उन prieten

Un prieten zilele astea imi povestea despre mama sa internata la spital. Imi spunea ca sensibilitatea i s-a tocit. Ca nu sufera. Ca e indiferent. Si ca asta il inspaimanta foarte tare. Imi zicea ca se se percepe ca un monstru. Pentru ca mama sa l-a iubit foarte mult. Si el la fel. Dar dupa ce a ajuns la spital, ceva s-a anchilozat in el. Nu mai sufera. Nu mai simte nimic. Nu mai simte nimic pentru nimeni. E gol. Si la urma mi-a zis, singurul lucru care ma tine in viata e lupta cu aceasta indiferenta. Nimic altceva.