joi, 31 mai 2012

Scena din spectacolul Natura moarta cu nepot obez de Ion SAPDARU
Frânghia înflorită continuă şi, cumva, încheie « saga familială », în centru cu aceleaşi personaje: tatăl (« mortul iubit »), soţia (Camelia) şi fiul (Sebastian). Amplul poem alătură fragmente din viaţa casnică, vise serafic-atroce, amintiri, meditaţii asupra poeziei, excursuri în/ discursuri despre « lumea de dincolo », într-o formulă care este, deja, « marcă înregistrată Radu Vancu ».
Idilicul şi grotescul, ironia disperată şi burlescul, cruzimea şi delicateţea, limbajul colocvial, cel parabiblic şi cel intelectual-filosofic, imaginarul debordant şi notaţia imediatului generează un univers pulsatoriu, a cărui « pneuma » e dorinţa (şi posibilitatea?) de a fi fericit.
Radu Vancu se distanţează atît de poezia « mizerabilistă », a desperados-ilor de cafenea, cît şi de cea zis neoexpresionistă, a (pseudo)ruralilor rătăciţi prin crîşmele marilor oraşe. Mai exact spus: se detaşează din « plutonul douămiist », impunîndu-se ca unul dintre cei mai importanţi poeţi români de azi.
Alexandru Muşina
O carte scrisă impecabil, în deja binecunoscuta tehnică Vancu.
O carte generoasă şi intransigentă (doar poezia e artă de familie, nu?).
O carte cu care să-ţi pipăi întruna inima fericită, cu delicateţea unui elefant tânăr zdrobindu-şi liniştit craniul cu trompa.
O carte extrem de emoţionantă.
O primă mare carte de poezie pe care o dă generaţia noastră.
Dan Coman
  
Frânghia înflorită este o carte de splendide poeme expiatoare pe care nu le pot apropia, ca amploare a conștiinței poetice, decât de poezia lui Virgil Mazilescu și de cea a lui Cristian Popescu. Oniricul zdruncinător din Caiet de caligrafie și de citire sau stranietatea înduioșătoare și captivantă din Familia Popescu stau, în Frânghia înflorită, sub semnul acelui vers extraordinar al lui Mazilescu (ce catalizează parcă, peste un veac, versul eminescian): « te-am sărutat eu mortul ». Nu e nimic fals și nu e nimic glorios în împăcarea ce se așterne peste paginile acestui album de familie cumplit și feeric la capătul căruia regăsesc, alături de Radu Vancu, o mare liniște îndoliată, speranța și mângâierea de după dezastru.
Claudiu Komartin


Un tablou de Stefan Coman

A aparut Dilema veche / Dilemateca 72..

 
http://www.revisteaua.ro/core/numere/2012/Steaua%204%202012.pdf
www.revisteaua.ro

miercuri, 30 mai 2012

LA NOII BARBARI de la RADIO CHISINAU

Alistair Jan Bleth este scriitor si traducător din română în engleză, iar Aurelia Maria Baros este scriitor bucureştean şi traducător din franceză în română. Cei doi invitaţi au povestit despre impactul traducerilor din literatura română.

 http://www.radiochisinau.md/impactul_traducerilor_din_literatura_romana-3816
Pe Valeriu Andriuta l-am cunoscut prima data la Tbilisi, la sfarsitul anilor optzeci, el invata la actorie si eu la filo.Apoi ne-am reintalnit la Brasov, in Bucuresti si in Chisinau. Suntem prieteni. E un actor si un regizor deosebit.  A JUCAT IN TOATE FILMELE lui Mungiu, inclusiv in DUPA DEALURI. FELICITARI, VALERIU!
Urmatoarea sedinta a Atelierului de proza VLAD IOVITA va avea loc VINERI, la ora 17.00, la Biblioteca Ghibu.
O noua carte de Valentina Tăzlăuanu: "Lumea după Hamlet". 
Seară de dans cu muzică SKA
APARTAMENT DESCHIS
str. București 68, Chișinău
Joi, 31 mai 2012, ora 20:00

