sâmbătă, 30 iunie 2012


Autograful lunii iulie: Alexandru Vakulovski


E caniculă și e cald, seniori.  Dar scriitorii sunt vii și adevărați. În prima zi de marți a lunii cei mai adevărați scriitori vă așteaptă la o sesiune de autografe la Librăria 9.
Autograful lunii iulie îi aparține lui Alexandru Vakulovski. 157 de trepte spre iad sau Salvați-mă la Roția Montană, ultimul roman al autorului Pizdeț-ului, se va vinde cu o reducere de 20 la sută. Va fi marți, 3 iulie, la Librăria9.
Intenționam să facem evenimentul, cum se obișnuiește mai nou pe la noi, în parteneriat cu un vin alb sau rose. Alexandru Vakulovski n-a fost de acord.
Alexandru Vakulovski este scriitor și rugbyst.

Text preluat de pe blogul lui Gheorghe Erizanu

joi, 28 iunie 2012

In curand, in TRibuna o cronica de Maria Pilchin la o carte de Bogdan Lipcanu.
Scoala de Creative Writing degraba!!!

Va incepe pe 20 iulie si se va termina pe 26 iulie. Ne vom intalni la 10 dimineata la Biblioteca Stefan cel Mare. La 12.00 va avea loc o conferinta de presa. Iar dupa-amiaza plecam la Orheiul Vechi. Pe 26 iulie ne intoarcem la Biblioteca Stefan cel Mare unde va avea loc o noua conferinta de presa si vom sustine lecturi literare.



Aflati direct de la Sergiu Voloc, ce e Cinemaliga.
3-7 iulie
Muzeul Zemstvei, str. Sciusev 8

Mihail Vakulovski28 iunie 11:20

Mîine - la Chişinău

29 iulie 2012
ora 16:00, Biblioteca Onisifor Ghibu, Atelier de scriere creatoare Vlad Ioviţă. Moderator: Dumitru Crudu
Mai întîi va fi atelierul lui Dumitru Crudu, unde voi avea o "şedinţă"-şoc - nu spun mai mult, dar vă asigur că merită să veniţi să vă încălziţi muşchii literari - şi n-o să dureze... dar nu promit că n-o să doară:))

he-he, dacă ştiam că întîlnirea va fi la Onisifor Ghibu, biblioteca mea preferată din studenţie - alături de B. Naţ. N.K. Krupskaia, fireşte (despre care puteţi citi şi-n rockmanul "Tovarăşi de cameră. Student la Chişinău"), poate c-aş fi gîndit altfel ora de scriere creatoare, mai ales că-mi apare imediat şi următorul roman, BIBLIDIOTECA, dar e prea tare ideea pe care m-am gîndit s-o experimentez vineri, aşa că rămîne cum am stabilit:)

ora 18:00, cenaclul REPUBLICA, moderator: Moni Stănilă
ART HOUSE CAFE, bd. Gr. Vieru nr. 11
Aici vorbim despre 10 ani intenşi, neîntrerupţi şi furtunoşi ai revistei Tiuk! (va lipsi doar Dan Perjovschi din redacţie, fiind prin New York - "Stau în Rahova, expun la New York"), despre cărţile editate în 2011-2012, cu Dumitru Crudu, Iulian Ciocan, Emilian Galaicu-Păun, Octavian Ţîcu, a.vklvsk şi alte surprize plăcute, discuţii, lansări de carte, întrebări, concurs, poate vă şi citesc ceva... 

Ura la moldoveni
Dumitru Crudu
Mizele romanului lui Constantin Cheianu Sex /perestroika ar trebui căutate în capitolele dedicate artei urii la moldovenii sovietici, în care autorul ne arată cum moldovenii sovietici erau dresaţi să urască ” imperialismul american, capitalismul în general” şi pe “…disidenţii sovietici”, dar, mai ales, ”să dispreţuiască un popor numai pentru că vorbea aceeaşi limbă” (adică pe români).
Pentru moldovenii sovietici, îşi aminteşte Constantin Cheianu în tulburătorul său roman, ”România trebuia să fie un fel de “duşman numărul doi, după  imperialismul american.” De aceea, era un risc necugetat şi foarte periculos să-ţi aminteşti că există România, căci măgăreaţa cădea imediat pe tine şi, vorba lui Constantin Cheianu, “deveneai duşman al poporului moldovenesc (implicit, sovietic), nici mai mult, nici mai puţin, şi s-a zis cu cariera ta, s-a zis cu liniştea, cu sănătatea.”
Televiziunea, mass-media, manualele şcolare, orele de cultură politică, romanele, poeziile, spectacolele de teatru, cîntecele, toate împreună îi învăţau pe moldovenii sovietici să considere România un fel de “gunoi duşmănos”, nu poate să uite Cheianu. Romancierul mai povesteşte în romanul său apărut la editura Cartier că “în spaţiul informaţional moldav era obligatoriu ca periodic să fie răsturnată cîte o cisternă de zoi peste România.”
Ba mai mult decît atât, dacă nu voiai să devii suspect în ochii kaghebeului, trebuia să uiţi că există Roimânia şi poporul român. Ca şi cum Uniunea Sovietică s-ar fi mărginit direct cu Iugoslavia şi Bulgaria. “Cuvintele “român”, “România” şi toate derivatele lor erau aducătoare de “nenorocire” ”, mai relatează cunoscutul scriitor în romanul său scris foarte bine scris. “Dacă le rosteai, dădeai de naiba.” Fireşte că nu toată lumea se împăca să poarte pielea aia de cămilă pe cap. Dar aceştia, ne mai spune Constantin Cheianu în romanul său, erau concediaţi, marginalizaţi, exmatriculţai, aruncaţi în stradă şi, dacă nu se linişteau nici atunci, erau închişi la ospiciu.
Ura era motorul ascensiunii sociale. Doar urând, puteai să faci carieră şi să devii cineva în timpul Uniunii Sovietice. Ura era mai profitoare decât să găseşti o comoară în fundul grădinii. Ura îţi putea aduce mai mulţi bani decât dacă ai fi câştigat lozul câştigător la lot. Erau promovaţi însă doar cei care urau cu voce tare. Era şi o competiţie nedeclarată între cei care urau. Nu trebuia doar să urăşti, dar să urăşti cel mai tare. Şi cine reuşea să convingă că spumele pe care le făcea la gură erau mai învoalte şi mai consistente decât ale vecinilor se bucura de cele mai mari onoruri în Uniunea Sovietică. Dar nu puteai să urăşti pe oricine, ci doar pe cei din listă: imperialismul american, Europa liberă, Vocea Americii, capitalismul, România şi românii,  disidenţii, moşierii interbelici, limba română, şi, nu în ultimul rând, chiar pe…moldoveni. Romanele din acea vreme musteau de ură contra duşmanilor poporului sovietic. Poeziile scrise în acei ani te îndemnau să iei arma în mână sau să ascunzi piatra în sân , căci vrăjmaşii nu dorm.  Câtă  ură acerbă faţă de România  am întâlnit în poeziile multor clasici ai literaturii moldoveneşti sovietice. În mod automat, poeţii care urau România deveneau academicieni, erau recompensaţi cu premii de stat, li se dădeau pe gratis apartamente. Despre toate aceste lucruri pe care le-am amintit mai la deal Constantin Cheianu povesteşte cu lux de amănunte în romanul său răscolitor. Atmosfera în care crescuseră şi fuseseră educate atâtea şi atâtea generaţii de moldoveni fusese una înveninată. Pentru că moldovenii erau învăţaţi să se urască pe ei înşişi. Constantin Cheianu îşi maiaminteşte în romanul său cum un scriitor mediocru fusese făcut Erou al Muncii Socialiste după ce, afirmă Constantin Cheianu,
“într-un poem de a-l său rimase “România” cu “pântecăria”".
 “Ura faţă de România” a născut monştri şi a luat proporţii cosmice. Până şi nişte biete neologisme te puteau transforma într-un duşman al popoprului sovietic. Constantin Cheianu îşi aminteşte că fusese luat în furci de profesorul său de la şcoală doar pentru că folosise într-o compunere cuvântul “incomensurabil”. Iată cât de incomensurabilă putea să fie ura din acea perioadă.
Într-un cuvînt, concluzia la care ajunge Constantin Cheianu în fascinantul său roman, e că
moldovenii sovietici, de fapt, erau învăţaţi se urască, în cele din urmă, pe ei înşişi. Şi aceştia continua să se uracă pe ei înşişi până în ziua de astăzi. Dar, de data asta, nimeni nu le mai cere acest lucru. Ei o fac voluntar.


COMUNICAT DE PRESĂ


Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chișinău invită iubitorii de poezie și literatură la două întâlniri inedite cu tânărul poet, scriitor și publicist român Mihail Vakulovski. Vineri, 29 iunie 2012 la ora 16.00 Mihail Vakulovski va modera o sesiune de scriere creatoare în cadrul Atelierului de Scriere Creativă „Vlad Iovită” la Biblioteca „Onisifor Ghibu” din Chișinău. În aceeași zi, la ora 18.00, în cadrul „Republica” - cenaclul Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova, Mihail Vakulovski va vorbi despre 10 ani de Tiuk!, cele mai recente volume ale sale (roman, critică literară, interviuri), cu cărţile pe masă şi cu scriitorii Emilian Galaicu-Păun, Iulian Ciocan, Dumitru Crudu, Alexandru Vaculovschi și istoricul Octavian Ţîcu. Moderator: Moni Stănilă.
Intrarea liberă şi tiukuită. Vă aşteptăm cu drag la Art House Cafe, bd. Grigore Vieru 11.  

Mihail VAKULOVSKI s-a născut pe 10 august 1972 în URSS (Chişinău). În 1994 absolveşte Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Moldova, în 2002 susţine doctoratul la Universitatea Bucureşti (cond. şt. – Nicolae Manolescu). Autor al peste 10 cărţi, printre care: „Tatuaje” (poezie, Ed. Vinea, Bucureşti, 2003, coperte – Dan Perjovschi), „odada” (poezie, Ed. Vinea, Bucureşti, 2004, coperte – Ştefan Baştovoi. Ediţia a II-a – 2009, coperte – Al. Pecican), „Holocaustul evreilor români (Din mărturiile supravieţuitorilor)” (istorie recentă, Ed. Polirom, Iaşi, 2004), „Piatra lui Sisif sub limba lui Demostene” (poezie, Ed. Pontica, Bucureşti, 2005), „ИЛЬ ПЛЁ” (poezie, Biblioteca Argeş, Piteşti, 2006), „Autobiografie” (poezie, Biblioteca Stare de Urgenţă, Chişinău, 2009), „nEUROCHIRURGIE” (teatru, Ed. Vinea, Bucureşti, 2010, coperte – Al. Pecican), „Portret de grup cu generaţia „optzeci” (Poezia)” (critică literară, Ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2010, coperte – Mugur Grosu, prezentare: Nicolae Manolescu), „Tiuk! (antologie de proză Klu)” (cu Alexandru Vakulovski, Biblioteca Revistei la Plic, Bucureşti-Chişinău, 2010). Prezent în mai multe antologii din ţară şi din străinătate. Traducător din literatura rusă (Vladimir Vîsotski, Bulat Ocudjava, Daniil Harms, Marina Vlady, Victor Erofeyev, Vladimir Sorokin, Venedikt Erofeev, texte din muzica rock, etc.). Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova & Premiul SOROS pentru „Nemuritor în păpuşoi” (1997), Marele Premiu Underground Literar pentru Management Cultural Performant (2001), Premiul Underground „Zona alternativă” pentru „Biblioteca Tiuk!” (2002), Premiul Tomis pentru cel mai bun traducător (Constanţa, 2008), Premiul Timpul (Chişinău) pentru cea mai bună carte de critică literară din 2010, pentru „Portret de grup cu generaţia „optzeci” (Poezia)”. Membru al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România (ASPRO) şi al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Fondator al revistei web Tiuk!, pe care-o realizează de 10 ani împreună cu Alexandru Vakulovski, Carmina Vakulovski şi Dan Perjovschi. Blog: http://vakulovski.livejournal.com/. Redactor şef la revista „Zile şi Nopţi” (Braşov), redactor la „Sunete” şi realizator al revistei web Tiuk! (k-avem kef) – www.tiuk.reea.net/.
Va recomand

