duminică, 24 iunie 2012

şoarecii

Charles Bukowski

tatăl meu a prins puii de şoareci
erau încă vii şi
i-a aruncat în cuptorul
care ardea
unul cîte unul.
flăcările ieşeau în afară
şi eu vroiam să-l arunc pe tatăl meu
acolo
dar faptul că aveam 10 ani
făcea acest lucru
imposibil.

„o.k., sunt morţi,” îmi spune,
„i-am omorît pe nemernici!”

„nu trebuia să faci asta,”
am spus.

 „vrei să-mi umble
prin toată casa?
ăştia lasă murdărie, aduc
boli!
ce poţi face
cu ei?”

„i-aş face
animale de casă.”

„animale de casă!
ce naiba e cu tine?”
focul din cuptor
se domolea.
era prea tîrziu.
totul era sfîrşit.

tatăl meu a cîştigat
din nou.

Charles Bukowski,

traducere – ion buzu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu