Rodica GHILAȘ

Mâine M-ai cuprins și-ai zburat ca o pasăre-n zare, Când copacii au nins tot pământul cu floare Nici nu știu cum miroși, te găsesc doar în poze Și în visele mele frumoase și roze. Iepurașul de pluș mi-amintește de tine Când la piept mă strângeai și dormeai lângă mine. Chiar de-i vechi eu nu-l las, știu că noaptea i-i frică. Ce să facă pe poliță fără mămică? Nu vreau daruri, să știi, vreau în brațele tale Să mă-nveți poezii, să ghicim în petale, Mii de poze să-mi faci în rochițe frumoase, Să mâncăm prăjituri câte vrem după șase. Nu vreau toți să mă-ntrebe “Dar unde-i mămica?” Nu vreau noaptea să plângă în pernă bunica... Când te-ntreb dacă vii, Îmi răspunzi că vii mâine, Însă mâine nici ieri și nici astăzi nu vine. Zici că dor ți-e de mine și mie îmi este... Și atunci de ce oare dispari fără veste? Vreau în ochi să-ți privesc și să văd bucurie, Și iubire să simt cât îmi trebuie mie. Vrau să-ți cânt, să-ți dansez, să mă alint când mi-e foame, Vreau să uit de tablete și de telefoane, Vreau să ne-mbrățișăm cât ne place, căci mâine Dacă vii, s-ar putea să fim două străine.

Rodica GHILAȘ

Născută de ziua Americii pe 4 iulie 1975.



1+1 Azi am înțeles că tot ce-am învățat la școală e o minciună Nu mă crezi? Adună! Cât fac unu plus unu? Doi? Și de ce nu trei, patru, zece, o mie Șapte miliarde cu aceeași cetățenie? Cetățeni ai planetei Pământ! Crezi că mint? Numără semințele ce-au dat rod în grădina Edenului, Care cu puterea vântului, Au zburat pe vârful muntelui, Au luat puterea soarelui Și au învins bariera timpului. Au trecut prin dune Ca firele de nisip s-au risipit prin lume. Departe, aproape Au plutit pe ape Câutând în ea o bucată de pământ Sfânt Afânat cu mâinile În care să-și înfigă rădăcinile.