marți, 21 martie 2017

Tineri poeti din Chisinau

Rodica GOTCA

PORTRET DE FAMILIE

Sub cozorocul vechilor șăpci ale bunelului Ion,
În cutia unde-și ținea bisturiul și ața sterilă;

Sub a treia vertebră din stânga a bunicii Fevronia,
În bătăturile palmelor ei fine,
Între degetele noduroase și veșnic imaculate,

Sub litera latină care-i fără glas în ochii bunicii Fevronia,
Lipită ca o muscă de filele cărților "ce fac rău vederii",
Trecând prin vene scurtcircuitul tastelor de laptop;

În fașa dezlegată de n ori,
odată lărgită pentru doi
și pusă, proaspăt îndoliată, înaintea mea;

Între pupila și lentila mamei mele Valentina,
La rădăcinile spinilor din coroana-i de mamă,
Dându-mă huța pe cordonul ombelical;

Pe scaunul înșurubat, de tata Grigore, într-un picior X,
La o palmă distanță de masa de scris
Rectificând, la curea, caligrafia punctualității.

Mă dezbin în două fluvii,
Trag cu dinții acul unei broderii
ce va absorbi lacrimile și râsetele copiilor mei David și Daniel.

N-am vrut să mor 
ci am vrut să nasc,
Exact de strașnic cum am vrut să mă nasc.

Când eram sigură de geopolitica din ADN
strigam lozinca
și arătam la buricul pământului.
Azi îmi cânt refrenul, cu fața la un perete.


Autor: Rodica GOTCA

luni, 20 martie 2017

Astăzi, făceam anticameră la stomatolog. Alături de mine o doamnă între două vârste citea o carte în română. Fiind foarte curios din fire m-am uitat peste umăr. Citea romanul Tatianei Țîbuleac „Vara în care mama a avut ochii verzi”. Felicitări, Tatiana Țîbuleac! Oamenii te citesc peste tot!!!
Dumitru Crudu a distribuit un link.
29 de minute
Radu, un prieten din Brașov, îmi povestea ceva, dar eu nu înțelegeam ce, pentru că peste vocea sa se suprapuneau glasurile metalice ale unor tipi din capătul celălalt…
DESCHIDE.MD

duminică, 19 martie 2017


Mulțumesc, Emilian Galaicu-Păun:
Un prozator de cursă lungă.
EUROPALIBERA.ORG

Am terminat romanul lui Antonio Munoz Molina, „Iarna la lisabona”, un roman negru, unde Santiago și Lucreția fug permanent unul de altul și permanent se caută. Un roman în care se bea și se cântă mult, nimeni nu doarme noaptea și e foarte multă violență și nostalgie. Dar, mai presus de toate astea, „Iarnă la Lisabona” e un răvășitor roman de dragoste: „(...)Acum, după aproape doi ani, am recunoscut iarăși acest miros, care avea să rămână pentru totdeauna al trecutului și al fricii. Santiago Biralbo l-a simțit pentru prima oară într-o după amiază de vară, la San Sebastian, în holul blocului unde locuia.(...)” (Iarna la Lisabona, Antonio Munoz Molina)
Până azi, din povestirile lui Thomas Mann am citit doar „Moarte la Veneția”, dar azi am luat de la bibliotecă un volum de povestiri scos de Rao în 2003 și m-am pus pe citit. Am început cu povestirea CUM S-AU BĂTUT JAPPE ȘI DO ESCOBAR, unde doi adolescenți se bat undeva pe plajă, departe de ochii celor mari, dar în fața puștimii, pentru o gagică. Spectatorii rămân dezamăgiți de încăierare, pentru că au avut așteptări mai mari. Delicioasă povestire. La fel ca și altele din carte. Voi reveni cu noi impresii.

Rodica GOTCA

.....

Dau cu zarul
În coastele mesei de scris.
Închide ochii:
Să vezi cum strivesc cu lama
tâmpla unui cuțit.
Închide gura:
Să guști gemetele scaunelor
de sub șoldul obez al ideii.
Închide urechea:
Să auzi țipătul peniței înjunghiate
pe un lemn cariat de filă A4.
Închide nara stângă:
Să adulmeci scrumul sângelui albastru
ce stropește bătătura mâinii drepte. -
M-am maculat cu scris!

