Cealaltă cameră
Ca și cum cuiva i-ar păsa
ne obișnuim să locuim în cealaltă cameră
Acolo unde se întâmplă viața într-un ambalaj crocant de prăjitură Măgura.
Acolo unde inimile se desfac frumos
ca foile de foietaj
Acolo unde amintirile, ca și ultimul
dans, stau atârnate de oglindă ca
mărgelele
Acolo unde râsul nu mai trece
printre dinți, ci se duce în jos în pământ.
Ne întoarcem din oraș cu mâinile
transpirate și brațele întinse
Plasele grele umplu spațiul acela
gol de sub diafragmă
Pe drum strângem în minte gusturi dulci-acrișoare
și emoții de carne
Care reverberează în cealaltă
cameră.
Soarele se prelinge pe fața de masă
Câteodată epuizat, câteodată în zig-zag
fără muzică
Pisica ciulește urechile, intinde
coada,
încearcă să prindă printre frunze ultimul
fir de soare
de pe mușamaua din
cealaltă cameră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu