pentru noi, noua proză de azi începe cu vlad ioviţă
xxx
acest șoricel lipit de mine
pe care eu
ca o barbară
îl dezlipesc și
plâng
ca într-o peșteră în care nu știu
cine mai trăiește
a-u-u-u
strig
sub greutatea patului în care
îmi visez
în fiecare noapte
părinții
Câțiva trandafiri încă înfloriți în plină toamnă în stradă. Copyright: Ecaterina Ștefan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu