joi, 25 aprilie 2013

Cenaclul Noii Barbari

Azi a avut loc la 18:00 Cenaclul Noii Barbari la Biblioteca Ștefan cel Mare. La cenaclul mai întîi s-au scris texte după exercițiul propus de Dumitru Crudu, apoi s-au citit textele. Elena Boguș a scris o proză despre asistenta unui avocat care după o zi grea de muncă ajunge într-un parc și de aici se începe aventura ei. Alexandru Harabagiu a scris un text despre o scriitoare care iese în mijlocul nopții în parc și scrie despre frică. Ion Dudca a scris un pasaj despre un corector și obsesiile acestuia. Artioma Oleacu a scris despre un tip care lucrează la romanul său și a descris încercările naratorului de a crea portretul eroinei. Olga Afanas a făcut comentarii interesante asupra textelor scrise. Iar data viitoare ne va citi  proză. A fost o întîlnire reușită.










miercuri, 24 aprilie 2013

Text citit la Cenaclul Noii Barbari

De Sandu Blănaru.

                                                         * * *
 
La mine în cameră nu locuiește o maimuță. La mine în camera este doar un pat pe care atunci când dorm, visez urât. În fiecare dimineață mă trezesc și mă mănîncă capul, mă gîndesc că e din cauza viselor. Aceași explicație îmi străbate mintea, atunci când în cana cu ceai zăresc puncte negre. Nu beau cafea pentru că știu că n-aș vedea în cafea acele puncte negre. Cafeaua e neagră, iar eu prefer să știu sigur dacă sunt sau nu chestii ciudate în băutura mea, de aceea prefer ca dimineața să mă spăl pe dinți și să beau un ceai. La mine în cameră nu locuiește o maimuță. Însă pe perna mea e o adevarată colonie de purici și de-a dracului toți sunt niște psihiatri avangardiști, care fac experimente pe mine. Ar vrea să facă experimente pe oameni adevarați, dar pentru că n-au destule fonduri pentru o colecție de homo sapiens, se mulțumesc numai cu mine. În fiecare seară se ceartă al cui rând este să-mi sară în cap, se amuză pe seama ideilor mele. Seara trecută încercau să-mi insufle dorința de a ucide profa de filosofie de la universitate. Se pare că au ajuns la conluzia că ea reprezintă un adevărat pericol pentru tovarășii lor. Mulți care au rămas peste zi, ca să-mi studieze comportamentul, să observe efectele hipnozei onirice s-au întors “schimbați” . În urma cercetărilor, la unii s-au descoperit mutații serioase, precum câteva picioare mai lungi, iar altele mai scurte. Cică acesta este efectul sunetelor de rezonanță înaltă a vocii bietei profesoare care probabil mai mult de 20 de ani povestește despre bietul Socrate băncilor și pereților. Astfel că, dintr-o dată mă trezesc, că la mijlocul prelegerii îmi vine să iau scaunul de sub mine și să arunc spre pupitru. Noroc că banca e mare și pe ea, de o parte și de alta stăteau niște tipi zdraveni, care jucau durak în perechi cu alți tipi din spatele meu.
- Pațanu, ia stai jos. Am fugit din sală ca să nu cumva să fac și alte păcate. Pe balcon îmi aprind o țigară, vreau să mă piș. În urechi îmi răsună un susur de izvor. Vreau să alerg până la wc , dar îmi dau seama că n-o să reușesc. Așa că îmi scot puța și mă înghesui la un zid să mă piș. Pe hol trece o tipă și strigă în gura mare: labar! labar! Doamne, în instituția asta numai preverși, mă gândesc eu. Ce minte stricată trebuie să ai ca primul lucru la care să te gândești e să fie laba. Mă întorc și văd în celălalt capăt al balconului un tip cu o pungă de la McDonalds pe cap, și-o trage în palmă de iese fum. Dar pe tip nu-l deranjează fumul. Ar trebui să revin înnapoi la cursul de filosofie, însă de cum deschid ușa, mi se ridică părul în cap. De la rezonanțe, puricii sau ascuns dupa firele de păr și le-au cuprins cu mâinile și picioarele și chiar și cu labele, ca să se ascundă de săgețile sunetului mortal. O strig pe o tipă. Dar în loc de tipă, se ridică din fundul sălii pațanii care jucau durak, unul mai chel decât altul. Dintr-o dată toata acustica sălii s-a schimbat. Vocea profesoarei se ciocnește de cheliile lor și se întorce cu viteza luminii în direcția mea. Ca în publicitățile cu head @shoulders din păr au sărit toți puricii ca să se ascundă în buzunarul din spate al ghizdanului. Simțeam capul liber. Am închis ușa cu o ultimă imagine a sălii devastate de acest torent al sunetului propagat și accelerat de pe chelia tipilor. Care s-au pus să joace mai departe durak. De parcă nici n-au făcut o revoluție în domeniul social chișinăuian. La ieșirea din instituție, totul era schimbat. În loc de audi vw, Honda, Mercedes, volva și alte mărci de mașini, vedeam numai lada sovietică, pe capotele cărora erau scoase boxe și din care se auzea propaganda tipilor care jucau durak “lîsîi îs oameni, da nilîsîi nu!” “lîsîi is oameni, da nilîsîi nu!” iar alți tipi stând așezați pe vine, ascultau extaziați. Puricii din spatele ghiozdanului s-au trezit din comă, își căutau drumul spre cap. Numai că acum, puricii nu mai erau purici, dar erau gândaci. Și nu oarecare gândaci, dar gândaci flămânzi. Numai că gândacii flămânzi nu mănâncă păr, gândacii flămânzi mănâncă boxele de pe capotele mașinilor sovietice. Însă cu cât mai mult mâncau cu atât mai flămânzi se făceau. Așa că până am ajuns acasă, s-au transformat din gândaci flămânzi în găuri negre, atât de negre încât și lumina se pierdea în ele. La mine în cameră nu locuiește o maimuță. Nu locuiește pentru că au înghițit-o găurile negre, atunci mi-a trecut durerea de cap.



Joi 25 Aprilie, ora 18:15, în incinta Bibliotecii Ștefan cel Mare va avea loc cenaclul Noii Barbari. Vom scrie texte, apoi vom citi.

Ana Pușcașu la Chișinău


                                            Moni Stănilă o prezintă pe Ana
                                           Ana Pușcașu și Alexandru Vakulovski
                                                Ana citește LM-urile
                           Dumitru Crudu - cîteva cuvinte despre poezia Anei.

Poezie



                                                            Ion Dudca
                     


???...



Ce simte  un pumnal înfipt în piept?

Cum plînge fierul, dînd de carne dulce?

Cui se roagă atesitul?

Și ce tărîmuri vede-n somn un orb?

Unde se termină universul mai este oare vre-un atom?

Ce cîntă mutu în pădure?





Eu Sînt!!!



Eu sunt aici și acum!
În tine și-n mine,
Eu sunt azi și sunt mîine,
Un întreg în neant,
Lumină și întuneric,
Viitor și trecut,
Plăcere-n dezgust,
Dragoste-n ura,
În viața întreagă, lumină obscură,
Adevăr neștiut, de lume vîndut.

Sunt Alfa și Omega!
Sunt aici și acum,
Sunt veșnicul și unicul drum,
Eu sunt Tu și tu ești Mine,
Eu sunt speranța  de mîine.





Un gînd în întuneric.



În umbrele nimicului absurd
din mii și mii de întrebări ce n-au raspuns,
se lase plumb un gînd și în tăcere
te face să auzi bătaia inimii în întuneric.

Te îngrozești cît ești de singur
și ce bizar e rolul care-l joci
în teatrul cu păpuși marionete 
unde se joaca pentru-n singur spectator.

Și acest gînd te urmărește și lovește
ca picătura chinezeasca.
Răneste !
Te intrebi.
Ce este aia libertate?
Și ce înseamnă a iubi?
Cu ce curaj ar trebui, să lupt pentru a nu înnebuni?
Probabil toate astea le voi afla în următoarea zi!









                   ****

Strig, și nimeni nu m-aude!

Vorbesc cu mine, să m-audă alții,

Spun adevăru-n glumă,

Ca un nebun zîbesc într-una,

Vorbesc cu luna,

Se-aud în inimă ecouri, înec în ele a mea privire,

Pe buze zîmbet, în inimă taifun,

Păcat!!

Păcat că e nebun!!

Spun tot ce pot.

Strig!

Dar nu m-aude nimeni.





           Tărîm uscat.



Tărîm uscat, în piept nisip

E arșiță și sufletul mi-e dezvelit

Drum lung pietros, mă clatin,

Mai să cad pe jos.



Mi-e ruptă încălțămintea,

Și brațul e zdrobit,

Vin după tine!

Lumină

Ma orbit!

Pe buze se repetă acela-și gînd

Am să te găsesc curîn!




                   Bushido



Trupuri de piatră, spirit încins

Cad fulgii tristeței pe sufletul nins

Dîre de sînge, pumnii zdrobiți

Secunde întinse ca-n ultimul vis.



Ochii în lacrimi și păru e-n vînt

Chipuri arhaice cu noduri în gît

Săbii tocite, sleiți de puteri

Două stafii din ziua de ieri.



Trupuri de piatră, pe buze un gînd

Sub cerul albastru prielnic mormînt











                        Acolo



În punctul unde oceanul se transformă-n cer

Acolo sunt eu!

Picioarele murdare de colbul drumurilor de țară

Sunt ale mele!

Mînile crăpate de vînt, șterg sudoarea

De pe fruntea mea!

Trupul ars de soare și uscat de ger

E al meu!

Dar eu vreau!

Vreau să fiu acolo unde grîul se macină în morile de piatră,

Unede corăbiile plutesc în albia cerului,

unde părul femeii miroase a ierburi sălbatice,

și brațul bărbaților e plin de forță.

Unde roua dimineții e cel mai bun leac,

și vîntul de seară  îți răcorește trupul ostenit.

Unde turta coaptă e mai dulce și laptele băut lasă musteți.

Eu aș vrea!

Dar eu nus!


marți, 23 aprilie 2013

joi, 18 aprilie 2013

Cenaclul Noii Barbari

Joi a avut loc Cenaclul Noii Barbari la Biblioteca Ștefan cel Mare, a citit Ion Dudca, Ronin Terente și Alexandru Pascari. Ion Dudca a citit poezie cu titluri ca Bushido, Eu sunt, Un gînd în întuneric, Acolo, etc. Ronin Terente a citit din cartea sa Drumul spre Tibet. Unele din poeziile discutate au fost Vibrații, Rămîi, de asemenea sa discutat despre Scrisoare către Iuda, Scrisoare unui pornostar impotent, Scrisoarea unui confuz. Alexandru Pascari a citit și el două poezii.


                                                                       Ion Dudca

Bushido

Trupuri de piatră, spirit încins
Cad fulgii tristeții pe sufletul nins
Dîre de sînge, pumni zdrobiți
Secunde întinse ca-n ultimul vis.

Ochii în lacrimi și păru e-n vînt
Chipuri arhaice cu noduri în gît
Săbii tocite, sleiți de puteri
Două stafii din ziua de ieri.

Trupuri de piatră, pe buze un gînd
Sub cerul albastru prielnic mormînt.



                                                                    Ronin Terente

Derbedeu

Am stat ascuns
La suprafață
Am spus minciuni
Legate'n ață
Am spart universul
De podele
Am schimbat mersul
Florilor de pe perdele

Mai am mirosul tău în nări
Și gustul tău pe limbă
Minciuni au spus cei care au spus
Că unele se schimbă


Aproape

că tu mă placi
o știu toate cutiile goale
dezleagă funiile care te țin
și hai să ne pornim pe gheață

eBook - Macel in Georgia, Dumitru Crudu - Elefant.ro

Scriitori germani, la Biblioteca Stefan cel MAre

Un proiect international, moldo-german, gandit de Biblioteca "Stefan cel MAre" impreună cu Centrul Cultural German va începe, în curând, la Biblioteca Ştefan cel MAre, şi acest proiect pevede ca, în fiecare lună, un scriitor din Germania să ţină cursuri de CREATIVE WRITING (de scriere creativă)  în domeniul literaturii la Biblioteca Ştefan cel MAre. La aceste cursuri vor lua parte tineri scriitori din Republica Moldova. În curând, voi reveni cu noi detalii.

miercuri, 17 aprilie 2013

Cenaclul Noii Barbari

Joi, 18 Aprilie la 18:15, la Biblioteca Ștefan cel Mare va avea loc cenaclul Noii Barbari.

luni, 15 aprilie 2013

O discuție despre cărți

                                                 Dumitru Crudu și M.V. Ciobanu
                                               
                                                      Cărțile prezentate la întîlnire.
                         Întîlnirea copiilor cu M.V. Ciobanu și Dumitru Crudu la Biblioteca Ștefan cel Mare.

Colaje din poze cu membrii cenaclului

                                                                               2012
                                                                                   2011

joi, 11 aprilie 2013

Vineri, 12 Aprilie la 18:15, la Biblioteca Stefan cel Mare are loc Cenaclul Noii Barbari.

miercuri, 10 aprilie 2013

CLUBUL CRITICILOR

                                       Discuții asupra cărții Arc Voltaic de Nina Corcinschi
                                               Dna Prus menționează cîteva momente din carte
                                       Mircea V.Ciobanu, discuții despre criticii 80.
                                                          Un coleg de la Bălți
   Recent, în incinta Bibliotecii Ștefan cel Mare a avut loc prima ședință CLUBUL CRITICILOR. La întălnire s-a discutat cartea Ninei Corcinschi, Arc Voltic. La eveniment au participat mari nume în lumea literaturii, cît și a criticii, așa ca Mircea V.Ciobanu, Vladimir Beșleagă, Dumitru Crudu, Nina Corcinschi, Dna și Dl Șleahtițchi, Vitalie Răileanu, Goldeș Victoria, Elena Prus, etc.  Au fost de asemenea discuții asupra formării criticilor 70-80. A fost o întîlnire reușită.

luni, 8 aprilie 2013

Poezie de Zina Bivol

O nouă Pasăre
Mi-a îmbătrînit pielea
Pe genunchiul mamei mele,
Iar gutuiul a însurit pînă la rădăcini.
Cuprind tulpini de om
Şi doar pe o mînă
Au mai rămas frunze verzi
De unde aş putea culege îmbrăţişări
Arse de soare.
S-au uscat oasele
Ca lemnul din podul casei
Dacă mi-aş da foc
Într-un înveliş de smirnă
Şi tămîie poate s-ar ridica din mine
O nouă Pasăre Phoenix,
Vreau să trăiesc şi după moarte.


M-am îmbrăcat toată în tine

Sunt aici să fac parte din tine.
Ruptă în două jumătăţi
Înclei cărămidă cu cărămidă
Zidind o cetate romană
În care să arunc cu pietre
Cînd am să mă urăsc.
Eşti omul pentru care niciodată
Nu mi-a fost ruşine să greşesc.

Ieri ar fi trebuit
Să mă mărit
Din fericire nu erai tu !
Stau ca o proastă
Cu vorbele altora în gura mea.
Albă ca varul
În loc să dau tulpina copacilor
Văruiesc crengile că-s mai încurcate
Îmi seamănă mai mult.
Atîrnată de aceeaşi soartă
M-am îmbrăcat toată în tine,
Şi mă dezbrac de mine.



Avem acelaşi trecut
Între apus şi răsărit
Stau gemenele noastre îndrăgostite
Care frămîntă pămîntul cu coatele,
Din toate uscăturile
S-a copt pînă şi cuptorul.
E  ca o pîine arsă,
Cu glasul răguşit fredonează sub castan
O melodie de Beetoven
Aşteptînd să i se scuture cenuşa
Care doarme în rezerve.
"Ce mă doare cel mai mult,
e toate vremea pe care am pierdut-o" *
Văruind lemnele din mine să nu le mănînce furnicile.
Oamenii se cunosc prea bine între ei,
Dar le este teamă să-şi arate frica
Repetînd aceleaşi greşeli
cu pasiune nebuna de a încălca
tradiţiile vieţii.
Ca o coadă de porc căutam glod mai murdar decît acasă.
Între om şi umbrelă
Au mai rămas îngerii
Să slujeasca singurătaţii.
"Timpul nu trece, ci se învîrteşte în loc" **
Prin noi se repetă acelaşi trecut ...
rămîne schimbată doar apa de la botez.
Creşteţi oameni ca să vedeţi prin voi
cum au înflorit salcîmi.
*" Un veac de singurătate" -Gabriel Garcia Marquez
**" Un veac de singurătate" -Gabriel Garcia Marquez


Jurnalul dimineţilor
În fiecare dimineaţă
Răsar ca un soare pe patul meu,
Îmi întind razele ca o busolă care osiciliază
Între polul nord şi polul sud
Pînă cînd trezesc toţi muşchii la viaţă.
Luni
Reuşesc să prind dimineaţa
Doar cînd trece deja în amiază.
Aşa încep săptămînile de cînd nu le mai număr.
Din ziua asta am uitat toate calculele…
Ştiu doar că marţi trebuie să fug
La medic, acolo
Infirmierul îmi pregăteşte deseori infuzie de ceai
Zice că ajută pentru memorie.
Oricum nu uit niciodată ziua de miercuri
Cînd merg la librărie să-mi caut librarul.
Citeşte toată ziua deoarece
Sunt puţini cumpărători,
Dar din toate cărţile îi place
Să citească femeile.
Aşa aşteptăm împreună pînă vine
Călătorul…
Vineri am atelierul de creaţie,
Aici scriem toate capodoperele marii literaturi.
De fapt caietul se murdăreşte de joi
Pentru că pagina a început să gîndească în spaţiu.
Sîmbătă
Scriu scenarii de nuntă,
Unde mă îndrăgostesc de toţi mirii…
Treptat am devenit mireasă
A multor călători, care nu au călătorit niciodată pe jos.
Dezbrăcatul miresei nu mă încîntă
De aceea îmi îmbrac bine evenimentul.

Duminică dimineaţa
Îmi caut buchetul prin aşternut…
Probabil l-a prins altcineva.
Mîine e luni ?
Nu, nu am uitat
Încă o duminică, cadru dublu
Reuşesc să prind dimineaţa
Doar cînd va trece deja în amiază.