duminică, 24 august 2014

Un scriitor din Chisinau are o problema: confunda mararul cu patrunjelul. De fiecare data cand nevasta-sa il trimite la piata dupa marar se intoarce cu patrunjel si invers. Oalele i se sparg in cap. In ultimul timp, mi-a povestit chiar el, a gasit solutia. Cand nevasta-sa il trimite dupa marar, cumpara si patrunjel . Ingenios baiat.

joi, 21 august 2014

pe ţoacle, cu poetul Bogdan Lipcanu si Cristina Ilie


pro si contra lui Paul Goma


  • Dumitru Crudu Unii il cred pe Paul Goma un antisemit turbat, dar in paginile scrierilor sale am gasit si nenumarate lucruri frumoase la adresa evreilor, si nu numai despre sotia sa, parintii sau bunicii ei, desi sunt si de astea, dar si despre evrei in general, si nu una sau doua, dar zeci, cum e si acest pasaj: „însă aşa cum (...) majoritatea aritmetică a românilor nu era alcătuită din hoţi, tot aşa majoritatea evreilor nu este alcătuită din isterici, mincinoşi, escroci, persoane fără pic de morală...” Jurnal 2005, sambata, 19 februarie 2005, pagina 80. Un antisemit turbat, feroce oare ar putea emite asemenea propozitii? Un lucru e clar: lucrurile nu sunt chiar asa de simple.
  • Dumitru Crudu Pe bătrânul evreu Elman l-a portretizat cu simpatie in doua dintre romanele sale. Cei care l-au citit pe Goma stiu in care. Daca doriti, o sa va dau si alte exemple, unde Goma vorbeste frumos despre evrei. Cineva mi-ar putea reprosa ca nu despre asta e discutia. Ba e si despre asta.
  • Vitalie Sprinceana Dumitru Crudu, discutia nu e despre asta. Adica despre numaratul evreilor in opera lui Paul Goma si clasificarea descrierilor lor. E despre altceva - despre responsabilitatea scriitorului ca intelectual public. Iar Paul Goma asta este. Daca scria doar despre gaze si iarba si patlagele, atunci discutam doar metaforele si celelalte figuri literare. Paul Goma a avut si niste luari de pozitie publice pe chestiuni ce tin de memoria nationala. Si aceste atitudini n-au fost, putin spus, corecte. Despre asta e vorba - despre scriitor ca intelectual public.
    Dvs tot scrieti texte de atitudine civica (inclusiv asta). Si stiti prea bine ca cititorii, atunci cand va lecturaza si decid sa va asculte, o fac nu pentru ca ati acordat corect subiectul si predicatul ci pentru ca, in calitate de scriitor, sunteti un fel de model pentru unii. Iar cu asta vine si niste responsabilitate. Discutam despre Goma tot din acelasi motiv: el e mare prin talentul sau literar, dar e la fel de mare in erori. Pentru ca e vorba de incredere intr-o atitudine si de posibilele ei efecte.
    Si partea asta de discutie, de fapt unica discutie releventa aici, inca nu a inceput...
  • Petru Negura Ca să răspund la întrebarea lui Dumitru Crudu, (re)formulată de Igor Caşu, în legătură cu ce facem cu scriitorii din perioada comunistă, cîtă valoare literară sau alta le mai putem acorda...
    Ţin să specific că în lucrarea mea (Nici eroi, nici trădători) nu am analizat valoarea literară ca pe o entitate absolută şi inerentă operei literare, ci ca pe un construct socio-istoric. Urmînd acest postulat, Bucov sau Druţă sau Busuioc se citea altfel în ’50, ’60 sau ’70, decît o facem noi astăzi (iar cititorul este şi el foarte diferit, acum şi atunci, în contexte de receptare şi ele în continuă schimbare).
    Cît mai rămâne astăzi din Bucov, Druţă, Lupan sau Busuioc o poate spune azi critica literară, universitatea, editurile... Din partea mea, eu pot admite că unor scriitori, care altminteri au fost implicaţi în structurile de stat sau a fost membri de partid în acea vreme (cum au fost un Bucov, Lupan sau, într-o oarecare măsură Busuioc sau Beşleagă), să le admitem azi o anumită valoare literară, dincolo de colaborarea lor (sau nu) cu structurile puterii în acea epocă; deşi, înţelegem că există grade diferite ale unei asemenea colaborări, de ex. poţi fi angajat al unei instituţii publice, angajat şi membru PCUS, toate astea + informator KGB sau chiar angajat cu normă întreagă în structurile de securitate etc..
    Cazul Goma este diferit de cel al scriitorilor pomeniţi mai sus, în contextul unei discuţii despre responsabilitatea etică şi civică al unui scriitor. Săptămâna roşie a fost scrisă fără vreo constrîngere politică explicită din partea vreunei structuri de stat, ci dintr-o necesitate individuală a scriitorului de a lua atitudine pe un anumit subiect. Faptul că Paul Goma şi-a scris eseul într-un context de democraţie şi pluralism politic îl face cu atît mai responsabil pentru luarea sa de cuvînt şi pentru consecinţele acestei luări de cuvînt (între paranteze fiind spus, constrînegerea politică nu e evident o scuză pentru scriitor, în situaţii în care acesta a avut posibilitatea de a alege, iar consecinţele unui act – inclusiv un act discursiv – sînt măsurabile).
    Încă o dată, îl văd pe Goma responsabil de toate actele sale publice, dar asta nu-i retrage neapărat şi meritele sale literare, de bun scriitor, mînuitor de condei etc. Şi în această calitate poate bineînţeles candida la concursuri de premii literare. Dar Premiul Naţional nu este un premiu literar! Acest premiu se dă şi scriitorilor, dar – atenţie! – pentru opera lor în întregime, nu pentru anumite opere literare, luate separat. Dimensiunea civică şi etică a acestui Premiu NAŢIONAL este una evidentă. Consider că e nevoie de o dezbatere publică în care să se analizeze TOATĂ opera scriitorului (nu doar cea literară) înainte de i se acorda un premiu de acest calibru.
    Totodată, aş vrea să specific un lucru, care în acest moment mi se pare logic, dar care e bine să fie spus explicit: a i se retrage cuiva cea mai înaltă distincţie de stat unei personalităţi nu înseamnă absolut deloc o „marginalizare” sau cu atît mai puţin o „stigmatizare” a respectivei personalităţi. Acest lucru înseamnă doar că pentru anumite premii de stat contează şi meritele civice şi etice, nu doar cele strict literare. Atît.
    Iar pentru că tot veni vorba, sînt împotriva unei marginalizări a lui Goma din circuitul literar, naţional şi internaţional. Consider că operele sale literare trebuie citite şi studiate în continuare. Dar la o analiză a personalităţii sale, este nevoie să se ţină cont de toate aspectele, fie şi contradictorii, complexe, echivoce, ale acestei personalităţi.
  • Dumitru Crudu oricum ar fi, indiferent de concluziile cu care am plecat la drum fiecare dintre noi si indiferent de concluziile pe care le vom trage dupa ce vom incheia aceasta discutie, e bine ca aceasta dezbatere are loc. si e bine ca o purtam pe un ton civilizat, fara atac la persoana. e un mare lucru. eu ma bucur de acest lucru.
  • Cuza Iurie In aceiasi ordine de idei, dar la alt subiect.
    Ffolosind instrumentul lui Vitalie (citez: "responsabilitatea scriitorului ca intelectual public") daca ii triem pe toti (ai nosti si ai "lor" ) prin acest filtru riscam sa raminem cu... nimeni. Fiecare are un clenci, o partinire, o eroare, o calcare pe alaturi, ba poate chiar si o aiureala. De-o vorba, dar de-o vorba, marele Puskin sta in buricul tirgului, pe cind atitudinea lui fata de localnici a fost cel putin dispretuitoare. Ei, si asa mai departe...
  • Laszlo Alexandru Discutia asta, chiar daca e purtata de unii cu naivitati simulate, obstinatie sau subtile atacuri la persoana, e totusi importanta pentru clarificarea unor criterii publice de judecata. Si responsabilizarea unor scriitori. Niciodata nu e tirziu sa inveti ce nu-i bine sa spui/faci.
  • Veronica Popa Seriooos?.... "Responzabilizarea unor scriitori"... Au mai încercat şi alţii sä "responsabilizeze" scriitorii... Dumneavoasträ cum aveţi de gând s- o faceţi?
  • Angelina Olaru Domnule, aici nu e o retea FB de literatura maghiara. Ia mai lasati-ne in pace. Reprezentantii literaturii romane din Basarabia vor decide ce trebuie sa faca si nu cred ca au nevoie de recomandarea Dvs. Aveti o misiune speciala in RM, v-ati raliat unui grup cu o asemenea misiune, care va sustine. Nu e durabila! Nu tine.
  • Dumitru Crudu Angelina, domnul Laszlo Alexandru e un foarte important scriitor român, unul dintre cei buni exegeti ai lui Goma. Faptul ca avem opinii diferite, nu inseamna ca e un om rău. Pur şi simplu are o altă opinie. Fiecare cu opiniile sale. Important e ca putem discuta si asta deja e foarte bine.
  • Petru Negura Angelina Olaru, în acest grup oricine are dreptul să comenteze, cu excepţia persoanelor cu vederi rasiste (de orice soi). Îmi pare rău, dar dacă veţi mai emite judecăţi cu caracter discriminatoriu, voi uza de dreptul meu de moderator pentru a vă limita accesul la discuţiile de pe acest grup.
  • Laszlo Alexandru Am debutat, ca scriitor roman, in 1991. De atunci pina azi n-am mai avut parte de atitea atacuri pe baza de etnie, ca aici. Acum poate inteleg de ce Goma a fost propus la un premiu national in R.M. E plin de lume artagoasa si violenta, care face bulbuci cind ii plimbi oglinda pe sub nas si care la argumente raspunde cu insulte. Nu dintr-atita ma voi descuraja.
  • Veronica Popa Domnule, Laszlo Alexandru, intrebarea mea este un atac? Nu mă refeream neapărat la un scriitor concret... mă întrebam şi eu, cum ar trebui responsabilizat un scriitor, un artist...
  • Vitalie Sprinceana Cuza Iurie, a fost cumva propus anul acesta Puskin la premiul national al RM? Eu nu prea tin minte
  • Laszlo Alexandru Veronica Popa, faceti un exercitiu de empatie. Miine, simbata, sinteti o evreica, v-au murit bunicii in Holocaust. Ce ziceti cind ia premiul national un scriitor antisemit, care contesta ca bunicii dv au existat?
  • Veronica Popa Domnule Laszlo Alexandru, întrebarea era cum poate fi responsabilizat un sciitor..., prin ce... exercitii... Nu mi-ati raspuns la intrebare... La alte discuţii refuz sa particip aici...
  • Petru Negura Veronica Popa, oricine poate fi responsabilizat pentru faptele şi spusele sale, cu atît mai mult persoanele publice, printre care scriitorii. Pentru exista si pirghii legale. Dar in cazul nostru, barem prin a nu promova respectivul scriitor la cea mai inalta distinctie a RM.
  • Angelina Olaru Imi pare rau pt. Vitalie Vovc, pe care il respect, ca a creat o retea folosita in scopuri speciale de oameni cu care regret enorm ca am colaborat odata. Dle Negura, mai multa lume ti-a spus ce crede despre scandalul dtale. Stii, ca la moldoveni, ar trebui sa-ti dai seama, ca dka mai multi iti spun ca "esti bat", inseamna ca ceva nu e in regula cu tine. Nu sunt rasista, iti permiti prea multe aici. Dovada sunt textele mele publicate ani in sir in presa. Ma refeream doar la faptul ca nu te vei duce tu la Moscova sau la Budapesta sa-ti impui parerea in privinta unui sau altui scriitor, om de cultura, candidat la un premiu. Pt. ca nu ai dreptul moral!!! Fiecare popor decide soarta oamenilor sai de valoare. Si nu e nimic xenofob in chestiunea aceasta. E ciudat ca niciodata nu ai facut scandal, in privinta unor candidati cam dubiosi pt. unele distinctii nationale si acum ne-ai intoxicat de-a binelea!!!
  • Ala Bujor am avut răbdare să citesc toate comentariile... sănătate dlui Paul Goma... Domnul să vă ierte pe toţi...
  • Angelina Olaru Sa fie sanatos si sa reziste in continuare. Opriti atacul!
  • Ala Bujor nici nu mi-am imaginat valoarea bietului Premiu Naţional... până azi... că a mai fost acordat... unor mici valori, mari printre alte mici valori... ar fi fost doar un gest simbolic... nu exclud că Paul Goma l-ar fi refuzat... Domnul să ne ierte...
  • Ala Bujor e suficient să asculţi acest fragment, ca să înţelegi realitatea... nu doar OPERA lui Paul Goma îi deranjează pe unii... "latră" la comandă... pretextul refuzului e unul, motivul e cu totul altul... http://youtu.be/zsm6j2yLR_M
    Redă clipul video
    17 februarie 2011 A fost în firea lucrurilor bolșevice să fie agresată și istori... Vezi mai mult
  • Ala Bujor o, dacă Paul Goma ar fi lăudat guvernarea!... ar fi avut şi Premiul Naţional, şi braţe de flori la aeroport... şi l-ar fi făcut "mascotă electorală"... mi-e scârbă de atâtea comenzi politice... Dumitru Crudu, sunteţi curat, bun şi naiv... nu vă osteniţi să recitiţi "Săptămâna Roşie"... Paul Goma e o valoare... un martir... iar martirii nu primesc Premii sau "Migdalii", ei nici n-au nevoie de Premii...
  • Petru Negura Observ că nivelul discuţiei începe să cadă vertiginos. Mă retrag. Nu de alta, dar, urmărind dintr-o parte, unii s-ar putea să nu facă diferenţa.
  • Ala Bujor o, da, Petrică... acum e greu să fie prezentate "argumente ştiinţifice"...
  • Ala Bujor îmi pare rău că "decăderea" mea voită (ar putea oare "cădea vertiginos nivelul discuţiei" mai jos?) te face să te retragi... o seară frumoasă tuturor!...
  • Ala Bujor "m-am apucat să scriu... partea mea de adevăr"... http://youtu.be/ko4nwH8Mous
    Redă clipul video
    27 februarie 2011 : Despre "Săptămâna Roșie"
  • Cuza Iurie Vitalie, iar tu cu schimbatul subiectelor.
  • Ala Bujor înainte de a ne exprima opiniile vis-a-vis de "antisemitismul" lui Goma, ar fi bine, cred, să ascultăm atent ce spune însuşi scriitorul... dacă ne interesează, desigur...
  • Vitalie Sprinceana nda...cu asemenea "prieteni", Paul Goma nici nu are nevoie de dusmani...
  • Dumitru Crudu Iata si parerea lui Valerian Stan in legatura cu acuzatiile de antisemitism aduse lui Paul Goma : "Daca Paul Goma ar fi vrut sa ceea ce au facut conationalii sai, atunci ar fi vorbit despre , despre , etc etc, si nu despre, citam: ale conationalilor sai" (asemenea pasaje, în care autorul condamna fara echivoc raul facut de conationalii sai sunt evitate de toti calomniatorii lui Goma cu o grija care nu poate trada altceva decât o nepermisa rea-credinta)."
  • Zaharia Ion Evreii si ucrainienii care au ucis armata romana si basarabenii dupa ultimatumul din 28 iunie..?....aia nu sunt de condamnat...de ce moartea unui evreu e condamnabila, dar...ce romanii nu sunt oameni?
  • Dumitru Crudu Omorarea oricarui om e un lucru rau in sine, indiferent de etnia celui omorat sau a ucigasului, dar nu despre asta discutam aici. Asa cum remarca si Valerian Stan: "Daca Paul Goma ar fi vrut sa ceea ce au facut conationalii sai, atunci ar fi vorbit despre , despre , etc etc, si nu despre, citam: ale conationalilor sai" (asemenea pasaje, în care autorul condamna fara echivoc raul facut de conationalii sai sunt evitate de toti calomniatorii lui Goma cu o grija care nu poate trada altceva decât o nepermisa rea-credinta)."
  • Laszlo Alexandru Domnule Dumitru Crudu, cunoasteti probabil ca activitatea antisemita a lui Paul Goma din ultimii ani a intimpinat o ampla opozitie a scriitorilor din cele mai diverse tabere culturale romanesti. Din pacate, in loc sa mearga sa se culce, cum reamintea cineva proverbul moldovenesc mai sus, Paul Goma a hotarit sa-i dea in judecata pe urmatorii, care i-au amendat alunecarile, falsitatile sau aberatiile: Administraţia Prezidenţială, Andreescu Gabriel, Editura Polirom Iaşi, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, Florian Alexandru, Gârbea Horia, Gheorghiu Mihai Dinu, Ioanid Radu, Laszlo Alexandru, Lefter Ion Bogdan, Manolescu Nicolae, Marian Boris, Mihăieş Mircea, Muşat Carmen, Oişteanu Andrei, Revista “22”, Revista “Observator cultural”, Revista “Realitatea evreiască”, Revista “Timpul”, Shafir Michael, Totok William, Vianu Ion, Wiesel Elie, Ziarul “Cotidianul”; vezi: http://193.226.7.140/~laszlo/eleonardo/n09/Laszlo7.htm
    193.226.7.140
                Subsemnatul LASZLO ALEXANDRU, domiciliat în Cluj-Napoca, Str. Micuş,... Vezi mai mult
  • Laszlo Alexandru N-as fi amintit acest episod, de o culme a penibilitatii in evolutia publica recenta a lui Paul Goma, daca prozatorul nu l-ar fi avut ca martor in instanta pe Valerian Stan, pe care dv. il citati ca pe o mare autoritate in domeniu. Fapt este ca procesul - unde Valerian Stan combatea de partea lui Goma - a fost pierdut de prozatorul antisemit, atit in prima instanta, la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, cit si in a doua instanta, la Tribunalul Bucuresti; vezi: http://193.226.7.140/~laszlo/eleonardo/n16/Laszlo4.htm
    193.226.7.140
    Subsemnatul LASZLO ALEXANDRU, domiciliat în , str. Micuş, nr. 1, ap. 87, jud. Cluj, C. Id. Seria KX, nr. 735133, înaintez următoarea
  • Laszlo Alexandru Sint convins ca am putea s-o lungim mult si bine cu stilul asta de "dialog": dv. cu citatele din Valerian Stan, eu luind pasaje copioase, la rind, din toti cei care au demonstrat antisemitismul lui Goma in Romania, in Occident sau in SUA (aveti lista lor mai sus) si au cistigat procesul cu el in instanta. Totusi mai bine sa punem punct aici. Daca Republica Moldova isi asuma imprudenta premierii unui antisemit, in timp ce face eforturi de inaintare pe calea democratiei, ma rog, nu cred ca e treaba mea. Eu doar am ridicat un colt al cortinei, ca nimeni sa nu poata pretinde ca vorbeste in necunostinta de cauza; vezi: http://laszloal.wordpress.com/.../justitia-la-al-doilea.../
    laszloal.wordpress.com
    Am avut, de-a lungul deceniilor, o relaţie foarte surprinzătoare cu Paul Goma. P... Vezi mai mult
  • Alexandru Vakulovski atata ura in aceasta "discutie", cred ca limba romana a mai capatat un cuvant: antigomism
  • Veronica Popa Lasima Alexandru, dneata poti ridica si toata cortina, s.apoi s.o dai in jos, numai ca eu n.oi mai sta sa "admir" spectacolul matali; regie slabä, mesaj agresiv.
  • Veronica Popa Pardon, Laszlo Alexandru
  • Zaharia Ion da uciderea e o crima....dar..uite ca mii de tineri sunt fortati sa moara pe campul debatalie din cauza unui presedinte negru, a unui mustacios nazist, a unui bolnav ce se crede tar...si a unui georgian puturos
  • Petru Negura Alexandru Vakulovski, ai dreptate, Goma (in speţă Goma din Jurnalele sale şi Saptămâna roşie) musteste de ură şi resentiment.
  • Dumitru Crudu Iata si un text de Viorel Ilișoi

    "O părticică din textul meu dedicat lui Paul Goma la împlinirea a 78 de ani a avut un efect colateral nedorit: i-a stricat siesta domnului Laszlo Alexandru. Așa reiese din nota pe care, sărind din pat, a scris-o cu promptitudine militărească pe blogul domniei sale: "Să mințim cu Viorel Ilișoi".
    Îmi cer scuze pentru deranj. Nu asta am intenționat. Nu e vina mea că unii sunt deranjați de orice-ai spune de bine despre Paul Goma – chiar și că îi stă bine cu barbă. Le tulbură nu doar siesta, ci și somnul și zilele toate. Laszlo Alexandru a fost prieten cu Paul Goma, a scris despre el, i-a îngrijit ediții în România. Dar, cum ar zice un cioban de-al nostru dacă i-ar fi urmărit evoluția, "De o vreme-ncoace/ Goma nu-i mai place". S-a sucit. Și acum nici paidosul nu și-l mai poate face fără tresăriri.
    Prima parte, acolo unde vorbeam despre talentul literar al lui Goma, nu l-a smuls din piroteală. Pentru că, recunoaște brusc-trezitul, el însuși, "cu vreo 20 de ani mai devreme, folosind ce-i drept şi instrumentele criticului literar pe parcursul demonstraţiei", s-a străduit să arate "cam aceleaşi lucruri prin revistele culturale din România". Deci aici suntem de aceeași părere. Bun. Discordia vine din fraza următoare: <>.
    Aceste rânduri l-au smuls pe domnul Laszlo Alexandru din moliciunea siestei și l-au determinat să mă tragă de urechi: "Meştere, vezi că nu erau în chestie titlurile înşirate de matale, pe tema de-ai atacat-o." Păi, de ce nu zici așa, frate Laszlo? Adică eu îi mint pe cititori, încerc să-i îmbârlig (merge după "meștere") trimițându-i pe o pistă falsă: la "Calidor", la "Arta refugii", la "Ostinato", unde nu vor găsi antisemitism – deși profesioniștii corectitudinii politice, cei care nu se simt bine dacă n-au antisemitism și antisemiți de porcăit, drept pentru care le mai inventează/exagerează, ar descoperi ură contra evreilor și în coperți. Asta în timp ce adevăratul antisemitism colcăie, de fapt, în "Săptămâna Roșie", de unde poate fi descărcat cu lopata. După ce Laszlo baci (merge după "meștere") mă trimite la cărțile și la articolele dumisale – târziu, maistre: le știu! – ca să iau cunoștință de antisemitismul lui Paul Goma, la final mă povățuiește frumos, ca la dirigenție, să nu-mi consider cititorii "mai neghiobi decât ar fi decent".
    Nu-mi consider cititorii neghiobi. Eu nu am cititori neghiobi. Desigur, Laszlo Alexandru nu se numără printre ei. Nu l-ar citi el pe "ziaristul lui Voiculescu". Decât dacă spune o vorbă bună despre Goma. Atunci urechile i se ciulesc în mod reflex. Tocmai de aceea am scris cum am scris: nu chiar ca pentru neghiobi, ci mai cu schepsis, ca pentru cititorii mei. Și anume așa: <>
    Cititorii mei au înțeles ce am vrut să spun aici. Acum traduc și pentru Laszlo Alexandru. Fragmentul citat, din care el scoate doar finalul, nu se referă la antisemitismul lui Goma, ci la ostracizarea scriitorului. Deci: unii o țin langa, cum i-a învățat Securitatea, că Goma n-are talent; dar când le pui în față cel puțin cărțile numite de mine, rămân perplecși: "Cum? Goma-cel-fără-de-talent a putut să scrie asemenea cărți minunate? Ah!" Și când se văd dezarmați, rămași fără argumentul lipsei de talent, ce să zică și ei? "Bine, domnule, Goma e un scriitor adevărat. N-avem ce mai zice. Dar... dar e antisemit!". Și gata, s-a terminat discuția despre scriitorul Paul Goma. Și-l dăm deoparte. Închidem subiectul, îi închidem cărțile, – dacă nu i le ardem!– și liniște!
    Am scris despre cum antisemitismul e folosit ca pretext pentru ostracizarea scriitorului atunci când argumentul lipsei de talent nu mai ține. Asta am vrut să spun, cred că asta am și spus, am convingerea că și cititorii mei au înțeles exact asta. Și trag nădejde că și domnul Laszlo Alexandru va pricepe. Dacă va vrea să priceapă. N-am zis în textul meu nici că Goma e antisemit, nici că nu e. Dacă este antisemit, dacă își torturează acasă nevasta evreică și copilul pe jumătate evreu, dacă incită la ură rasială prin scrierile sale sau mai știu eu ce mai face el ca antisemit, atunci să fie judecat și închis. Pentru că, din câte știu eu, în Uniunea Europeană manifestările rasiste, antisemite sunt pedepsite prin lege. Domnul Laszlo Alexandru ne spune că a auzit domnia sa că atât judecătoria, cât și tribunalul și-au format deja o părere. Fără proces. Nu mai este nevoie, lucrurile sunt evidente chiar din scrierile lui Laszlo Alexandru și din cele ale "exegeţilor scandalizaţi de aberaţiile lui Goma". La zdup cu el! Dacă o mai avea bătrânul Goma zile de trăit, poate va mai scrie o "Gherlă", niște "Patimi după Pitești", oleacă de "Ostinato". Și atunci, scriitorul și criticul Laszlo Alexandru, dându-și jos mantaua de vânător de naziști, va scrie iar frumos și competent despre opera literară a scriitorului reeducat Paul Goma. Așa cum a mai făcut-o.

    P-S: Îi atrag atenția domnului Laszlo Alexandru, filolog, că nu sunt "ziaristul lui Voiculescu". Poate "ziarist la Voiculescu", ceea ce e cu totul altceva. Îl invit să îmi arate un singur text publicat de mine în "Jurnalul Național", unul singur, hai, fie și o frază, nu un articol întreg – fiindcă văd că se pricepe să scoată fraze din context – care să acopere sintagma asta: "ziaristul lui Voiculescu". Ar putea să plece chiar de la textul despre Paul Goma, apărut totuși în "Jurnalul Național" – ziarul lui Dan Voiculescu, ins din care Goma numai n-a mușcat cu dinții. Îi recomand, bonus, și "O zi din viața lui Van Doiculescu", de pe blogul meu. Și dacă îmi va arăta acel text care demonstrează că sunt "ziaristul lui Voiculescu" eu mă angajez public să nu mai spun toată viața nicio vorbă bună despre Paul Goma și să-i ard toate cărțile din biblioteca mea. Știm amândoi că se practică.

    Update - 01.11.2013 - Aici este sentința la care trimite (după ureche) Laszlo Alexandru în textul său. Pe scurt și simplificând, Goma a dat în judecată mai multe publicații și pe mai mulți inși care au afirmat că este antisemit. Instanța i-a respins acțiunea pe motiv că, pe de o parte, trebuiau chemate în judecată nu publicațiile, care nu există ca subiect de drept, ci persoanele juridice (societăți comerciale, fundații, asociații etc.) care editează acele publicații, iar pe de altă parte pe motiv că persoanele care au afirmat despre Goma că este antisemit au acest drept la opinie asupra unui subiect de interes major, cum ar fi Holocaustul, un drept prevalent în fața dreptului la imagine al lui Paul Goma. Instanța nu a judecat nici temeinicia tezelor lui Goma din "Săptămâna Roșie", nici temeinicia afirmațiilor făcute de pârâți, precum că Goma ar fi antisemit, așadar această sentință nu poate fi folosită nici de drept, nici cazuistic sau în alt mod pentru a argumenta antisemitismul lui Paul Goma."
  • Dumitru Crudu Iata si un text de Ovidiu Nimigean

    "(...)Acum, la zi, e şi mai rău. Lui Goma i s-a lipit eticheta de antisemit. Semnificaţia ei simbolică este aceea de stigmat absolut, similară unei degradări civice în republica literelor. Şi în toate republicile. Cu o retorică a lacrimilor de crocodil, disidentului din anii ’70 i se recunosc din nou meritele (Ioan Bogdan Lefter, Laszlo Alexandru), pentru a i se deplânge ipocrit definitiva ieşire din scenă. Goma ar fi devenit tristul supravieţuitor al unui imens capital simbolic, iremediabil irosit. Dacă ar fi antisemit, Goma şi-ar merita excomunicarea. Textul incriminat, Săptămâna roşie, având ca temă retragerea armatei române după Ultimatum, “păcătuieşte”, ca întreaga operă a lui Goma, prin fervoare justiţiară. Lui Goma îi repugnă organic ideile primite de-a gata, decretele, ucazurile, complicităţile tacite cu scheletele din dulap, el cade mereu pe subiectele incomode, despre care nu e momentul să se vorbească. Nu era momentul, sub comunism, să se vorbească despre spaţiul concentraţionar – Goma a vorbit. Nu e momentul acum să se zgândăre susceptibilităţi legate de anumite evenimente istorice – Goma le zgândăre, fidel principiului adevărului, de la care n-a abdicat niciodată (am citit în “Tribuna” intervenţia fostului său prieten, Laszlo Alexandru, de o sofistică penibilă, care caută să demonstreze relativitatea faptelor istorice în stabilirea adevărului, concept dealtminteri fragil, dependent de conjuncturi, de perspective, de şcoli istoriografice etc. – lucruri prea subtile pentru un ignorant în domeniu precum Paul Goma).

    Într-adevăr, Goma nu e un sofist. Are proprietatea culorilor: la el albul e alb, negrul e negru, verdele e verde şi roşul e roşu. Le vede şi le numeşte. Chestiune de bun simţ. Pentru el, bătăile încasate de la Goiciu nu devin epifenomene ale pedagogiei unei utopii generoase, palmele lui Plesita nu pot fi reinterpretate ca un accident nefericit în “societatea socialistă multilateral dezvoltată”, excluderea din Uniunea Scriitorilor nu va fi pusă pe seama unei rătăciri de moment a unor colegi de condei, agresiunea unor civili evrei asupra soldaţilor români nu e ştearsă cu buretele din perspectiva Holocaustului, după cum nici represiunea românească nu e trecută sub tăcere şi nici pe departe absolvită – din contră, e blamată apăsat. Discursul aşa-zis antisemit al lui Goma rămâne de fapt un discurs critic, nu acordă voturi de blam sau certificate de bună purtare, nu face apologii rasiste, nu deviază în elogierea românului verde, nu are alt parti-pris decât anamneza, recuperarea faptelor, ieşirea din tăcere. Pe scurt – nuditatea faptelor, ca să nu folosesc un termen atât de maleabil precum “adevărul istoric”. Iar când “nuditatea faptelor” începe să supere, ceva nu este în regulă. Rentierii Holocaustului (care, nu demult, îi vizaseră abuziv pe Manolescu, Liiceanu, Dorin Tudoran, uitându-l că din întâmplare pe Vădim, ba chiar trecându-l la “băieţii buni”) s-au autosesizat, intervenind ca o obtuză poliţie a spiritului, de-un maniheism primitiv – polarizat în “buni” şi “răi”, în “ai noştri” şi “duşmani” – , şi l-au pus pe Goma la index. Amicii săi literari n-au ratat prilejul de a se alătura noului linşaj, în speranţa de a scăpa măcar acum de Paul Goma (dacă repugnantul personaj oricum refuza cu obstinaţie să-şi dea obştescul sfârşit). Citit în ecourile de presă, Goma e un antisemit feroce, intratabil, periculos. Citit în literă şi spiritul cărţilor sale, cum ne cere insistent – şi, pare-se, inutil – , acuza se dezumflă până la cabala şi calomnie. Feroce, intratabile şi periculoase pentru devertebrații plaivazului rămânând doar reflexele de om liber ale scriitorului.

    De ce este atât de urât Paul Goma de către intelighenţia romană? Ce nu i se poate ierta? De ce, de la injurie, delaţiune, conspiraţia tăcerii şi retur, s-a încercat şi se încearcă orice mijloc de anihilare simbolică (anihilarea fizică a încercat-o, din fericire fără succes, Securitatea, prin agentul Haiducu)? Insistând în anihilarea lui Goma, intelighenţia îşi dezvăluie un enorm complex. L-aş numi complexul reprezentativităţii ilegitime pentru societatea civilă. Persoane de merit intelectual neîndoielnic emit pretenţia de a-şi transfera prestigiul profesional, dobândit în perioada comunistă, în spaţiul public de azi. Se vor lideri de opinie, înţelepţi ai neamului, “arhei”, “boieri ai minţii”, profesori de democraţie şi spirit european etc. Parţial, au şi fost percepuţi în această calitate. Or’, ei sunt (sau au fost) doar critici literari meritorii (Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Alex. Ştefănescu, Ioan Bogdan Lefter), filosofi sau critici de artă (Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu), scriitori de o anumită anvergură (Nicolae Breban, Octavian Paler, Augustin Buzura, Eugen Uricariu s.a.m.d.), nici pe departe oameni ai gestului civic hotărât, cu toate riscurile presupuse. Autoritatea lor morală e şubredă, se bazează pe consensul tacit de a nu tulbura apele de dinainte de ’89 (şi, vai, de după). (...)"

    Integral, textul lui Ovidiu Nimigean poate fi citit in revista Tiuk!.
  • Laszlo Alexandru Intr-o societate democrata, unde stirea e redata corect, se pun in fata cititorilor ambele versiuni ale informatiei. Nu se da numai replica ziaristului care lucra la Dan Voiculescu, ci si interventia fata de care s-a trezit acela sa vorbeasca. Ea exista, e pe blogul meu si se poate citi aici: http://laszloal.wordpress.com/.../sa-mintim-cu-viorel.../
    laszloal.wordpress.com
    Fostul ziarist al lui Dan Voiculescu, ajuns în prezent luptător cu vorba pe inte... Vezi mai mult
  • Laszlo Alexandru Ma gindesc, cu o farima de regret, la Viorel Ilisoi. Ce-o mai fi mintind el acuma, de cind Dan Voiculescu, ghidul lui spiritual, a ajuns la puscarie? Cine si-l mai ia acum de model etic/epic, in afara de partizanii lui Goma de la Moldova People? Profilul moral al lui Dan Voiculescu mai poate rezolva oare, de dupa gratii, un premiu national la Chisinau? Tromboanele de odinioara au fost urmate de alta replica a mea: http://laszloal.wordpress.com/.../alte-minciuni-de-la.../
    laszloal.wordpress.com
    Ziaristul ar trebui să fie omul care, la gazetă, scrie despre lucruri aşa cum s-... Vezi mai mult
  • Dumitru Crudu Domnule Lazslo, pentru ca polemica noastra se ingroasa ca volum, as vrea sa va spun asa, nu pentru Saptamana rosie si jurnalele sale de dupa 2000 imi place mie Goma, aceste scrieri mi se par a fi partea cea mai perisabila din creatia sa, ci pentru marile sale romane, care il fac sa fie unul dintre cei mai mari scriitori romani contemporani, dar am mai spus-o asta o data. Ceea ce nu am spus e ca totusi cred ca trebui sa-l privim doar in ansamblu. Sa nu vedem doar saptamana rosie sau jurnalele sale, sa nu-l reducem doar la asta, dar sa vedem si marile sale romane care au revolutionat literatura romana. Dar daca vreti sa-l declarati antisemit, sa stiti ca in opera sa am gasit si foarte multe cuvinte frumoase despre foarte multe personalitati de origine evreiasca, sau despre evrei. Un antisemit poate face asta? In fine, ceea pentru ce lupt eu aici a ca un om sa nu fie redus doar la o singura opera. Si, mai ales, un om atat de complex ca Paul Goma.
  • Laszlo Alexandru Domnule Dumitru Crudu, nu exista o polemica intre noi. Polemica presupune un schimb de opinii. Dv., de citeva zile incoace, repetati aceleasi doua-trei lucruri, impotriva carora eu aduc alte si alte argumente, dovezi, citate si fapte. Dv. faceti abstractie de raspunsurile mele si va repetati impresiile, de parca ati monologa, de parca n-ati fi primit deja dovada lipsei lor de temeinicie. Asa ceva nu e polemica, e doar o chestie de incapatinare, sa vedeti cind mi se termina mie argumentele: dupa a 20-a, sau dupa a 74-a oara cind imi repetati ca P. Goma a scris si altceva in afara lucrarilor antisemite din ultimii 15 ani. De parca asta ar avea vreo importanta, cind se stabileste un premiu pentru intreaga activitate a unui scriitor. De parca s-ar putea sterge cu buretele 15 ani care nu convin, ca sa devina restul convenabil.
  • Dumitru Crudu dar nici ceilalti saizeci de ani nu se pot sterge cu buretele sau sa sacrificam nuantele nu e bine, nu credeti, ca atunci prin ce ne mai deosebim de bolsevicii de altadata?
  • Laszlo Alexandru Pentru dv. "Saptamina rosie" e doar o nuanta in ansamblul creatiei - pentru Goma e o carte fundamentala, pe care a rescris-o de vreo 10 ori si a tot repetat-o pe internet si in format tiparit. Ia sa vedem: propuneti-i sa se dezica de cartea asta infecta, sa-si ceara scuze pentru ca l-a glorificat pe criminalul de razboi Ion Antonescu, pentru ca a negat Holocaustul. Va accepta asta, pentru a primi Premiul National al Republicii Moldova? Sint convins ca nu. Ba chiar am un scenariu mai sumbru pentru el si pentru dv. Daca va primi acest premiu, va folosi prilejul pentru a-si repeta provocator toate minciunile si nedreptatile antisemite. Iar atunci dv., sustinatorii lui, va veti transforma din admiratori in complici...
  • Igor Casu Poate și Emilian Galaicu-Paun ne spune părerea sa referitor la acest schimb de opinii care a fost provocat tocmai de gestul său de a renunța la Premiul Național
  • Vitalie Sprinceana Discutam ieri cu Petru Negura asa o idee: sa facem un grup de lectura, pe Saptamana Rosie (si alte proze ale lui Goma), sa lecturam cate 20-30 pagini pe saptamana si sa discutam lecturile. Sa adaugam si alte cercetari/texte despre soarta evreilor din Romania, despre regimul Antonescu, despre Uniunea Sovietica si anexarea Basarabiei in 1940, despre Holocaust etc. Cine se baga? Grupul ar putea servi drept un cenaclu informal de lecturi si discutii istorice.
  • Igor Casu ... si o interventie anterioara de-a mea despre Ion Antonescu legat de ceea ce spunea mai sus domnul Laszlo Alexandru: http://adevarul.ro/.../editorial-ion-antonescu.../index.html
    adevarul.ro
    În primul rând, nu putem opera cu asemenea calificative precum „erou" sau „trădă... Vezi mai mult
  • Alina Tofan Vitalie Sprinceana, ader cu unghii, cu tot la grup. Cu conditia ca renuntam din start la teze-antiteze de genul " (...) Goma (in speţă Goma din Jurnalele sale şi Saptămâna roşie) musteste de ură şi resentiment." (Petru Negura, sentinta asta a Dvs. numai argument nepartinitor nu e, si nici argument politic corect nu e.)
  • Dumitru Crudu Azi-dimineata, la pro tv la stiri a fost difuzat un reportaj despre tinerii care nu vor sa faca armata in Israel, preferand sa mearga la puscarie, pentru ca alternativa nu au. Tanarul din reportaj zicea ca societatea israeleana este sovinista. Eu nu zic ca are dreptate sau nu, zic ce spunea el. Tanarul respectiv este evreu si asta a spus. Sa insemne asta ca e antisemit si el sau ca are un discurs critic fata de o anumita stare de lucruri din tara sa? De foarte multe ori, si Goma face la fel: critica politica Israelului sau anumite fapte din istorie. Este antisemit sau e un spirit critic, cum spune Ovidu Nimigean? E o intrebare importanta. Unde e granita dintre cele doua atitudini? E romanofob Patapievici sau e doar un spirit critic? Tanarul din reportaj e antisemit sau e un om nemultumit de anumite lucruri? Unde putem fixa bornele granitei dintre cele doua atitudini? Poti sa critici orice sau nu? Pana unde ai voie sa critici? Si daca sunt limite, ce fel de critica sociala sau politica mai e asta?
  • Laszlo Alexandru Discutarea (criticarea) are ca prima conditie reflectarea corecta a realitatii, asa-cum-este-ea. Daca tinarul din reportaj ar fi spus ca evreii si-au rapit ei singuri, de pe marginea drumului, trei adolescenti evrei nevinovati, i-au torturat si i-au ucis, doar ca sa aiba prilejul de-a mai porni un razboi, cazul era nu de inchisoare pentru non-combat, ci de psihiatrie. Oricum, nici intr-un caz, nici in celalalt, nu l-as fi propus pe tinarul cu interviul de la pro tv sa candideze la Premiul National al Israelului...
  • Vitalie Sprinceana Alina Tofan. dvs exagerati cu nepartinirea si cu "corectitudinea". Petru si-a exprimat pozitia civica adica nu a scris un articol stiintific despre imaginea evreilor in opera lui Paul Goma.
    Pozitiile civice sunt asa intotdeauna, partinitoare. Pentru ca-s angajate.
    Faptul ca Petru mai e si sociolog nu-l obliga sa fie nepartinitor si in angajamentele sale civice...
    Academia si Cetatea sunt comunitati diferite si Petru a vorbit Cetatii. Si si-a prezentat pozitia sa civica cu argumente si citate cu tot, inclusiv in acest sir de schimb de mesaje.
    Si-a asumat o pozitie, si-a argumentat-o: ca Paul Goma din Saptamana Rosie nu poate servi drept model pentru cultura nationala. Tocmai din motivul ca acest eseu, unul deloc marginal in opera lui Goma, e plin de resentiment fata de o parte a societatii moldovenesti/romanesti, ca e cel putin partial, ca sacrifica nuante in numele unor generalizari discutabile. Daca Dvs credeti ca, ca pozitie civica vi-l puteti asuma pe Paul Goma din Saptamana Rosie, va priveste. E o pozitie la fel de partinitoare.
    Doar ca partinirile sunt de foarte multe feluri. Si partinirea lui Petru o prefer - pentru ca e incluziva, pentru ca face loc pentru toti si pentru ca nu exclude nici un grup din societate.
    In rest, haideti sa citim ca vad ca foarte multa lume n-a deschis cartea dar vorbeste asa, din oficiu, in numele Adevarului, in numele lui Goma si in numele altor nume.
  • Igor Casu Vitalie, sustin propunerea ta de a discuta pe texte. Dar cred ca ar fi mai bine sa discutam punctual anume pe Saptamana Rosie, textul care a starnit controverse. O discutie publica la care sa participe scriitori, poeti, istorici, sociologi etc. Pentru ca e vorba de un set de documente istorice, selectate in asa fel incat sa demonstreze o teza anume, pe care Paul Goma si-o asuma. sa stabilim o data anume, sa spunem, intr-o luna, pentru ca toti cei interesati sa poata citi textul. Petru, ramane sa discutam aceste detalii dupa lansarea cartii tale pe 20 august.
  • Alina Tofan Interesanta atitudine in raport cu nepartinirea, a unora si a altora, Vitalie Sprinceana. Si comoda, fara suparare. Goma are o opera deloc omogena. Si care, aveti perfecta dreptate, putini o cunosc in totalitate. Pentru unii, Goma incepe si se termina cu Din calidor, pentru altii Goma inseamna doar Saptamana rosie. Important e ca si unii, si ceilalti sa nu pretinda ca detin adevarul absolut. Si sa nu-l impuna pe post de "vaca sfanta" celorlalti. Indiferent de ratiunea "partinirilor" afisate. P.S. 1. Cred ca exagerati, daca chiar credeti ca exista "partiniri inclusive" . 2. Cred ca exagerati, cand sugerati ca "Saptamana rosie" sau oricare alt text al oricarui alt autor ar putea fi fundamentul sau esenta unei pozitii civice a unei persoane. Sper sincer ca e eroare de exprimare, intr-o discutie cam "ne-discutie" pe FB.
  • Vitalie Sprinceana "Cred ca exagerati, cand sugerati ca "Saptamana rosie" sau oricare alt text al oricarui alt autor ar putea fi fundamentul sau esenta unei pozitii civice a unei persoane".

