TATA
tata semăna cu un porumbel
de pe creasta casei
după ploaie
se uita lung la mine
cu o dragoste de nedescris
slab neputincios și orb
de fiecare dată parcă
voia să-mi spună ceva
și până la urmă nu mi-a spus
un porumbel - oare e același?-
stă și acum pe creasta casei
eu mă apropii
și el își ia zborul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu