toată seara. Ea are bursă şi învaţă, nu poate să lucreze. Nu ca tine, cu 6 la matematică şi fizică, tu clar că nu înveţi deloc.
-          Învaţă ea! Se rupe învăţând! Are bursă pentru că se culcă cu majoritatea profilor care-s bărbaţi. E curvă şi pentru asta are bursă!
Sanda a sărit somnoroasă din pat şi a ieşit în coridor, în cămaşa ei de noapte de satin, de târfă.
-          Tu ce vorbeşti, vaco?  Cine se culcă cu cine? Tu eşti invidioasă că la mine se uită bărbaţii normali, da la tine nişte răpănoşi. Pentru că eu sunt normală!  Bursă eu am pentru că învăţ!
-           Sanda, toată lumea te ştie că te fuţi chiar şi cu rectorul! Când soţia lui a fost în deplasare în România, după lecţii te căţărai deodată la el în maşină! Şi toată facultatea a văzut! Mie tot prietenele tale mi-au povestit!
-          Spurcăciune, tu îmi faci mie una ca asta? Da eu te omor! El mă ajuta cu teza mea de curs! Cum poţi zice aşa ceva? Oaio! Lepădăturo!
     Sanda a sărit la mine cu labele ei şi m-a apucat de păr. M-a trântit de perete.
-          Aşa mi-ai început, târfo? Hai că-ţi arăt eu!
Mi-am făcut mâna pumn şi i-am dat unul în bot, cât de violent am putut. A fost primul pumn dat cu forţă de mine. Primul pumn care a dorit să spargă botul cuiva. Şi asta era sora mea.
De pe marginea buzei a început să-i curgă sânge şi a început a urla.
-          Mamă, uite ce criminală creşti în casă! Nu ştiu cum ai educat-o, că o să te îngroape!
Mama, care era în colţ speriată şi n-a zis nimic tot timpul acesta, s-a apropiat de ea şi a început să bocească.
-          Sănduţa, puişor, spală-te pe faţă, Sănduţa, puiul mamei…
S-a ridicat spre mine şi a început să mă lovească fără putere peste faţă.
-          Ce faci? Eşti sănătoasă? Să mergi la medic! Eşti debilă cu totul!
-          Dă-te de aici că mă enervezi.
Am dat-o la o parte, am intrat în cameră şi m-am dezbrăcat. Am luat o bluză galbenă şi o fustă neagră. Am căutat colanţi, toţi erau rupţi, aşa că m-am îmbrăcat în pantaloni.  Am lăsat bluza aia stupidă şi mi-am luat un tricou cu Linkin Park. Era cadou de la Andrei, verişorul meu de la Moscova.
Mi-am luat rucsacul şi am ieşit în coridor. Căutam ghetele.  Sandală tot stătea jos şi se smiorcăia, iar mama o netezea pe cap şi îi repeta că o să treacă, că o să fie bine. S-a uitat la mine:
-          Alina, cereţi scuze de la Sănduţa. Sunteţi surori, fetelor, cum puteţi aşa? 
Sanda,  ştergându-şi nasul, îngâna ceva acolo:
-          Asta ea a început, ea e vacă, dacă se comportă aşa.  N-am văzut om mai aiurea decât Alina. Uite la ea, în ce e îmbrăcată! Parcă-i  sperietoare! Acuş o vezi cum încalţă papucii ei de soldat şi se porneşte. Nici pe departe să arate a fată. Uite ce-i de levaia!
-          Tu iar târfo începi?  Levaia eşti tu! Cu ţoalele tale de curvă, fustele scurte şi iubiţii de pe odnoklassniki.
M-am întins spre ea, dar mama m-a împins înapoi.
-          Alina! Termină! Taci şi tu Sănduţa, nu vezi că nu-i normală?
Am vrut să mai zic ceva, dar mai bine am tăcut, între timp mi-am găsit ghetele şi m-am încălţat, am mers spre uşă şi am dat să ies.
-          Nici nu mănânci nimic? De ieri n-ai mâncat, Alinuţa.
-          Lasa-mă dracului cu mâncarea ta.
Am ieşit şi am alergat la troleibuz, l-am aşteptat vreo 10 minute şi a venit. Era arhiplin, stăteam ca un chibrite într-o cutie. Încă m-a călcat cineva.
-           Vă uitaţi unde puneţi piciorul sau nu prea?
-          Mă scuzaţi, a răspuns timid un băiat.
Am ajuns la liceu, unde am întârziat cu vreo 20 minute.