Autor: Rodica GOTCA

Artiom Oleacu

privesc în podea
pietricele şi scoici,
în apa (verde) sărată
copii construind moll-uri
în loc de cetăţi
(la teatru)
femei plimbîndu-se de mînă
cu bărbaţii ce fac scamatorii,
pe tobogan
cresc bătrînii sărind
peste obstacole
vine vara,
care va trece,
adaug eu,
venind pe apă
coborînd
păşind greoi
printre valuri
în ţara fără luna iunie



Autor: Artiom Oleacu

Artiom Oleacu

aici stau eu
1.70, ochi căprui
stau
69 kg
31 de ani-actor
mă impun
să stau
să observ
femei plimbîndu-se de mînă
nisipul sătul şi cerul
făcînd grimase
aud o singură
frază
între cîteva opriri
cîteva staţii
de ce stau
ce aştept
poate trenul
poate oamenii coborînd
păşind pe nisipul fierbinte
greoi
(şi)
ţara de şopîrle
scufundîndu-se
sub tălpile lor
(nu mai) stau
aici şi acum


Autor: Artiom OLEACU

Rodica GOTCA

"Decupaj"

( intertext cu Emil Brumaru)

"Cu un foarfece galben tăind toporașii
crescuți în sandale"le tale de piele,
Alergam, despletind de orașe
Rădăcinile mele cu frunze rebele.
Te-am lăsat să ghicești în potcoave
Și în focuri cu gura de seră,
Să îmi torni multe bancuri și snoave
Înfășate în foi de Kundera
Să te spargi între tâmplele mele
Cum se sparge un vis între coapse
Și să-mi guști carnea nopții sub piele
Cu fisura tălpilor arse.
Alergam despletită de bice,
Hărțuind discul lunii de foc.
" Stăpâneam prea adânce ibrice"
Ce în clocot fierbeau al tău soc.
Azi mă vezi cum conjug în tavane,
Într-un lemn cariat la mănunchi.
Tragi un fum din trecute havane
Și mă-ndemni să iau loc pe genunchi.
Eu m-așez, șifonând toporașii
Ce îmi bat ca ciocane în vene,
Tai, cu foarfece, galben, orașe
Și sandale de care m-aș teme.

Autor: Rodica Gotca

Rodica GOTCA

PORTRET DE FAMILIE

Sub cozorocul vechilor șăpci ale bunelului Ion,
În cutia unde-și ținea bisturiul și ața sterilă;

Sub a treia vertebră din stânga a bunicii Fevronia,
În bătăturile palmelor ei fine,
Între degetele noduroase și veșnic imaculate,

Sub litera latină care-i fără glas în ochii bunicii Fevronia,
Lipită ca o muscă de filele cărților "ce fac rău vederii",
Trecând prin vene scurtcircuitul tastelor de laptop;

În fașa dezlegată de n ori,
odată lărgită pentru doi
și pusă, proaspăt îndoliată, înaintea mea;

Între pupila și lentila mamei mele Valentina,
La rădăcinile spinilor din coroana-i de mamă,
Dându-mă huța pe cordonul ombelical;

Pe scaunul înșurubat, de tata Grigore, într-un picior X,
La o palmă distanță de masa de scris
Rectificând, la curea, caligrafia punctualității.

Mă dezbin în două fluvii,
Trag cu dinții acul unei broderii
ce va absorbi lacrimile și râsetele copiilor mei David și Daniel.

N-am vrut să mor 
ci am vrut să nasc,
Exact de strașnic cum am vrut să mă nasc.

Când eram sigură de geopolitica din ADN
strigam lozinca
și arătam la buricul pământului.
Azi îmi cânt refrenul, cu fața la un perete.


Autor: Rodica GOTCA

Artiom OLEACU

ARHITECTUL (poem)
zilele trecute am găsit craniul tău
l-am curăţit binişor de argilă
şi de nisip
l-am spălat
puteam să-l pun liber
în loc de plapumă
sau în loc de pernă
dar nu
l-am pus pe etajeră
deasupra televizorului
cînd voi privi un film cu lumina stinsă
cristalele lichide
vor lumina
întunericul din ochii tăi
ochii tăi mari în faţa mea
dacă nu va fi interesant filmul
voi apăsa pe mute
şi voi vorbi în locul filmului

îţi mai aduci aminte cum l-a creat
Tom Hanks pe Wilson
Wilson din Cast Away
îţi voi dărui o inimă
şi două picioare
ca să putem merge la club
să dansăm împreună
ţi-aş povesti puţin despre Antiope
puţin
dar stai liniştită
nu te mai paşte pericolul ei
deja eşti cu mine
nu te mai paşte nici un pericol
craniul meu