    Alina, eu doar am sugerat ca Saptamana Rosie nu e o opera marginala a lui Goma, ci ocupa un loc la fel de central ca si Din Calidor. Atat. Restul sunt lucruri pe care mi le atributi.
    Discutia despre partinirile inclusive e mult mai larga - ea tine de o credinta filozofica ce postuleaza ca la limita nu exista pozittii absolut neutre si ca toate sunt angajate, deci partinitoare. Avem alegerea sa ne alegem partinirile.
  • Alina Tofan Vitalie Sprinceana, imi permit sa Va intreb direct, ca sa nu mai comit atribuiri eronate, ce ati intentionat sa afirmati prin urmatoarea asertiune: "Daca Dvs credeti ca, ca pozitie civica vi-l puteti asuma pe Paul Goma din Saptamana Rosie, va priveste."? Eu am inteles, ca ati pornit de la ideea ca mi-am asumat sau ca as putea sa-mi asum un text pe post de pozitie civica. Si nu cred ca e corect a) sa discutam aici despre pozitia mea civica, b) sa afirmam ca un text, vorba Dvs., poate fi asumat ca pozitie civica de alta persoana decat autorul textului. Este stringent necesara o discutie despre Saptamana rosie, care insa nu poate fi si nici nu trebuie scoasa din contextul intregii opere a lui Paul Goma. O discutie coerenta, la obiect, fara etichete preambalate, retorica militanta s.a.m.d. Altfel tot la ne-discutie ramanem.
  • Vitalie Sprinceana Acolo sta in fata conjunctia "daca". Deci nu v-am atribuit nici o pozitie ci v-am vorbit la modul ipotetic.
  • Alina Tofan Multumesc pentru precizare. La randul meu, treb' sa Va anunt ca ipoteza Dvs. este falsa. Si ca mi-ar place sa comunicam la fel de senin si civilizat si intr-o discutie despre Paul Goma.
  • Laszlo Alexandru Orice text e scris cu scopul de-a produce efecte. Cine se exprima, vrea sa-si transmita gindurile, intentiile, pentru a-i convinge si a-i influenta pe cititorii sai. Intr-o poezie dragoste, autorul vrea sa stirneasca anumite sentimente; intr-un text de militantism istoric, el incearca formarea unei anumite pozitii (fata de trecut, fata de prezentul care a fost pe-atunci influentat etc.). Astea sint lucruri elementare, nu credeam ca mai trebuiau reamintite. Adeziunile cititorilor la un anumit mesaj si la autorul sau depind de gradul in care ei insisi se identifica, se regasesc (afectiv, moral, civic, istoric) in lucrurile dezbatute.
  • Aurelia Felea Stimati colegi si prieteni, am citit cu mare atentie tot ce ati scris in aceste zile. Se resimte nevoia stringenta a unei discutii aplicate. O dezbatere, o conferinta, un simpozion organizat cu seriozitate? Exceptand cele spuse de către Andrei Cușco, interventiile istoricilor mi s-au parut generale si oarecum evazive. Nu este un repros, ci o sugestie referitoare la calitatea si la sinceritatea eventualei discutii de viitor. Daca se vrea temeinica, discutia nu trebuie organizata in graba, in orice caz, are nevoie de o pregatire de cateva luni, cred. Numele lui Adrian Cioflâncă a fost mentionat in cadrul acestei discutii de pe MP, poate ca i-a scapat. Mi se pare ca tocmai colegul nostru iesean ar putea aduce un plus de claritate in intelegerea lucrurilor, ca si domnul profesor Ovidiu Pecican, si altii, fireste. Cu pretuire si cu urari de bine pentru toti, Aurelia Felea
  • Dumitru Crudu Vreau sa mai fac o precizare, eu nu impartasesc punctul de vedere al lui Paul Goma din Saptamana rosie si din jurnalele sale, am o pozitie diametral opusa, dar, cu toate astea, cred ca fiecare intelectual are dreptul la opinia sa, indiferent daca mie imi convine sau nu . Cum are si Paul Goma dreptul la opinia sa. Pentru ca Paul Goma are o alta opinie decat a mea, asta nu inseamna ca trebuie sa-l detest si sa-l urasc sau sa-l cenzurez si sa cer excomunicarea sa din cultura. Sa vina istoricii si se demonteze sau sa confirme tezele sale. S a vina criticii literari si sa-i recenzeze scrierile. Eu nu sunt de acord cu pozitia lui Soljenitan din eseul sau despre chestiunea evreiasca, dar asta nu poate sa ma faca sa cer interzicerea lui ca scriitor. In unele dintre textele sale, Dostoievski era xenofob, sovin, avea viziuni imperialiste, era antisemit, pozitii cu care nu pot sa fiu de acord, dar asta nu ma poate impiedica sa-l pretuiesc si sa-l citesc ca scriitor. Sau Ezra Pound. Unul dintre cei mai mari scriitori americani din secolul XX. Da, nu sunt de acord cu pozitia sa, dar poezia sa imi place la nebunie.
  • Laszlo Alexandru Da, dom'le. Si cu Shakespeare seamana Goma. Un pic cu Dante. Si cu Homer din profil, iar cu Virgiliu dupa frizura.
  • Dumitru Crudu E un prozator exceptional, oricum, mai bun decat noi toti care polemizam aici foarte aprins.
  • Laszlo Alexandru Sincer vorbind, Goma e un scriitor extrem de inegal. Cu vreo 3 sau 4 carti bune (Din calidor, Patimile dupa Pitesti, Culoarea curcubeului), experimente stilistice neconfirmate (Alfabecedar), titluri exagerate conjunctural de critica (Ostinato), monstruozitati inepte (Saptamina rosie). Un scriitor ca multi altii, cu o creatie abundenta si diversificata. Iar ca sa denunti antisemitismul nociv al unui autor, nu trebuie sa fii "mai bun" ca el. Ce, daca vezi un derbedeu ca bate un copil pe strada, intervii numai daca ai mai multi bani in portofel?!
  • Dumitru Crudu Si acum ce propuneti sa facem cu presa din Marea Britanie? iata ce articol am gasit pe ziare. com: "Romanii, vazuti ca "tigani, hoti si vagabonzi" in presa britanica. Bulgarii, insultati mai putin - raport

    Romanii, vazuti ca "tigani, hoti si vagabonzi" in presa britanica. Bulgarii, insultati mai putin - raportFoto: Huffington Post

    Ziarele britanice i-au demonizat pe romani, prezentandu-i drept "tigani, hoti si vagabonzi", dar i-au insultat mai putin pe bulgari in anul care precede ridicarea restrictiilor pe piata muncii, arata un raport recent.

    Astfel, in presa din Regat, romanii au fost frecvent asociati cu infractiuni, in timp ce bulgarilor nu li s-au atribuit fapte penale, conform unui raport al Observatorului pentru Imigratie de la Universitatea Oxford, care a analizat relatarile din presa din perioada 2012-2013, scrie Huffington Post.

    Analiza cuprinde 4.000 de articole, scrisori si comentarii care mentioneaza romani sau bulgari, totalizand mai mult de 2,8 milioane de cuvinte.

    Judecator britanic, catre un roman: Nu vrem criminali ca tine aici!

    Raportul arata ca presa i-a catalogat pe romani drept "un singur grup" de scandalagii, ziarele tabloide prezentandu-i ca membri ai bandelor, criminali, cersetori, hoti sau oameni care ocupa cladiri in mod ilegal.

    Pe de alta parte, limbajul folosit pentru a descrie bulgarii a fost mai putin incisiv si imigrantii bulgari nu au fost asociati cu o problema sociala specifica.

    Cercetatorii de la Oxford mai remarca si faptul ca jurnalistii britanici au utilizat un limbaj "emotional" atunci cand au scris despre imigratie, folosind cu regularitate cuvinte precum "valuri" sau "multimi" de imigranti.

    Prins intre doua lumi: Primul roman ajuns in 2014 in Anglia nu are bani sa se intoarca in tara

    William Allen, co-autor al analizei, a precizat ca "raportul este valoros deoarece ofera o perspectiva cuprinzatoare a modului in care ziarele nationale britanice au discutat despre romani si despre bulgari intr-o perioada cheie".

    Autorii studiului au analizat publicatii precum The Daily Mail, The Mail on Sunday, The Times, The Sunday Times, The Sun, The Sun on Sunday, The Daily Telegraph, The Sunday Telegraph, The Express, The Sunday Express, The Guardian, The Observer, Daily Mirror, Sunday Mirror, The Independent, Independent on Sunday, Daily Star, Daily Star Sunday si The Financial Times." Acest articol a aparut pe ziare. com
  • Laszlo Alexandru Daca tot a venit vorba despre istoricul Ovidiu Pecican, iata ce scria el despre "Saptamina rosie" in aprilie 2004: "Dând vina aproape în exclusivitate pe evrei în ceea ce priveşte atentatele la adresa armatei române şi a administraţiei româneşti în retragere, manifestând tendinţa de a generaliza activităţile de acest fel la nivelul întregii evreimi, folosind un stil flamboaiant şi profund emoţional la adresa evreilor, Paul Goma se lasă identificat, de astă dată, fără echivoc, cu un antisemit. Este regretabil că această metamorfoză are loc, dar, de vreme ce ea este probată de luări repetate de poziţie, se cuvine să fie înregistrată ca atare"; vezi "Paul Goma istoric", la: http://193.226.7.140/~laszlo/eleonardo/n04/Pecican1.htm
    193.226.7.140
                În două numere succesive – 2 şi 3 – ale publicaţiei electronice E-Le... Vezi mai mult
  • Aurelia Felea De acord cu Ovidiu Pecican, mi se pare o analiza foarte nuantata si cu dreptate.
  • Petru Negura Adrian Cioflâncă deja s-a expus asupra scrierilor lui Goma despre evrei şi holocaust, în Raportul Wiesel, împreună cu M. Shafir. Citez:
    "
    Paul Goma, unul dintre puţinii disidenţi anticomunişti din România, exilat de la sfârşitul anilor .70 la Paris, a scris în ultimii ani mai multe texte218 în care reclamă recunoaşterea .Holocaustului roşu. împotriva poporului român, comis şi cu contribuţia evreilor. Ideea de bază a cărţii sale Săptămâna roşie, reeditată şi foarte mediatizată în România, este următoarea: .Holocaustul roşu pus la cale şi de ei [de evrei] a început pentru noi, românii, cu un an mai devreme decât al lor: la 28 iunie 1940 . şi nu s-a încheiat nici azi (s.a.).219. Goma susţine că, după cedarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord Uniunii Sovietice, evreii, adulţi, dar şi copii, au comis, cu ordin de la sovietici, dar şi din „ură de rasă”, „ură de român”, nenumărate acte de agresiune şi umilire împotriva armatei române. Astfel de acte au venit .dinspre aproape toţi evreii aflaţi în Basarabia şi în Bucovina de Nord în acea Săptămână Roşie, înspre toţi românii. (p. 171). Goma recunoaşte, explicit şi repetat, responsabilitatea României şi .culpa comunităţii. Pentru „abominabilul pogrom” de la Iaşi, pentru deportările în Transnistria (pp. 20, 240, 248, 319)220, dar afirmă că atrocităţile au fost exclusiv rezultatul răzbunării, în condiţii de război, pentru crimele comise de evrei (pp. 18, 21, 190). Aceasta ar fi explicaţia – „.adevărul interzis vreme de o jumătate de secol” (p. 256) . pentru reacţia violentă a românilor, şi nu politica regimului Antonescu, despre care Goma nu pomeneşte, sau antisemitismul din România, a cărui existenţă o neagă. Exilatul român cere „veşnică recunoştinţă” pentru Antonescu, „Mareşalul dezrobitor”. (p. 244). Aproape la fiecarepagină, Goma glosează pe tema culpei evreilor, care ar fi adus comunismul (mai multe pagini sunt umplute cu liste de evrei comunişti), ar fi monopolizat suferinţa, făcând din contabilitatea cadavrelor o afacere (pp. 10, 115, 183-199) şi ar fi comis crime ce au "întunecat-însângerat întreg secolul XX". Scriitorul român cere condamnarea evreilor, aceşti „călăi nepedepsiţi” (pp. 186-187), prin organizarea unui .Nürnberg II. (pp. 95, 170, 217, 274).
    Aşa cum se poate observa, cartea lui Goma ilustrează toate formele de trivializare prin comparaţie (accentul căzând pe comparaţia deflectivă). Pe ansamblu însă, aceasta este mai mult decât atât: constituie o veritabilă sinteză a negaţionismului şi antisemitismului, cum rar se poate găsi în literatura de limbă română. Pe de altă parte, trebuie spus că Paul Goma se remarcă prin radicalism, nu prin originalitate. În diferite combinaţii, idei similare au circulat şi înainte în mediile de dreapta din România şi exil. La 27 aprilie 1993, editorialista Roxana Iordache se întreba, în România liberă, când vor .îngenunchea. evreii în faţa românilor, ca să îşi ceară scuze pentru ceea ce le făcuseră. Uriaşul volum Holocaustul roşu, al cărui autor, Florin Mătrescu, trăieşte în exilul german, a fost recenzat apreciativ, în ianuarie 1996, în
    România literară.
    Tema „monopolului pe suferinţă” a apărut cu pregnanţă în scrierile anticomuniste din exil şi din România după izbucnirea controverselor legate de Cartea neagră a comunismului. Acest lucru poate fi observat foarte bine din articolele semnate în România literară, în a doua parte a anilor .90, de doi scriitori importanţi din exil, Dorin Tudoran
    (curajos disident anticomunist, stabilit din anii .80 în SUA) şi Monica Lovinescu (stabilită în Franţa imediat după război). Făcându-se ecoul unor autori precum Stéphane Courtois sau Jean-François Revel, D. Tudoran şi M. Lovinescu aplică în cazul României lectura făcută de aceştia situaţiei din Franţa şi din Occident în general, lectură în care este denunţat refuzul stângii intelectuale şi politice de a condamna şi a explora critic comunismul cu aceeaşi energie cu care condamnă fascismul.
    Ca şi la Courtois şi Revel, derapajele apar atunci când se explică de ce comunismul nu are parte de aceeaşi atenţie ca şi Holocaustul. Tudoran dă vina, într-un şir de articole din România literară221, pe „monopolul asupra suferinţei”- monopol „suspect”, „indecent”,”contraproductiv”, pe care „şi-l arogă asupra tragediilor acestui secol un anumit lobby”. „Nu ni se explică”, scrie la un moment dat Tudoran, „nici de ce evreii ar avea dreptul la un lobby internaţional care să nu ne lase pradă amneziei, iar ceilalţi, victime «doar» ale Gulagului, n-ar fi îndrituiţi să pună sub acuzare «Holocaustul roşu». (nr. 12/1998).
    În unul dintre articole, Tudoran îşi dezvăluie sursa de inspiraţie citând fragmentul-„problemă” - din Courtois, reprodus mai sus, care, după cum s-a văzut, pune defectele memoriei comunismului pe seama preponderenţei căpătate de memoria Holocaustului şi conţine o întrebare cu o aluzie incriminantă la adresa evreilor. Imediat după citat, Tudoran exclamă: .Iată cum a fost posibil să apară indecentul monopol asupra durerii şi tragediei. Iată cum a fost posibil să încolţească trufaşa exclusivitate asupra amintirii, reamintirii şi comemorării. Iată cum şi de ce şi-a făcut loc şantajul, cum a fost prigonită dezbaterea şi cum a fost instaurată tabuizarea. (nr. 29/1998). Tudoran nu îi acuză niciodată direct pe evrei că ar fi complici la uitarea .Holocaustului roşu., dar, la fel ca şi Courtois, o face aluziv, în întrebări retorice, cu care îşi presară articolele.

    ---------------------------------------------------------------

    218 Paul Goma, .Basarabia şi «problema»., Vatra, nr. 3-4, 2002, pp. 43-41, şi nr. 5-6, 2002,
    pp. 32-46, precum şi Jurnalul literar, nr. 5-10, martie-aprilie-mai 2002, pp. 1, 8-9; idem,
    .Basarabia., Jurnalul literar, Bucureşti, 2002; idem, Săptămâna roşie 28 iunie . 3 iulie 1940
    sau Basarabia şi evreii, Museum, Chişinău, 2003, şi Vremea XXI, Bucureşti, 2004; în 2003-2004,
    cartea a fost publicată în foileton în Aldine, suplimentul României libere. O replică adecvată,
    bazată pe documente de arhivă, a venit din partea lui Radu Ioanid, .Paul Goma între Belville şi
    Bucureşti., Observator cultural, nr. 177, 15-21 iulie 2003.
    219. P. Goma, Săptămâna roşie, 2004, ed. cit., p. 20.
    220. Nu lipsesc totuşi tentativele deflective, Goma afirmând, de exemplu, la fel ca Ion Coja, că
    legionarii care au ucis evrei în timpul rebeliunii erau, de fapt, evrei îmbrăcaţi în haine legionare
    (pp. 26-27); în apărarea lui Antonescu sunt citaţi .evrei normali., precum Nicolae Minei,
    Al. ªafran, şi cu această ocazie este menţionat, semn tot al influenţei lui Coja, Testamentul lui
    Filderman, care ar fi un act legalizat la New York, în 1956 (p. 22).
    Vezi Dorin Tudoran, .Nepoţii gorniştilor. (I-II), România literară, nr. 12, 1-7 aprilie 1998;
    nr. 13, 8-14 aprilie 1998; .Mitologii recurente., ibid., nr. 16, 29 aprilie . 5 mai 1988; .ªantajul.
    (I-II-III), ibid., nr. 19, 20 mai 1998; nr. 20, 27 mai . 2 iunie 1998, şi nr. 21, 3-10 mai 1998;
    .Gimnastica de întreţinere sau pretextul Sebastian., ibid., nr. 22, 10-16 iunie 1998; .Iubeşti
    poporu.?., ibid., nr. 23-24, 17-23 iunie 1998; .Practica şi doctrina., ibid., nr. 26, 1-7 iulie
    1998; .Logica genocidară., ibid., nr. 27, 8-14 iulie 1998; .Chestiunea epistemologică., ibid.,
    nr. 28, 15-21 iulie 1998; .Ocultarea sau Comuniunea Sovietică., ibid., nr. 29, 22-28 iulie
    1998; .Moscova şi monitorizarlâcul., ibid., nr. 30, 22 iulie . 4 august 1998; .Lectura de
    rasă., ibid., nr. 32, 12-18 august 1998."
  • Petru Negura Referinţa bibliografică a citatului de mai sus: COMISIA INTERNAŢIONALĂ PENTRU STUDIEREA HOLOCAUSTULUI ÎN ROMÂNIA. RAPORT FINAL, Polirom, 2004, pp. 380-383.
  • Igor Casu Aurelia, daca ai fi emis si tu o parere referitoare la tema discutiei, as fi tentat si eu, amical, sa-ti pun o nota in ce priveste "sinceritatea" ta si 'profunzimea' cunoasterii subiectului, dar intrucat ai emis doar judecati de valoare care nu tin nemijlocit de subiectul discutiei, ai ratat ocazia sa fii 'notata' nu numai de mine, ci si de alti istorici si cei din alte domenii, dar poate te revansezi cu alt prilej si ne vei impresiona cu o opinie foarte bine inchegata, nu ma indoiesc de asta )
  • Petru Negura Dimpotriva, notez ca interventia istoricilor in aceasta discutie, desi s-a lasat asteptata, a fost pina la urma punctuala si consistenta.
  • Octavian Racu Totuşi, e bine că lui Mircea Eliade i se refuzase premiul Nobel din cauza că ar fi "antisemit"? Discuţia, totuşi, e despre literatură, nu politică. Dacă un criminal maniac scrie un roman genial, i se va refuza recunoaşterea calităţii din cauza crimelor comise? Nu. Atunci care este sensul tuturor acestor discuţii pe marginea antisemitismului lui Goma?
    Oameni buni, parcă sunteţi maturi, intelectuali, oameni cu experienţă. De unde atâta diaree verbală care nu e deloc la temă. Dacă premiul ţine de valoarea literară a unor opere, atunci despre valoarea literară trebuie să fie purtate discuţiile. Ce legătură mai au opiniile şi preferinţele politice, sexuale sau gastronomice ale autorului?
    Chiar dacă cineva va demonstra că Goma este sau nu este antisemit, ce legătură au toate acestea cu literatura artistică?
    Soljeniţin, Dostoievski, Puşkin, Eminescu - toţi au fost antisemiţi, dar le-a pus cineva la îndoială opera? Hai să fim un pic mai raţionali şi să nu cădem în absurd.
    Am senzaţia că astfel de discuţii provoacă oamenii care caută să se mai afle "în treabă".
  • Petru Negura Cred că îi datorez Alinei Tofan o lămurire în privinţa luării mele de poziţie şi în speţă în chestiunea frazei citate de dînsa mai sus (" (...) Goma (in speţă Goma din Jurnalele sale şi Saptămâna roşie) musteste de ură şi resentiment."). E adevarat ca nu mi-am propus sa fiu neaparat corect politic sau de alt soi. Am exagerat cu buna stiinta. Ideea pe care vroiam sa o sugerez, recurgind la acest procedeu retoric, era ca materialul cu care lucram este unul de natura sa genereze sentimente despre care vorbea Alexandru Vakulovski. Dar e adevarat ca, mai ales atunci cind avem de a face cu materiale inflamabile, e bine sa lucram cu manusi.
    Tot din acest motiv, sustin cu caldura o discutie despre Saptamana rosie (si mi-ar parea rau sa nu pot veni) pentru ca o discutie fata in fata, la o masa rotunda, cu textele pe masa, cum spunea aici cineva, dispune mai mult la cautarea unor elemente comune si valabile a unei grile de lectura, prin care sa încercam a intelege o carte atit de controversata, si prin ea o personalitate.
    Facebook-ul are totusi avantajele lui, pentru ca permite o discutie dincolo de o multime de frontiere, geografice, dar si sociale, temporale, culturale etc. La fel cum implica si riscuri de derapaje... Trebuie sa stim sa le evitam, ca in orice discutie (sau ne-discutie) civilizata.
  • Aurelia Felea Stimate coleg Igor Casu, prin postarea mea, n-am facut decat sa sustin ideea dumitale si a altor participanți la discutia de pe MP, avansata anterior, despre organizarea unei intalniri cu textele pe masa. N-am avut intentia sa dau note, ci am exprimat o impresie, la randul ei, foarte superficiala. Calitatea si sinceritatea de a limpezi apele erau exprimate ca deziderate pentru dezbateri de viitor; imi pare rau daca am lasat sa se inteleaga ca dau directive. Este un subiect serios si sensibil, dumitale si alti istorici ati facut cercetari demne de atentie la tema aceasta, ele trebuie puse in evidenta. Am facut foarte clara dorinta ca la discutii sa participe si istorici din Romania. Mi-a placut foarte mult ceea ce a scris Ovidiu Pecican despre Paul Goma: textul lui OP trebuie vazut în integralitatea sa. Multumesc, stimate dle Laszlo Alexandru pentru postarea link-ului, mi se pare util. Eu insami ma voi pronunta daca si cand ma voi simti competenta si chemata pentru abordarea subiectului. Atat. Toate cele bune si o zi fericita tuturor!
  • Dumitru Crudu Toata discutia aceasta s-a aprins dupa ce Petru Negura s-a revoltat ca pentru Premiul National in RM a fost propusa si candidatura lui Paul Goma. Discutia s-a incins si mai tare dupa scrisoarea mea, unde incercam sa spun ca nu e bine tot timpul sa impartim lumea in alb si negru, ca pe vremea comunistilor, ca nu sunt de aruncat la cosul de gunoi nici celelalte culori. Foarte multi s-au solidarizat cu Petru. Ei bine, lui Paul Goma nu i s-a dat Premiul National. Acum aveti toate motivele sa va bucurati.
  • Ala Bujor cu sau fără premiul Naţional al unui stat artificial (RM), opera lui Paul Goma va dăinui...
  • Ala Bujor cred că nu Paul Goma este păgubaşul... basarabenii au pierdut, dezicându-se de el şi de opera lui... în van încearcă unii să mă convingă de contrariul... o zi bună tuturor!... mă bucur că, cel puţin, lui Dumitru Blajinu nu i s-a imputat ceva de genul "antisemitismului"... o zi bună tuturor!...
  • Aliona Grati OMUL cât e viu are şi trebuie să aibă dreptul la replică: "Azi, 17 august, 2014.

    Absenta de probe nu este o probà de absentà

    Nu, nu este, totdeauna.
    Faptul cà în ultimul an si ceva am absentat de pe “forum” nu înseamnà cà am absentat din viatà, cum s-au gràbit unii comentatori-explicàtori sà làmureascà absenta mea.
    Ii asigur pe “sustinàtorii” mei, holocaustologii: nu
    am decedat, cum decretase procurorul de veselà amintire Eduard Ilie. Am avut alte preocupàri decât sà ràspund làtràtorilor.
    Sànàtatea noastrà - a sotiei si a mea - m-a (pre)
    ocupat cu totul:
    Sotia mea, Ana a fost diagnosticatà cu o boalà gravà, de anul trecut urmeazà un tratamentu prin chimio- terapie;
    Eu am fost îngenunchiat de vârstà, de trai bun, in libertate : tot de anul trecut m-au abandonat picioarele, umblu în cârji. Iar când o pereche totalizeazà patru decenii de càsnicie, bàrbatul, asa, sontorog, nu poate absenta de lângà sotie nici màcar un o jumàtate de ceas.
    Aceasta fiind explicatia “absentei” mele.

    Dealtfel, holocaustologii, (transi)nistrologii!, paznicii la poarta Holocaustului evreilor nu s-au sfiit sà atace un “cadavru” - al meu. Am simtit cu toatà carnea si gândul minciunile, nelecturile càrtilor mele, toate acuzatiile nedrepte.
    Este, a câta campanie “anti-goma”? Va fi in jur de a zecea si tot asa; în haità, în cor-sovietic, cu urlete ritmate, care nu permit replicà, iar dacà se strecoarà o contestatie a mea (vizînd citate fabricate, reaua-credintà

    în interpretare - si mai ales: în necunostintà de cauzà), n-am fost luat în seamà; holocaustologii nu cunosc dialogul, fiind ei robi ai monologului acuzator-repetitiv).
    De pildà Laszlo Alexandru: in numeroasele - recente interventii - el repetà, ca-papagalele-si-maimutii aceiasi “arie”, dind-o drept citat din mine, Goma - acesta:
    “Doar stim, avem si hàrtii […]”
    Dacà ar fi citit cartea citatà cu minimà atentie - si nu orbit de furie sinistrologicà - nu ar fi repetat de trei ori
    (m-am oprit la trei) “citatul invinovàtitor”, atribuin- du-mi-l.
    Ei, din cine ai citat, domnule Laszlo ? Nu astept
    sà-mi comunici adevàrul - eu il stiu. D-ta nu l-ai luat in seamà si mi l-ai lipit de ceafà, venit pe la spate.
    De pildà Victor Eskenasy: acest bolsevic intârziat, (ex-tras din Bela Kun) isi ingàduie sà “restabileascà el ordinea“ pe site, ca la cazarma Cekài, a NKVD-ului AVO-ului, prin comenzi atât de obraznic-autoritare, încât te întrebi ce “ascendente” va fi avînd el fatà de
    ceilalti participanti - dintre care câteva “tovaràse femei”?
    Eu stiu care:
    ”Elftarsul” Eskenasy este coautor cu Jean Ancel, istoric mincinos al Holocaustului, al “Bibliografiei evreilor din România”;
    “Elftarsul” bolsevic Eskenasy este coautor al unui volum “Istoricul si màrturii ale deportàrilor la Evreii din România” - am diminuat meritele autorului (Eskenasy), ca sà pun in evidentà suprameritul prefatistului, rabinul Moses Rosen.
    Si pentru cà am ajuns la Sanctitatea Sa (ierte-mi-se “Sanctitatea”): Victor Eskenasy, l-a insotit pe Moses Rosen la materializarea-legiferarea Holocaustului românesc:

    - La 1 iulie 1991, la Iasi, rabinul a aruncat anatema:
    ”Românii sunt vinovati de lichidarea a
    400 000 de evrei”,
    - La 2 iulie (ce coincidentà!), New York Times a publicat discursul rabinului ceausisto-securist, cel cu 400 000 victime ale românilor;
    - La 3 iulie, tot în New York Times impostorul Elie Wiesel i-a amenintat pe “antisemitii români” cu izolarea internationalà;
    - La 11 iulie 1991 Senatul american a acuzat intreg poporul român: “antisemit, sovin, fascist”, “vinovat de realbilitarea criminalilor de ràzboi”
    Ce a càutat Eskenasy in toate aceste momente? A càrat servieta rabinului? Dar Moses Rosen nu avea nevoie de continutul servietei, càpàtase pe cale bucalà, de la servietarul-consilier, informatia:
    “Românii sunt vinovati de lichidarea a
    400 000 de evrei”
    Iar cifra a fost inscrisà în piatrà, la Coral.
    Sinistrologul Laszlo Alexandru mà mai acuzà cà am citat cu incredere “Testamentul lui Fielderman”. De ce, pentru cà, în 1948 triumviratul Pauker-Ràutu- Kisinevschi il declarase “fituicà fascistà, antisemità” ?
    Ne intoarcem în urmà cu peste o jumàtate de secol? Sà se intoarcà Laszlo si Eskenasy - in ciuda faptului
    cà sufleurul-bolsevic declara:
    “Ca unul dintre moderatori (cine il numise? )(…) pentru cei care trag Moldova în jos, spre trecut, negînd valorile culturale europene (sic-sic)“(…) Frustratii sà nu transforme un bun comun, o paginà dedicatà civilizatiei si culturii moldovenesti într-o càldare de làturi”
    Elftarsul Eskenasy nu era la zi cu bibliografia

    kamunistà, putinianà: Tarul kaghebist, într-o convorbire cu un fel de plutonier ràmas la sânul maicii Rossia, zicea:
    “Noi nu privim în urmà, nu ne intereseazà trecutul, noi privim numai inainte, tot inainte, in viitor”
    V. Drutà îmi explicà de ce eu nu sunt moldovean - el: da - “fiindcà eu sunt un basarabean dintr-o Basarabie care nu mai existà. Lumea de la noi e mai tolerantà dupà tot ce a intâmplat ”(subl. mea, P.G.).
    Dar ce s-a întâmplat tovaràse Drutà, dupà? De ce nu-i spui pe nume ocupatiei rusesti? Ti-e rusine? Sau ti-e fricà? De cine: de rusi? Sau de propriii frati, veri, cumnati, sotie, copii, pàrinti? Ai devenit mai “tolerant”, cu càlàii nostri? Ai devenit mai crestin iertàtor cu bolsevicii feroci? “Dupà tot ce s-a intâmplat” (ocupatia ruseascà): arestàri, deportàri, executii sumare, foamete decretatà de la Kremlin, d-ta si ai d-tale ati devenit, ca prin minune, “toleranti”, gata sà và propuneti, dupà amândoi obrajii - întru pàlmuire, scuipare - si picioare-n cur de la Ocupant - crezi cà memoria, sufletul omului mai poate fi “tolerant” cu Intoleranta, cu Brutalitatea, cu Sàlbàticia?

    Eu, asa, “absent” cum par, mà intereseazà si viitorul, dar sitrecutul.
    Drept care mà întreb:
    De ce vor fi atât de “sensibili” elftarsii Laszlo si Eskenazy la problemele “Maldovei? Sà fie nostalghia popasului de acum un mileniu pe “aceste meleaguri”?
    Paul Goma"
  • Laszlo Alexandru Domnule Paul Goma,

    Regret foarte sincer problemele de sănătate pe care Doamna Goma şi dv. le aveţi. Regretul meu e cu atît mai profund, cu cît odinioară am împărţit, o vreme, aceeaşi baricadă. Dv. veneaţi după experienţa de-o viaţă în lupta împotriva comuniştilor. Eu eram un tînăr indignat de multele nedreptăţi din jur, căruia îi lipseau informaţiile, evoluţiile din culise, antecedentele unor personaje notorii. Cu răbdare, cu insistenţă, cu tenacitate şi năbădăi, mi-aţi explicat în scrisorile dintre noi, cîţiva ani la rînd, cum stau lucrurile. Vă sînt recunoscător pentru acele cursuri intensive de istoria literaturii române.

    Am înţeles să vă sprijin cu fapta. Am prefaţat primul volum al jurnalului apărut la Nemira în 1997. Am fost printre puţinii care v-au apărat în teribila campanie de presă declanşată apoi. Ce mai contează că, brusc, n-am mai putut publica în “România literară”? Că mi s-au închis porţile la “Familia” din Oradea? Că alte reviste şi grupări culturale au început să mă evite? Orice gest de solidaritate are un preţ şi n-am ezitat să-l plătesc.

    Mi-aţi propus să purtăm un dialog public şi am acceptat bucuros. După ce am denunţat la unison monstruozitatea comunismului, eu am trecut, în următoarea întrebare, la faţa hidoasă a fascismului. V-aţi înfuriat pe mine. Am continuat să vă aduc dovezi şi argumente. Aţi întrerupt discuţia şi, cînd aţi publicat-o în cartea dv., partea mea de conversaţie lipsea. Dialogul se făcuse monolog. Cititorii constatau că mă puneţi la punct, dar habar n-aveau ce anume spusesem. Am rămas trist cu acea ocazie: cenzura se practica şi la Belleville?

    După pragul anului 2000 comuniştii şi securiştii au devenit pentru dv. o ţintă subsidiară. Aţi fost tot mai obsedat, într-un limbaj vitriolant-compulsiv, să denunţaţi “minciunile” evreilor. Nu sînteţi istoric (decît amator), dar vă răţoiaţi la istoricii care o viaţă întreagă, sprijiniţi de biblioteci internaţionale şi institute academice de cercetare, au studiat masacrele din Holocaust. Nu sînteţi teolog (nici măcar amator), dar îl puneaţi la punct pe rabinul Şafran care le explica Biblia credincioşilor săi. Nu sînteţi o victimă a Holocaustului, dar îi biciuiaţi cu imprecaţii aspre pe cei care celebrau amintirea rudelor moarte. Impostura profesională şi, efectiv, morală în care aţi alunecat nu v-a lăsat un moment de şovăială.

    Între ce-aţi fost pînă în anul 2000 şi ce-aţi devenit după aceea s-a căscat o prăpastie uriaşă. Parcă a prins viaţă o clonă care vă poartă numele. Argumentaţia atentă a fost înlocuită de urletele stilistice. Ironia jucăuşă a fost alungată de satira grobiană. Căutarea dreptăţii a fost izgonită de injustiţia colosală. Căci e de înţeles să condamni un om pentru ceea ce-a făcut efectiv, ca securist, comunist sau hitlerist. Dar este o imbecilitate uriaşă să condamni omul pentru că s-a născut într-o comunitate etnică, evreu, ungur, moldovean sau altceva. (Şi asta v-o semnalează cel care are “nostalghia popasului de acum un mileniu pe aceste meleaguri”. Vai, cîtă generozitate stilistică! Pe vremea cînd vă luam apărarea în presă nu vă deranja patronimul meu unguresc.) Nu e de mirare că prietenii (puţini) care vă susţineau în lupta anticomunistă, în anii ‘90, s-au făcut nevăzuţi. Da, ştiu, au apărut alţii între timp, dar de ce-l consideră aceştia mai interesant pe antisemitul Goma? De ce nu l-au preferat, partizanii de-acum, pe anticomunistul Goma de odinioară?

    În ce mă priveşte, pot fi solidar cu un set de principii – în nici un caz cu un autor care a ales să-şi batjocorească posteritatea. Cum vă scriam data trecută: “Pînă la urmă fiecare scriitor e stăpînul, dar şi responsabilul propriilor sale opţiuni. Destinul literar – ca şi cel personal – este prin excelenţă solitar. Oamenii se despart – scrisul rămîne pentru a fi judecat”. Judecarea ultimei perioade de “creaţie” a lui Paul Goma e în curs de desfăşurare.
  • Laszlo Alexandru Domnule Paul Goma, acesta e pasajul din cartea dv. pe care l-am citat si in care dv. negati explicit Holocaustul. De la mine am pus doar o virgula intre paranteze drepte - fiindca era nevoie gramatical de ea. Si m-am oprit inainte de propozitia care incepea cu litera mica
  • Laszlo Alexandru Pasajul antisemit provine de la p. 273 a acestei carti publicate de dv.
  • Octavian Racu Negarea existenţei holocaustului în România este echivalentă cu antisemitismul?
  • Vasile Gheorghiu Cititi si promovati cartile lui Goma, e tot ce conteaza! Cei care si-au facut o profesie din agatatul de cuvinte sa fie sanatosi! Fiecare isi mananca painea cumva.
  • Dumitru Crudu Domnul Lazslo, eu am toata consideratia pentru dumneavoastra ca scriitor, sunteti unul dintre scriitorii importanti de azi, dar pasajul la care dumneavoastra faceti referinta ar putea fi interprtat si altfel. Punanad ghilimelele la sintagma "holocaustul romanesc", oare autorul nu vrea sa spuna ca nu la holocaustul romanesc se refera, ci la felul cum este pus in discutie acesta de anumite persoane la care face constant referire in text. Din acest punct de vedere, nu holocaustul romanesc neaga domnul Goma, ci felul cum acesta este interpretat de anumite persoane. Se pare ca aceasta este ideea directoare a textului sau. Ca greseste sau nu, e o alta problema. Poate fi combatut prin probe sau argumente. Dar etichetarile nu au darul sa faca lumina asupra trecutului.
  • Alina Tofan Petru Negura, multumesc pentru generoasa lamurire. Care, trebuie sa recunosc, mi-a iscat alte "nelamuriri". Dvs. afirmati: "E adevarat ca nu mi-am propus sa fiu neaparat corect politic sau de alt soi. Am exagerat cu buna stiinta." Si e etic (daca tot dimensiunea etica a generat intreaga discutie/ne-discutie) totusi sa ceri altora, incepand cu Paul Goma, sa se exprime politic corect si sa nu exagereze intr-o directie sau alta? Sau ceea ce se permite Cezarului, nu se permite ne-Cezarului? Si cine decide cine e Cezarul si cine e ne-Cezarul? Nu e vina lui Goma ca avem un trecut atat de flamboiant. Si nu e vina lui Goma ca nu reusim nici azi sa ne asumam, ca indivizi aparte si ca o colectivitate, acest trecut, cu toate luminile si umbrele sale. Numai daca nu insistam sa demonstram ca doar opinia proprie este unica cu drept de existenta. P.S. 1. Va multumesc, absolut sincer si fara exagerare, pentru faptul ca ati initiat aceasta discutie. Este extrem de edificatoare in ceea ce priveste calitatea polemicii/dialogului/discutiei/ne-discutiei pe FB. 2. Daca tot ati decis ca-mi datorati o lamurire, era preferabil (si corect d.p.d.v. stilistic) sa evitati sa folositi persoana a III-a singular in raport cu destinatarul lamuririi Dvs. In rest, numai bine.
  • Aurelia Felea Ce lucruri dezvaluiti, domnule Laszlo Alexandru... mare tristete...
  • Alexandru Vakulovski Domnule Laszlo Alexandru, poate nu ştiaţi, Moldova People nu e Paul Goma. Şi nu e aici.
  • Octavian Racu Interesant, cum ar fi arătat discuţia dacă Paul Goma ar fi fost homosexual declarat
  • Vasile Gheorghiu Pentru domnul Laszlo moldovenii sunt "comunitate etnica"
  • Laszlo Alexandru Nu eu am scris "De neamul moldovenilor".
  • Dumitru Crudu ce mai conteaza, cand nimic nu mai conteaza.
  • Vasile Gheorghiu Era o vorba, sa nu citezi mai mult decat citesti. Domnule Laszlo, printr-o singura propozitie ati demonstrat ca nu ati citit "De neamul moldovenilor" lucrare in care lucrurile sunt prezentate mult mai clar decat in multe alte parti. Scuze pentru divagatie dar facea parte din argumentatia dumneavoastra si chiar daca nu era la subiect nu m-am putut abtine de la remarca.
  • George Damian Nu vă pierdeţi vremea cu Laszlo Alexandru, e un anti-român cu vechime.
  • Nina Corcinschi Nu aș lipi etichete, dar niște nedumeriri nu pot să nu le am, când o personalitate care pune la zidul infamiei pe oricine ar manifesta xenofobie, antisemitism etc., face astfel de afirmatii: "Acum poate inteleg de ce Goma a fost propus la un premiu nat...Vezi mai mult
  • Alexandru Vakulovski io as vrea sa va spun ca imi bag pula in voi. cu aceasta ocazie puteti sa-mi spuneti ca sunt antisemit. in voi toti care il contestati pe Goma. RUSINE, Moluştelor!
  • Sergiu Florea Lasati moldovenii singuri sa isi faca impresia ce e pozitiv si ce e negativ...cautativa de treaba la voi....de eroismul vostru am avut parte destul sa il admiram in al II Razboi Mondial