”Nu dau autografe”

Și pentru că a ieșit soarele și a mai fost și sâmbătă pe deasupra, ne-am întâlnit la o nouă ședință de atelier. Am dedicat-o aproape în întregime viitorilor actori :)
Mai exact, Anatol Guzic ne-a recitit cele 2 monologuri dramatice, dezvoltate și chiar îmbunătățite. Dumitru însă, la fel ca Ion, colegul autorului, consideră că ele ar mai trebui prelungite pentru a se accentua anumite aspecte și chiar ar fi necesară perspectiva unui al treilea monolog. În rest – la fel ca Ecaterina, crede că ar putea fi îmbunătățit limbajul, care nu e foarte firesc uneori. Ion Buzu găsește și în aceste texte acele ”click”-uri care te țin pe fir, momente amuzante, perspective ironice. Deși de data asta n-a tăcut, oricum, Ninei Caraman i-a plăcut totul. Mie îmi place că Anatol poate să scrie despre multe chestii, să atingă mai multe aspecte sociale și psihologice într-un text destul de restrâns ca volum, fără a-l îngreuna însă.
Și Tatiana ne-a citit 2 poezie, însă nu le-am discutat pentru că sperăm să ne aducă data viitoare mai multe texte. Augustina o să se bucure că mai scrie sineva solilocuri :)
Și după asta – partea neoficială, cu cafea/moccacino/ciocolată la terasă, în care am făcut tot felul de planuri pentru vară.
Mai târziu, în timpul plimbării prin parc, o țigancă ce ne tot propunea să ghicească norocul m-a ajutat să am o adevărată revelație: am înțeles de ce nu vreau să apar în poze sau să semnez textele de pe blog, ce-o să fac cu toată faima care o să năvălească pe capul meu? Ce legătură are țiganca? Păi după ce am refuzat să-mi zică soarta scrisă în palmă, a încercat să-mi vândă un tricou cu inscripția ”Nu dau autografe”. Cred că simte ea ce simte ;)

Atelier cu actori și lansare cu filme

După ce am îndeplinit ritualul de dinainte de scriere, deci am băut 3 (4-5 :D) ceaiuri, am răsfoit vreo 10 bloguri, am căutat nu știu câte clipuri pe youtube și am vorbit cu câțiva prieteni, pot spune că sunt pregătită să-mi storc memoria și să vă zic și vouă cum a fost ieri...
Și muuulte s-au mai întâmplat:) Mai întâi, o nouă ședință de atelier, la 17, după principiul ”locul întâlnirii rămâne neschimbat”. În schimb am avut mai mulți oaspeți. Ellen, un politolog-sociolog (se zice socioloagă?) din Londra, a ales ca temă pentru master ”cetățenia în Republica Moldova” și ne-a rugat să-i răspundem la câteva întrebări, inclusiv legate de naționalitate. Aici s-au cam aprins spiritele, mai ales în ce-i privește pe Petru și pe Nina Caraman.
Neschimbat a rămas și modul în care începem ședințele: prin lecturarea jurnalelor. Eu am citit despre Art-Labyrinth summer-fest și sper că am intrigat suficientă lume :) Apoi am continuat cu monologurile, întrucât și de data asta au venit câțiva studenți la actorie.
Ecaterina Bargan le-a lucrat pe cele de data trecută, și aici părerile s-au împărțit. Eugenia și Ștefan susțin că implicarea iubirii în text apropie mai mult cititorul, pe când Ion Buzu consideră partea cu iubirea un pic cam telenovelistă. Anatol spune că o evoluție se vede anume prin adăugarea detaliilor despre muncă, dar, totodată, aceste detalii, parcă din alt registru, îndepărtează ascultătorul de substanţa conflictului. Lui Dudu i-a plăcut mai mult varianta brută a monologurilor.
Augustinei i-au reușit monologurile, mai ales primul, care e și cel mai voluminos. Ștefan spune că a putut să urmărească un tipaj, un caracter bine conturat de la început. Anatol vede și felul în care poate fi montat textul.
Cristina Macovschi a fost foarte ocupată săptămâna asta, de aceea a schițat doar începuturile textelor, începuturi care ar pute fi dezvoltate.
Toți 3 viitori actori au zis că textele se pretează unei lecturi dramatice, iar noi, ca să fim chit, i-am provocat și pe ei să scrie. Ne-au promis că ne aduc texte. Vă zic data viitoare câtă încredere poți avea în cuvintele unui viitor actor ;) După ședință am mers cu toții la uniunea scriitorilor, la
lansarea numărului 3 al Revistei La Plic
Dumitru Crudu a prezentat revista și l-a invitat pe domnul Andrei Burac să ne spună mai multe. Dumnealui a zis că e încântat să colaboreze și să se implice într-un proiect al lui Vladimir Us, pe care l-a lăudat de i s-au înroșit urechile :) Dumnealui ne-a dat mai multe sfaturi, să citim, să scriem liber, să nu ne fie frică să experimentăm.
Apoi Us a invitat-o pe Ana-Maria să vorbească despre suplimentul Hyde Parck, pe Hose – despre HZ, pe Ștefan Rusu despre DVD la Plic. Ne-am uitat și la câteva filmulețe, am ”socializat”, eu am intrat într-un proiect nou, despre care o să vă spun mai multe în curând ;) Cea mai activă reacție în rândul celor prezenți a generat-o un filmuleț de-al lui Ghenadie Popescu, pe coloana sonoră a căruia se auzea un fluierat care deranja oamenii care se uitau la meci... sau pe cei care stăteau prea aproape de difuzoare.
Noi ne-am pus apucat serios de lucru (haha, m-ați crezut? :P) și vă zic data viitoare ce-am mai făcut. De altfel, puteți vedea și singuri, citiți Plicul și veniți sâmbătă, la 17, la Hașdeu ;)
P.S: Încercați ceai negru cu mentă și lămâie, o combinație jucăușă de arome...

atelier cu cireșe

Uite-ne ajunși în perioada bac-ului, picnicurilor, cireșelor, a zilei de naștere a Ecaterinei Bargan și... la o nouă ședință a atelierului Vlad Ioviță. Sâmbătă asta ne-am relaxat mai mult decât de obicei, am făcut o pauză a analizei monologurilor dramatice și am mâncat cireșe.

Bine că nu ne-a fiert într-atât căldura, încât să nu scriem jurnale J Dimpotrivă, Nina Caraman de exemplu chiar a făcut progrese vizibile, a reușit să-l depoetizeze și să-i dea mai multă coerență.

Ion Buzu ne-a adus un exemplu de roman-jurnal, ”Supraviețuitor” de Chuck Palahniuk. Majoritatea suntem deja în lista de așteptare a cărții, doar Augustinei nu i-a plăcut, ea consideră că literatura trebuie să fie ”frumoasă, pentru suflet”. Revolta și opiniile ei au stârnit o adevărată polemică despre frumusețe, suflet, influență, scopul literaturii și alte chestii interminabile, abstracte, relative, subiective, în care majoriitatea (îmi asum dreptul să spun asta) suntem profani și vorbim fără cunoștință de cauză, bazându-ne pe ”asta e părerea mea”.

Dudu a propus să continuăm discuția utilă și necesară despre menirea literaturii, doar că nu pe loc gol, dar pornind de la ideile lui Aristotel, analizând conceptele pe care le-am invocat.

Îi mulțumesc Ecaterinei pentru c-o să posteze pozele de sâmbătă, Elenei –pentru cireșe, lui Tim Berners-Lee pentru că a inventat internetul și...

mai bine ies la balcon să beau un ceai verde, să mă uit la fulgere, să ascult ”paradise circus”

și să aștept furtuna