 Autor: Artiom OLEACU







sâmbătă, 18 martie 2017

Doina ANDRONII

În ultima cameră n-am intrat de când am scos spațiul la licitație, are lacăt.
La parter, am două odăi, în una îmi țin mașina de scris și parfumurile timpului. Ador mirosul zilei de 16 decembrie.
În odaia din stânga, citesc... citesc și usuc flori de dovleac, de cais și gutui, pentru semne de carte. Mor după florile de mac, dar săptămâna trecută, mi le-a luat vântul de pe pervaz. Cât am mai plâns în mansardă...
Acolo plâng mereu, când vine toamna.
În următoarea, probez rochii și dansez până se ridică praful ca ceața, de nu mai văd pe unde calc. În camera din dreapta, cânt la pian, e cea mai mare și mai luminoasă dintre toate. N-am pus draperii, ca să pot vedea răsăritul și apusul notelor muzicale ce zac, în caiete, pe parchetul aspru și cariat.
Casa este mare, am odăi pentru orice stare.
- Poftim, intrați, simțiți-vă ca acasă!


Autor: Doina ANDRONII

Cea de-a XI-a ediţie a Premiilor revistei Observator cultural - De zece ani, perioada de după vacanţa de iarnă este pentru noi, cei de la Observator cultural, una…
OBSERVATORCULTURAL.RO

miercuri, 15 martie 2017

Doina ROMAN

***
Peste zdrențe-n curcate cu urme-am călcat,
Alergând spre mașina albă, parcată ce m-aștepta,
Ea înflorea în  grăbire-
Motorul pornit, ușile întredeschise,
Mă sfiam de întârziere,
Doar nu era a mea și nici a cuiva-
Aparținea unei împliniri.
Roțile  erau aglomerate-
De-un aer închis al nădejdei,
Cum să mă urc, doar nu știu să conduc,
Aștept inspirația-
Îmi iau nasul în mâini

Și îl trîntesc de asfalt.

Autor: Doina ROMAN
http://www.observatorcultural.ro/articol/cea-de-xi-editie-premiilor-revistei-observator-cultural/

luni, 13 martie 2017

http://www.bookaholic.ro/cea-mai-buna-carte-romaneasca-din-2016-topul-cititorilor-bookaholic-ro.html



Cititorii au ales cea mai bună carte românească din 2016. Felicitări Tatianei Țîbuleac, al cărei roman a fost votat pe locul șase. Felicitări, Tatiana! Bravo! Le mulțumesc și eu celor care mi-au votat cartea mea Salutări lui Trotki, pentru că datorită vouă am intrat și eu în top 10 la categoria proză scurtă.
Aproape 3000 de cititori au ales, prin vot, dintr-o listă de 150 de cărți apărute anul trecut, cea mai bună carte românească din 2016.
BOOKAHOLIC.RO|DE BOOKAHOLIC

pe 24 martie

15.30 – 16.30,  Pavillon de la Roumanie
Débat : Poésie – la voie de l’irremplaçable
Modérateur: Bogdan Ghiu
Invités: Simona Popescu, Dumitru Crudu, Radmila Popovici, Jean Poncet, Ion Mureșan, Cosmin Perța, Călin Vlasie, Rodica Drăghincescu, Dinu Flamând
Présentation de la revue: La Traductière. Revue Internationale de poésie et art visuel
Modérateur: Linda-Maria Baros
Invités: Dumitru Crudu,  Radmila Popovici, Șerban Axinte

duminică, 12 martie 2017

Doina ANDRONII

FIGURINE DE SĂPUN

Dimineață m-am trezit frumoasă, am observat asta când am trecut prin fața oglinzii din baie.
Mi-am pus pe mine o rochie lungă, nițel șifonată și plină de iriși stridenți de-ți taie văzul. Îmi place la nebunie rochia asta, o îmbrac doar atunci când sunt frumoasă. Foarte rar. Mi-am îndesat pe ochi ochelarii de soare imenși, pe mâini am îmbulzit vreo douăzeci de brățări din sfoară de iută și lut polimeric și sunt aproape gata.
Îmi asortez rochia cu o pereche de sandale de marochin mov și ies grăbită din casă, e aproape 9.
      O să merg în oraș să-mi cumpăr flori, lumânări parfumate și figurine din săpun.
În seara asta vreau să merg la teatru, iar după, să beau vin cu ciocolată.
Îmi opresc pentru o clipă pulsul și mă pierd în mulțimea de oameni triști, atât de triști... că nu mai sunt frumoasă.
Mă-ntorc acasă să-mi schimb rochia.