Un articol foarte bun al lui Hose PABLO despre noul roman al lui Oleg Carp, aparut in Capitala! Merita de citit!
Silvia Berdan

Eugen Cioclea- o „uşă spartă în realitate”
Nefiind o cosumatoare înrăită de poezie, cînd dl. Crudu mi-a întins cartea de poezie a lui Eugen Cioclea, m-am gîndit pentru un moment că a greşit ţinta, dar totuşi am luat-o şi am adus-o acasă. Nu m-am atins de ea decît fugitiv şi, implicit nu am reuşit să înţeleg ce este cu această „Cădere liberă”, pînă cînd, ruşinată, mi-am zis că ar trebui să „o gust”. M-a uimit prin consistenţa ei, prin densitate, iar mai apoi, cînd am aflat că Eugen Cioclea a făcut matematică, mi s-au explicat multe din cele citite. Am descoperit poetul ca fiind foarte lucid, un om care „n-are cînd aştepta inspiraţia”, deci este un poeta faber, declarînd el însuşi: „n-am nici un fel de talent”, care „a descoperit şirul de cuvinte ale limbii materne ca pe un imn” şi pe care le venerează acum în semn de mulţumire. El este fiul risipitor, care îşi zice că „se va da la brazdă”, că poate va deveni un realist, dar care,  totuşi, strînge bani să-şi cumpere un telescop. Pe de o parte, pledează în favoarea unei lumi utopice, în care firul de iarbă este egal cu turnul Eifel, iar pe de alta, vede clar pericolul care ne pîndeşte- groapa comună şi roua de pe picioare aidoma unui lanţ, imagine întîlnită şi la Grigore Vieru(„cu lanţul de rouă la glezne”). Şi dacă veni vorba despre imagini, ele, de multe ori sînt şocante- „vreau ca un ciung de mult să vă cuprind”,  „relativitatea face limbrici în mîncarea cantinei”, dar farmecul lor anume şi din asta rezidă. Eugen Cioclea este poetul pornit împotriva a tot ce există: „Vreau să distrug universul”, iar despre Nietzsche afirmă că i-ar fi amic. Deci el distruge o lume existentă, o goleşte de conţinut şi dă dreptul la existenţă unei alte lumi, care a împrumutat ceva din substanţa sa sufletească. O lume în care nu mai vorbeşte cu nimeni, nici măcar cu sine, devenind un însingurat, iar uneori dedublîndu-se, după cum el însuşi menţionează: „blegul din mine”, „fiiţa răscrăcănată din mine”, de care este „sătul peste cap”, dar care „uneori reuşeşte să se afirme”. Alteori el este un Harap Alb, aşteptat într-un timp nedefinit de către „un cal, căruia i-i tare –tare dor” de el. Viziunea asupra timpului are tangenţe cu cea eminesciană: „în fiecare zi murim”(Eugen Cioclea), „cu mîine zilele-mi adaog, cu azi viaţa mea o scad”(Eminescu). Eul poetic consideră iubirea ca pe o dovadă supremă de eroism şi consideră că „din laşitate ocolim iubirea”. Ar fi multe de spus despre volumul „Căderea liberă”, dar aş vrea să închei prin a spune că Eugen Cioclea este poetul care dovedeşte prin fiecare poem că este  o „uşă spartă în realitate”.

Intrebari

Ce carti ati citit de Mihail Vakulovski?

miercuri, 27 iunie 2012

Concurs de debut Max Blecher - Herg Benet, II























Casa de editură Max Blecher (www.maxblecher.ro) și Editura Herg Benet (www.hergbenet.ro) organizează ediția a II-a a concursului anual de debut, continuând inițiativa pornită în 2011, al cărei scop este descoperirea și publicarea unor autori valoroși încă nedebutați în volum. Un concurs deschis poeților și prozatorilor pregătiți să propună publicului cărți puternice și originale pe care cele două edituri le vor publica și promova în maniera în care au făcut-o cu volumele câștigătoare ale primei ediții.

    Desfășurare:

    Concursul va avea două secțiuni: Poezie și Proză.

   Condiția principală este ca participantul să nu fi debutat până acum în volum. Nu există limită de vârstă pentru înscriere.

   Premiul constă în publicarea a două manuscrise câștigătoare, astfel: la Casa de editură Max Blecher va apărea volumul de poezie, iar la Editura Herg Benet volumul de proză care au întrunit cele mai mari punctaje în urma jurizării. 

    Adresa de e-mail la care pot fi înscrise manuscrisele este debutMBHB@gmail.com

    Data limită până la care pot fi înscrise în concurs manuscrisele este 15 septembrie 2012.

   Juriul concursului de debut pentru poezie este alcătuit din: Svetlana Cârstean, Claudiu Komartin, Iulia Militaru, Răzvan Țupa și Radu Vancu.

   Juriul concursului de debut pentru proză este compus din: Dan Coman, Cristina Nemerovschi, Felix Nicolau, Octavian Soviany și Alexandru Voicescu.

  Cele două cărți vor fi lansate și promovate în cadrul târgului de carte Gaudeamus 2012.
 
 
Intrebari Intrebari

Ca sa fie bun, un scriitor ar trebui sa fie un lup singuratic sau  sa faca parte dintr-un grup literar?

Stimati colegi,
 
pe 1 iulie Va invitam in Lumea lui Chaplin.
O seara de film si muzica de pian LIVE, cafea buna si atmosfera de inceput de secol.
 
Cinematograful Gaudeamus devine pentru cateva ore spatiul unde cuvintele isi pierd sensul, iar gesturile conteaza ca niciodata.
 
Pentu detalii, aveti comunicatul in atasament.
 
Va multumim ca ne sunteti alaturi.
 
Cu respect,
------------------------
Dumitru Marian
Film Producer

Ieri de la Ungheni si pana la Chisinau m-a adus cu masina Vali BOGHEAN. Si am avut o discutie foarte interesanta in masina despre literatura si muzica. E un cantaret foarte bun!

marți, 26 iunie 2012

La lansarea cartii EvAdam a Radmilei Popovici-Paraschiv
Afişări de pagină după ţară
Republica Moldova
838
România
495
Statele Unite ale Americii
192
Rusia
97
Ucraina
46
Franța
18
Germania
14
Belgia
10
Italia
8
Marea Britanie
7

Soferul de autobuz nu a vrut sa ma ia. Mergeam la Iasi. Pana in vama Sculeni am ajuns cu masini de ocazie. Si acolo, am dat de un autobuz care mergea aproape ca gol spre Brasov si l-am rugat pe sofer sa ma ia si pe mine si nu a vrut. Pentru ca nu i-a placut moaca mea. Iata asa.
Intrebari Intrebari
Care sunt revistele literare pe care le cititi?
Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chișinău invită iubitorii de poezie și literatură la două întâlniri inedite cu tânărul poet, scriitor și publicist român Mihail Vakulovski. Vineri, 29 iunie 2012 la ora 16.00 Mihail Vakulovski va modera o sesiune de scriere creatoare în cadrul Atelierului de Scriere Creativă „Vlad Iovită” la Biblioteca „Onisifor Ghibu” din Chișinău. În aceeași zi, la ora 18.00, în cadrul „Republica” - cenaclul Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova, Mihail Vakulovski va vorbi despre 10 ani de Tiuk!, cele mai recente volume ale sale (roman, critică literară, interviuri), cu cărţile pe masă şi cu scriitorii Emilian Galaicu-Păun, Iulian Ciocan, Dumitru Crudu, Alexandru Vakulovschi și istoricul Octavian Ţîcu. Moderator: Moni Stănilă.
Intrarea liberă. Vă aşteptăm cu drag la Art House Cafe, bd. Grigore Vieru 11.  
Azi l-am intalnit intamplator in strada pe Dan Lungu, in centrul Iasilor. Mi se pare ca a incaruntit un pic. Am stat de vorba pe o strada in santier.


Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chișinău anunță o nouă sesiune de concurs pentru bursele „Alexandru S. Sturdza” pe anul 2012-2013.
Lansat în vara anului 2011, programul de burse „Alexandru S. Sturdza” inițiat de Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chișinău și dedicat în exclusivitate cercetătorilor și oamenlor de cultură din Republica Moldova, prevede acordarea a 6 burse de cercetare cu durata de 10 luni în valoare de 7000 USD fiecare.
Hei, dragi prieteni, ce carti cititi astazi?
Topul celor mai citite Postări 
25.06.2012, 6 comentarii
58 Afişări de pagină
24.06.2012, 2 comentarii
20 Afişări de pagină
20.06.2012, 3 comentarii
19 Afişări de pagină
20.06.2012, 1 comentariu
11 Afişări de pagină
10.06.2012
10 Afişări de pagină
Intrebari Intrebari

Cu ce scriitor contemporani ati vrea sa mergeti la o bere?
Intrebari
Intrebari

Ce lucruri ar trebui sa se intample ca viata culturala din urbea noastra sa fie una valoroasa?

Un volum de Dumitru Brăneanu într-un ev abrutiza(n)t
         
Maria Pilchin
 „Chiar dacă Dumnezeu nu există, să trăim ca şi cum ar exista”, spunea Unamuno. Doar că această eternă îndoială duce mai degrabă la contestarea noastră ca specie umană. Am citit recent nişte poeme-psalmi ca nişte incantaţii, cu o funcţie catarhică, azi, când se scrie tot mai puţin în această cheie. „Pelerin la templul cuvântului” (Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2011 dar şi TipoMoldova, Iaşi, 2011 alături de alte două volume de versuri), acest corpus poeticum te anunţă că în zilele noastre totul e „prea simplu” . O dovadă a intensităţii textelor sunt imaginile produse, desigur, în opoziţia unui ev apostaziat. Aşa cum Biblia are un număr infinit de sensuri, acestea par a descinde în poezie. Şi scriitorul român Dumitru Brăneanu ştie să valorifice cu o dexteritate poetică această ascensiune spre biblionul sacru, cultural şi cel existenţial.
Într-o lume în care suntem „prizonieri, azi, prin regatul de vitrine”, în care nu suntem decât nişte „figurine”, revenirea la originile umane, la tradiţiile sacrului este unica soluţie viabilă. Citeşti în acest volum o lume părelnică cu „ploi false”, cu „eldorade iluzorii” şi cu un „trup provizoriu” de care nu poţi scăpa, căci nu se scapă de sine, chiar dacă e un sine-simulacru. Găsim aici ideea unei perfecţiuni a răului: „patimi curvite”, „vulcanică tinereţe”, umanul „ca Toma”, rătăcind „ateu în necredinţă”, „bolnav de trufie” şi durute „fiinţării infernale” venite din „entropice beţii” şi „nămoluri germinale”.
În poemul „Maria Egipteanca” citim despre un „desfrâu spre sfinţenie” care te duce spre un Isus mai mult decât un Rex Iudeorum, un Isus rege al umanului dincolo de sine, de umanul ca idee. Orgoliul, vanitatea, „risipa cugetului e un desfrâu”, o curvie a gândirii. „Tot crugul lumii e o bâlbâială” şi o bâjbâială în negura timpului. Într-o lume a contabilităţii ca filosofie a existenţei, „zidiţi în mituri, Zeii pleacă în exod” sau „în scrieri sfinte cifrate cabalistic”, iar pentru homo sapiens „tăcute-s vorbele în cărţi de mituri”. Or, citeşti o carte cu „troiţe de lumină”, cu „icoane vechi de lemn”, obiecte-simboluri  ce conturează o credinţă ce evită kitschul religios în care „zadarnic mai cârpim câte o rugăciune”.
 „Doamne e atâta secetă de tine!”, un vers ce blochează ideatic, căci deschiderea bisericilor în ultimul deceniu al secolului trecut nu a însemnat şi deschiderea spre credinţă. Lecturând, auzi un cor de îngeri în măsura în care ţi-i poţi imagina. Am ajuns să citesc unele versuri cu voce tare. Citeam cu o credinţă poetică cumva. „Pelerin la templul cuvântului” e o carte-contrapondere viciilor zilei, în care găseşti credinţa ca pasiune intelectuală, formulă oximoronică, dar care reflectă o stare poetică ce depăşeşte simpla confesiune intimă.
Scris cu o eleganţă deosebită, volumul „Pelerin la templul cuvântului” tratează tacit şi procesul mintal al credinţei, al acelei sensibilităţi umane în faţa misterului sacru şi al Marelui Anonim celebru prin latenţa şi imanenţa sa.

Intrebari Intrebari

Care sunt asteptarile Dumneavoastra de la blogul nostru? Cum ati vrea sa fie acesta?
Ce ati mai scris astazi?
Vineri la ora 16.00, la Biblioteca GHIBU Mihail Vakulovski va sustine o sesiune de scriere creatoare la Atelierul Vlad Iovita.
Elena Chirica, publica proza despre vampiri! Noi o asteptam!

Plimbare prin parc - Dendrarium












O sedinta a Atelierului de Proza Vlad Iovita in gradina dendrologica
Afişări de pagină ieri
392
Pe cand, domnule Vasile Gogea, o noua carte de proza scurta?
Ion Harea


si mai
///////////

strang banutii 
iau tigari la bucata 
tot mai putin si 
vreau sa fumez 
ea vine in vizita 
mai rar si 
mai  putin 
el urla tot mai tare si 
mai mult 
mai zambesc la 
soare.
stramb 
mii dor de tine mai 
mult.
mai aproape.
etern.
26 o sfrijita  de vara 
zi.
zic ca-i cald si 
țip,
țipa un tip.sa-i dau maine.
un foc sau foc.
26 o sfrijita de vara 
zi.si-a rupt-o din scaune,
pe scaun.internat 
intr-un internat.
bai,spital!
 si-i bun 
de nebuni.
acum i-a fost 4.
din 4 in 4.sta 
in 8.
e mort.
s-a dus capu.
mai,e mai si cald

luni, 25 iunie 2012

Poza de Elena BOGUS

un sonet

in seara asta cu tatăl meu ne-am întins pe spate în iarbă, unul lîngă altul, şi am stat cu ochii inchisi. Spre deosebire de mine, tatăl meu vorbea mereu. Apoi a adormit in iarba tuns ridiche, pe deal, pe spate în iarbă. Nu departe de drum.
Intrebari Intrebari

Care sunt  cele mai populare bloguri din RM sau RO, in opinia dumneavoastra?

Emil Brumaru

Emil BRUMARU

Întîmplare…


Era un înger care se oprise
Nedumerit de-nfumurarea mea
De-a scotoci prin lucruri şi prin vise
Semnele calde, moi şi nepermise
Ale femeilor cu coapsa grea…

Era un înger ce mă dojenea.

Aureola i se aburise
Şi aripile le mişca abia
În aerul albastru ce încins e
De-adolescenţa frîntă-n catifea…


Emil Brumaru


Trandafirii

Câțiva trandafiri încă înfloriți în plină toamnă în stradă. Copyright: Ecaterina Ștefan