-          De ce întârzii, Rozovel?  Proful de fizică mă privea direct în ochi şi nu ştiam ce să-i răspund.
-          Pentru că era ambuteiaj… şi… taxi-ul a mers greu.
-          A, tu de asta eşti, vii cu taxi-ul la şcoală?
-          Da clar, ce-o să vin cu troleibuzul?
-          Bine, treci la loc. Oricum ţi-am pus absenţă deja.
M-am aşezat lângă Nicoleta.
-          Ce bou e proful ăsta! Nu degeaba îl cheamă Bouleţ Ion!
-          De abia acum ai aflat? Mi-a zis Nicoleta chicotind.
-          Ai ţigări? M-a întrebat.
-          Nu, m-am certat cu mama dimineaţa şi am ieşit fără să mă mai gândesc la ţigări.
-          De ce v-aţi certat?
-          Vroiam să mă ducă cu maşina şi ea spunea că vrea să mai doarmă. Deloc nu se gândeşte la mine! Am venit cu taxi-ul cela împuţit.
-          A, da tu ai ceva bani, să luăm ţigări şi mâncare, că mie mama abia azi îmi trimite vreo 3-4 sute de euro.
-          Nu prea am,n-am mai cerut de la mama. Dar de ţigări ne ajunge.
-          Aşa, fetele din ultima bancă, ce tot trăncăniţi ca babele de la piaţa centrală? Rozovel, tu ai venit să strici liniştea?
-          Gata, tăcem. Da el oricum e bou.
-          Da da.
-          A, ce tricou frumos. De unde l-ai  cumpărat?
-          De la Nirvana.
-          Cât ai dat pe el?
-          Nu mai ştiu.
După lecţii am mers în Valea Morilor.  Am luat ţigări. Malboro roşu. Nicoleta m-a întrebat dacă merg la concert la AC/DC.
-          Alinaaa! AC/DC în Moldova! Îţi închipui?
-          Cât e biletul?
-          500 cel mai ieftin.
-          A, e ok. Clar că merg. Da când e?
-          Săptămâna viitoare. Sâmbătă seara, la Palatul Naţional.
-          Superb!
-          Bine Alina, eu  dar mă duc că mă aşteaptă Marian, mergem la mall. S-a deschis o cafenea minunată acolo. Dar mergem la concert!
-          Da,  mergem! Pe locurile VIP!
Nicoleta a alergat spre scările din Valea Morilor, se grăbea la Marian. Eu am scos portmoneul, nu avem nici un leu, nici de troleibuz până acasă. Am căutat în toate buzunarele din rucsac bănuţi şi am găsit numai 70 de bani.  Trebuia să mă duc pe jos. Am început a plânge.  Nu vroiam să merg acasă, m-am plimbat prin parc, m-am calmat. Nu, acasă nu. A început să sune telefonul.
-Cine dracu? Mama cred că. Nu răspund.
Dar telefonul tot suna şi suna insistent.  De vreo 3 ori. A patra oară l-am scos din rucsac şi am ridicat.
-          Alo, Alina, azi dăm salariile, să vii pe la 5 seara.
Peste 5 minute a sunat mama. Am ridicat.
-          Alinuţa, au sunat de la lucru de la tine. Te căutau şi le-am dat numărul tău de mobil. Dacă primeşti salariul, ia te rog ceva de mâncare, nişte pâine, unt, cartofi, ulei, zahăr , ceai. Bine?
I-am pus receptorul. Am scos o foiţă din rucsac si am scris tot ce-mi spusese. Am mers la Preşedintele Asociaţiei de pe Alba -Iulia 35, unde sunt angajată oficial măturătoare. Vasile Ivanovici mi-a dat 1052 de lei.
M-am dus la supermarket . Am cumpărat tot ce mi-a zis mama la telefon.  Am mai luat şi nişte biscuiţi, iaurt şi chifle cu caşcaval, mama le adoră.
Am ieşit din supermarket cu două pungi imense, care mă făceau să merg pe jumătate aplecată.  La trecerea de pietoni am văzut o maşină gri în care era mama, fardată, într-o bluză neagră sclipitoare, cum n-o mai văzusem niciodată şi un domn în  costum elegant. Mi-am amintit că era un profesor de la facultatea Sandei.






2 comentarii:

Trandafirii

Câțiva trandafiri încă înfloriți în plină toamnă în stradă. Copyright: Ecaterina Ștefan