xxx
Suntem niște broaște țestoase, cu capetele ascunse în carapacile groase și tari.
Ne e frică de apă.
Stăm pe mal.
Și suntem mulțumiți.
Dar ea, Mihaela, nu era o broască țestoasă.
Ea era o coțofană ce mă îmbia mereu să
las porumbelul din mână,
era o vulturoaică ce mă ridica în aer și-mi
dădea drumul jos să-mi spargă carapacea.
Era drăgălașă și trăia intens, îți
învia sufletul,
abia apoi îți dădea și-un sărut.
Sălbatic de sinceră.
Deveneai inevitabil dependent de decența ei .
Acum sunt în sevraj, căci ea a
plecat pentru totdeauna.
A plecat pentru că eu eram un bărbat ordinar.
Credeam că am dreptul la o
femeie nouă în fiecare zi.
Iubeam toate femeile.
Dar ,,Toate femeile" nu-ți pot oferi
nimic în afară de
sex.
Aștept.
Aștept, în timp ce carapacea se face tot mai groasă.
Tot mai tare.
Aștept
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu