Augustina VISAN

 

HULUBII LUI VADIM

 

norii grei cu apă

s-au

 făcut

de culoare alba

s-au făcut

de culoarea unei lumânări palide

când vecina mea

mi

 L-a adus pe fratele meu mai mic în brațe

plângând,

și spunându-mi

- Augu, Marin moare!

și mi l-a pus în brațe.

 

Nu știu ce am făcut atunci.

 

Când mi-a citit poezia asta,

 mama m-a întrebat:

- Dar, spune-mi chiar sunt o mamă așa de rea,

sunt numai eu oaia neagra din povestea asta?

Tata a venit la mine și

M-a scuipat:

-Ticăloaso, mă faci de nimic,

sunt cel mai rău tată din sat?

Răspunde, ticăloaso!

 M-ai făcut de rușine.

 

Într-o mare secată de alge

Doar peștișorii mai sunt

 Aurii.

 

Mama m-a sărutat cu o sârmă ghimpată.

 Tatăl mi-a ars un bocanc înghețat în față.

 

Numai Marin mi-a zâmbit

și m-a tras după el

în grădină,

ca să-mi arate unde

își ține Vadim hulubii.