Autor: Doina ANDRONII

sâmbătă, 11 martie 2017

Anastasia PALII

 - ---  ---   ---

M-am trezit cu fricile din vis,
dau fuga la baie, mă spăl pe dinți,
deschid robinetul cu apă
și spaima se-aruncă însetată,
îmi rad capul și mă întorc,
ferestrele au zăbrele din pânză de sac,
patul meu e un hamac plin cu frici,
le iau pe toate deodată și le cuprind la piept,
au mirosul părului meu din copilărie.
Când am să ies din spitalul Codru
va fi un Crăciun fără zăpadă
și cu jucării din frunze
am să-mi îngrop teama acasă, sub gard,
unde-mi creșteam viermii de mătasă
de sărbători.

În cameră îmi curge părul curat din robinet.


Autor: Anastasia PALII

vineri, 10 martie 2017

luni, 6 martie 2017

Doina ROMAN

***
Pentru a atinge gloria banalității-
Recurgem la un război psihologic,
Între tindere și scop definit.
Naștem așteptări gălăgioase,
Aducem elogiu-
 Celor care ne influențează alegerile,
Dar disprețuim configurația realității,
Permitem tăceri nesăbuite
Și admitem plăceri arzătoare,
Falsificăm opinii,

Încît ajungem să fim pășuni acaparate de vite.

Autor: Doina Roman

duminică, 5 martie 2017

Anastasia PALII

- - -

Frumos,
fără să-și amintească,
trupul său a fost aruncat 
peste alte trupuri.
Aveau atâtea vieți netrăite
până la capăt
bărbați și femei
transpirau și emanau
un miros de epocă
privilegiat.
Cei care au supraviețuit
încă vă mai țin minte.


Autor: Anastasia PALII

sâmbătă, 4 martie 2017

ARTIOM OLEACU

eu ţip la tine

dintr-un autobuz de la ţară
tu nu ţipa
eu ţip
ştiu că n-am achitat facturile
ştiu că ieri am băut whiskey
ştiu că sunt un ratat
ştiu că am fumat iarbă
noaptea am lucrat
am lucrat toată noaptea
la un scenariu tîmpit (scris de mine)
şi te-am ucis de trei ori
nu-mi aminti de reguli
(te voi ucide ca-n filmele lui Hitchcock)
am băut de multe ori
dacă-mi vei aminti de reguli
ascultă
dacă-mi aminteşti de reguli
dacă mă enervezi
îţi fac o poză
îţi fac o poză cum stau
ca un gîndac în autobuz
şi mă ţin de bară
fuck o poză
şi-o pun pe instagram
să vadă toată lumea
să vadă toţi
în comentarii vor scrie
prietenii tăi
ce dobitoc sunt şi ce mutră
de pervers am
trage concluzii
dacă mai ţipi odată la mine
dacă mai vii cu reproşuri
crede-mă
pe cuvînt
te voi ucide a patra oară


 XXXXXX

#
mă întrebi cum te văd la 80
ridic mîna şi scormonesc ochiul
te văd la 50
la fel de gîrbovit ca moşu
cu cîrja
cumva e previzibilă treaba asta cu cîrja
nu-i aşa?

mă întrebi cum te văd la 70
ridic mîna şi scormonesc nasul
te văd la 40
la fel de gîrbovit ca moşu
cu cîrja
nu mi-l imaginez fără cîrjă
pot dansa în faţa lui să mor io
pot să-l tai frumuşel şi să-l încălzesc
în microundă
pot să fac dragoste cu tine şi el să asiste
ca spectator

mă întrebi cum te văd la 60
ridic mîna şi scormonesc urechea
te văd la 30
la fel de gîrbovit ca moşu
cu cîrja
nu pot să-i neg cîrja

felul lui de a merge
felul lui de a fi

ca un vierme
ca un vierme care înghite
încet, încet...
corpul putred

autor: Artiom Oleacu









Trandafirii

Câțiva trandafiri încă înfloriți în plină toamnă în stradă. Copyright: Ecaterina Ștefan