Cine vine din urmă?

O nouă promoţie literară este pe cale să se impună în literatura română din Republica Moldova şi din România. E vorba despre cea mai tânără promoţie de scriitori basarabeni, cu vârste cuprinse între 16 şi 25 de ani. Nu, nu mă refer la gruparea Human Zone a lui Hose Pablo şi Corina Ajder, cu atât mai mult la promoţia Nicoletei Esinencu şi a lui Sandu Vakulovski. Aceştia deja s-au clasicizat sau par a fi bătrâni, comparativ cu tinerii care bat în uşa editurilor chişinăuiene sau bucureştene. E vorba despre nişte scriitori şi mai tineri ca ei. Deocamdată, cea mai tânără grupare de scriitori basarabeni nu are un nume, cu toate că unii au poreclit-o Noii barbari, dar, sunt sigur că, în curând, îşi va găsi o denumire a sa şi va intra impetuos în atenţia lumii literare. Aşadar, cine sunt scriitorii care constituie cea mai nouă grupare literară basarabeană? Majoritatea dintre ei sunt elevi, studenţi şi proaspăt absolvenţi şi aproape toţi sunt rebeli şi vor să scrie o alt fel de literatură decât înaintaşii lor postmodernişti, minimalişti sau modernişti. Majoritatea dintre ei frecventează cenaclurile din Chişinău (Atelierul de proză Vlad Ioviţă din cadrul Bibliotecii Municipale B. P. Hasdeu, cenaclul Republica de pe lângă Biblioteca Naţională, cenaclul Casei Scriitorilor) sau din Bălţi (Cenaclul Kontur) şi acolo i-am cunoscut şi eu. I-am cunoscut într-o dublă ipostază: şi de poeţi sau prozatori, dar şi de critici şi comentatori ai creaţiei colegilor lor. De regulă, în calitate de critici sunt necruţători. Spun adevărul pe româneşte. Nu se sfiesc de autorităţi sau de prieteni. De cele mai multe ori, taie în carne vie, cu toate că sunt prieteni înde ei, dar prietenia rămâne în spatele uşii, atunci când vine vorba despre discutarea textelor lor. Ca prozatori sau poeţi, ceea ce m-a frapat cel mai tare e capacitatea lor de-a scrie în orice condiţii şi spontaneitatea scrisului lor. Iuţeala cu care scriu e dublată şi de facultatea lor de-a reproduce în poezia sau povestirile lor universul tinerei generaţii şi viziunea tinerilor asupra societăţii moldoveneşti.


Una dintre reprezentantele cele mai de seamă a promoţiei e Carolina Vozian, care descrie în povestirile ei tensiunile pe care le trăiesc adolescentele, care, nu de puţine ori, se nasc din confruntarea cu lumea violentă a maturilor. Cu toate că Ecaterina Bargan este cunoscută în special ca poetă, iar cel mai nou volum al ei, Cântece de la şase, e chiar unul foarte bun, sunt foarte interesante şi prozele sale, care se nasc din jurnal ca Afrodita din spuma mării. Nu sunt, însă, nişte memorii deghizate. Ecaterina nu le schimbă oamenilor numele şi nu îngroaşă culorile. Cele mai bune povestiri ale ei debutează ca o filă de jurnal şi, pe nesimţite, se transformă într-o proză minimalistă foarte fină. Personajul-narator din povestirile Nataliei Graur se uită la lume cu o privire de hippy şi asta nu poate să nu placă. Cristi Mariuţă se diferenţiază de Natalia Graur prin predilecţia sa pentru descrierea violenţei lumii în care trăim şi a impactului acesteia asupra tinerei generaţii. Nu pot să nu amintesc în acest sens de proza sa despre un circar care se mutilează în faţa publicului. Totuşi, dacă ar fi să răspundem la întrebarea cine e liderul acestui grup, atunci, sigur, îl voi numi pe Ion Buzu. El nu numai că este un tânăr rebel, dar mai e, în acelaşi timp, şi un mare admirator al prozatorilor americani din ultimele valuri.

Una peste alta, în literatura română e pe cale să se afirme o nouă promoţie literară basarabeană. Cred că aceasta o să ne furnizeze foarte multe surprize.

Dumitru Crudu TIMPUL