Cătălina Bălan

6D
Piesa de teatru

Personaje:

Gertrude, maimuţica ciufulită, Vocea,

Mama Gertrudei, Bărbatul, Tom Cruise

Cortina

Primul act

Acţiunea are loc într-o casa obişnuita din L.A. în fundal trebuie să se audă muzică (mă gândesc mai pe urmă ce).

Gertrude stă întinsă pe pat, cu căştile în urechi. Ea asculta de fapt ceea ce aude publicul în fundal. Poartă o pereche veche de blugi şi un tricou cu flower power.

Aici intervine “The voice”, sau cum ar spune patrioţii, Vocea:

Ea e Gertrude. Nu îi place să iasă în lume. De fapt, nu are cu cine. A avut mai demult o prietenă, Kate, însă prietenia lor nu a putut fi de durată. Fetele erau incompatibile.

Gertrude era blondă, suplă, îi plăcea să danseze. Kate în schimb avea o faţă hidoasă, un corp deşirat, se tundea aiurea, niciodata aşa cum ar fi trebuit, pentru ca tunsoarea să i se potrivească cu ovalul feţei (ovalul e mult spus– ar fi mai corect să spunem pătratul). Îi plăcea să mănânce tot timpul. Mai ales maioneză cu pâine. Kate ar fi preferat mai degrabă muştar cu hrean.

Gertrude se ridică să se uite în oglindă.

Se aud zgârieturi de animal în uşă. Gertrude se duce să deschidă cu căştile atârnându-i pe umăr. În încăpere intră o maimuţică ciufulită, cu un joben în mănă şi cu o banană în cealaltă mână. În spatele maimuţicii – mama Gertrudei. Mama are mainile ocupate cu cumpărături de la magazinul din colţ. Pe pungile din hârtie scrie cu roşu pe galben aprins “Luiggi’s market”.

Gertrude:

Ai cumpărat cereale Puffy? La TV spun că 3 din cele 19.758. 462 de pungi aflate acum pe piaţă au înăuntru un poster cu semnătura originală a lui Tom Cruise.

Vocea: (în cazul în care locuiţi în junglă şi nu aţi aflat încă, Tom Cruise este un star hollywoodian.)

Mama Gertrudei (ofuscată) :

Ţi-am spus să nu mă mai baţi la cap cu prostiile tale! Mai bine ia o carte şi citeşte, te-ai zombit de tot cu muzica asta.

Aici mama Gertrudei recita suparata si un pic amuzată de situaţie versuri din melodia pe care nu am ales-o încă). Îşi înclină capul pe-o parte, recită, gesticulează, cum a văzut ea la marile actriţe. Ba chiar se ridică şi face câţiva paşi de dans.

Cortina

Spectatorii, pătrunşi de emoţie, aruncă pe scenă trandafiri roşii.

Al doilea act

Gertrude stă în camera ei cu o cariocă în mână. Un perete este acoperit în întregime de postere cu Tom Cruise şi Angelina Jolie. Angelina are mustăţi şi ochelari desenaţi cu diferite culori.

Mâzgălirea Angelinei o inspiră pe Gertrude care simte cum muza da navală peste ea şi sute de versuri inegalable sunt pe cale să explodeze din interiorul minţii ei preapline.

Lui Gertrude îi place să-şi testeze poemele pe Tom Cruise.

Se instalează, deci, şi de data asta în faţa posterului cu Tom şi începu să turuie:

Iep

U

Re

Încă dădea din urechi şi din coadă

îi vedeam muşchii încordaţi

când smulgi pielea

trebuie să tai urechile şi coada

iepurii nu urlă

clipesc doar din ochii albaştri

bulbucaţi de durere

nu vrei să vezi un iepure jupuit

clipind

un cârlan e prea frumos

n-aş putea

trebuie înjunghiat

dar pe iepure

e deajuns să-l ameţeşti un pic

cineva trebuie s-o facă şi pe asta

inimile noastre încă se zbăteau

când pe-a lui ai smuls-o

şi-ai crestat-o

ca să se scurgă

tot

sângele

- Groaznic ! Straşnic ! Horror ! Jupuit de viu ?! Să nu-mi mai citeşti niciodată poemul ăsta ! – se revoltă Tom Cruise într-o română perfectă, cu accent american.

Se face linişte. În sală se aud molfăiturile de la guma de mestecat a lui Tom Cruise. Miroase a mentă rece.

Când molfăiturile încetează, iar mirosul se mai simte încă, Gertrude îşi scoate din dulap nişte haine, le pune într-un ghiozdănel şi iese de pe scenă coborând treptele dinspre public. Dispare pîntre rânduri. Într-un timp foarte scurt va fie în backstage, dar nimeni nu îşi va da seama cum va face asta.

Cortina

Al treilea act

Pe scenă abia pâlpâie câteva luminiţe. Treptat scena se luminează complet. Trebuie să fie frig. Părul spectatorilor fâlfâie în bătaia ventilatoarelor. Cei care poartă peruci sunt rugaţi să şi le ţină bine.

Ventilatoarele uriaşe din pereţii sălii îşi măresc turaţiile. Picături reci de ploaie îi stropesc din toate părţile pe spectatori, care sunt anunţaţi că au umbrele sub scaune.

Scaunele tremură. Printre rânduri se plimbă plasatoare, aplicând la alegere palme peste ceafă spectatorilor, pentru amplificarea senzaţiilor tari. Dacă nu eşti atent, te poţi trezi chiar cu o palmă peste ceafă. Dar de mâncat, nici într-un caz! Ce te faci dacă actorul coboară tam ne sam de pe scenă şi vrea să muşte jumătate din sandvişul tău?! Scaunele se opresc din tremurat.

Lumina de felinar stradal cade pe Gertrude. Ea stă gemuită într-un colţişor. E murdară şi priveşte în jur speriată. Pe gură are lipită o bucăţică de bandă adezivă neagră, netransparentă.

De undeva din spate se aud voci de barbaţi beţi. Muzică, râsete stridente.

O cârciumă, după cortină. Dacă se găsesc bani pentru decor, poate fi şi pe scenă.

Sala e invadată de miros de mici şi aburi de bere.

Bărbatul iese poticnindu-se din cârciumă (de după cortină) şi se îndreaptă bolborosind ceva spre celălalt colţ al scenei. Acolo se împedică de piciorul Gertrudei, care ţipă de durere şi începe să plângă.

Bărbatul se sperie şi înjură. Se apleacă să vadă ce s-a întămplat şi dă de Gertrude, care-i arunca o privire cam tâmpă. I se face milă de ea, îi scoate scociul de la gură şi îi dezleagă mâinile.

Bărbatul:

Ce cauţi aici?

Gertrude nu raspunde. În sală miroase a ceai negru şi a pâine cu unt. Spectatorii îşi dau seama că Gertrudei i-ar prinde bine un ceai.

Gertrude:

Te-ai speriat, nu? Doar nimeni nu se aşteaptă să găsească in miezul nopţii fete legate fedeleş. Mai bine să mergem la tine, să bem un ceai, sa povestim.

Vocea:

Drept să vă spun, Bărbatul nu ar fi luat în vecii vecilor acasă oaspeţi necunoscuţi, dacă nu era beat. Dar dată fiind starea jalnică în care se aflau amândoi, bărbatul a acceptă autoinvitaţia Gertrudei.

Cei doi se comportă ca şi cum s-ar şti de când hăul şi pârăul. Budiştii ar fi spus că Gertruda şi Barbatul au fost cei mai buni prieteni într-o viaţă anterioă.

În sală – miros slab de ierburi de la magazinul de vise.

Cortina

Actul patru

Gertrude şi bărbatul discută.

Gertrude:

Nu am avut nociodată prieteni adevăraţi. La ce bun. Nici măcar nu cred în aşa ceva. Mai ales când vine vorba de fete. Am avut odată o prietenă, Kate.

Bărbatul:

Era frumosă?

Gertrude:

Nu. Mânca întruna maioneză pe pâine. La un moment dat nu ne-am mai înţeles. Eram diferite. Eu blondă, ea brunetă, ea grasă, eu nu… Mă-nţelegi?

Bărbatul strănută.

Gertrude: Nu prea am comunicat cu nimeni în ultima vreme. Dar într-o dimineaţă…

Mă urmăreşti ?

Gertrude îşi dansează povestea. Ar putea fi chiar pe tocuri, pentru un efect mai puternic asupra publicului.

Când ajung la destinaţie, Bărbatul constată cu stupoare că nici soţia, dar nici copiii nu mai erau acolo. Plecaseră în lume, lăsându-i bărbatului un plic cu o scrisoare de adio şi 250 de dolari. Nevasta găsise un milionar şi îşi putea permite luxul ăsta.

Bărbatul se enervează şi rupe bancnotele.

Tabloul final îl înfăţişează pe beţiv lipind cu scoci dolarii pe care i-a rupt iniţial din furie. (Pot fi printaţi dolari supra-dimensionali care să se vadă bine din sală)

Piesa se termină apoteotic în stil hollywoodian, în ritmuri dansante. Maimuţele zăpăcite se zbenguie pe scenă.

Apare mama Gertrude şi îl invită la dans pe bărbatul beţiv.

CORTINA

Spectatorii vor fi încântaţi şi vor aplauda 30 de minute.

Trebuie aleşi un scenograf şi un costumier de primă mână. .. de asemenea, actorii trebuie hrăniţi bine (se va angaja o firmă renumită de catering)

Fondurile vor fi alocate de ICR.