marți, 29 mai 2012

Noutati editura Polirom si Cartea Romaneasca
14 mai-04 iunie


1.      Clubul putregaiurilor, Jonathan Coe
Colectie TOP 10+
Reeditare
Pret 16,95RON

Intr-un oras deturnat de la ritmurile sale obisnuite, actiunea se incheaga in jurul citorva liceeni aflati la virsta ingrata a primelor amoruri, aspiratii si tradari. Captivati de ideea unei cariere umaniste in plin disconfort industrial, acestia descopera pe cont propriu ceea ce parintii si scoala s-au ferit sau n-au stiut sa le spuna. Lumea lor cunoaste schimbari spectaculoase de la o zi la alta, adevarul din carti corespunde tot mai rar celui din viata de zi cu zi, iar elanul tineretii incaseaza corectii cind usturatoare, cind de-a dreptul comice.
Jonathan Coe (nascut in 1961 la Birmingham) a studiat la Trinity College, Cambridge, luindu‑si apoi doctoratul la Warwick University. Inainte de a se dedica scrisului, a predat poezie engleza la Warwick University si a compus muzica de jazz. Primele sale romane – Femeia intimplatoare (1987), Un strop de dragoste (1989) si Piticii mortii (1990) – impun fulgerator un nou star al literaturii britanice contemporane. O veselie debordanta, dincolo de care mocnesc tristeti grele si un cinism cum numai Albionul stie sa produca. O arta a scrisului prin care ni se aminteste ca sintem in tara lui Fowles si Ishiguro. Romanul care l‑a propulsat pe Jonathan Coe in panteonul celor mai importanti romancieri britanici este Ce mai hacuiala ! (1994, pentru care a primit prestigioasele John Llewelyn Rhys Prize in Anglia si Le Prix du Meilleur Livre Étranger in Franta), satira plina de spirit la adresa politicii duse de Margaret Thatcher in anii ’80, cit si a societatii de consum. Actiunea romanului Casa somnului (1997, distins cu Writers’ Guild Award si Prix Médicis Étranger), considerat capodopera sa, se desfasoara intr‑o universitate transformata peste ani in clinica pentru insomniaci, ai carei pacienti sau medici sint studentii de odinioara.

2.      Sonata Kreutzer şi alte povestiri, Lev Tolstoi
      Biblioteca Polirom. Clasici universali
      Pret 59,95 RON

Volumul "Sonata Kreutzer si alte povestiri" reuneste textele care dezvolta, de-a lungul unei perioade de peste cincizeci de ani, teme tolstoiene celebre. Sonata Kreutzer, povestea unei gelozii care duce la crima, interzisa la vremea publicarii, face parte dintr-un ciclu de scrieri critice. Interesul autorului se indreapta spre temele mortii, pacatului, caintei si renasterii morale, in jurul carora sint construite nuvelele Moartea lui Ivan Ilici, Parintele Serghie si Hagi Murat. Alaturi de acestea, colectia de fata include povestirile: Doi husari, Cele trei morti, Insemnarile unui nebun, Trei pustnici, Dupa bal, Cuponul fals, Kornei Vasiliev.
„O melodrama care-si ia titlul din Beethoven, Sonata Kreutzer isi deapana istoria in compartimentul unui tren. Un strain urca si incepe sa spuna povestea ciudata a unui destin. Si, desi aceasta nu-i deloc pe placul urechilor rusinoase, toata lumea il asculta. E ceva hipnotic, straniu in confesiunea spusa pe indelete, in vagonul afumat al trenului, de un individ care apoi va disparea fara urma.” (The New York Times)
Lev Nikolaevici Tolstoi (1828-1910) este autorul unei opere in care individualul si nationalul capata dimensiuni universale. Incepind cu trilogia autobiografica scrisa in perioada 1852-1857 si alcatuita din romanele Copilaria, Adolescenta si Tineretea, sondarea „fluiditatii” universului interior si a temeiurilor morale ale omului a devenit principala tema a operelor sale. In nuvela Cazacii, eroul, un tinar aristocrat, redescopera bucuria comunicarii cu natura, viata fireasca si integra a omului simplu. Capodopera Razboi si pace zugraveste viata intregii societati ruse in perioada razboaielor napoleoniene; evenimentele istorice si interesele perso nale, caile de autodefinire a personalitatii si spontaneitatea vietii populare sint prezentate drept componente echivalente ale existentei natural-istorice. La sfirsitul anilor 1870, scriitorul trece printr-o criza spirituala amplificata ulterior de ideea desavirsirii morale si a „sim plificarii” (care a dat nastere doctrinei si miscarii „tolstoismu lui”) si intreprinde in operele sale o critica din ce in ce mai accentuata a institutiilor birocratice, a statului, a bisericii (in 1901 a fost excomunicat din Biserica Ortodoxa Rusa), a civilizatiei si culturii, a intregului mod de viata specific „claselor cultivate”: romanul Invierea, nuvela Sonata Kreutzer, dramele Puterea intune ricului si Cadavrul viu.
Din opera marelui scriitor, la Editura Polirom au mai fost publicate romanele Anna Karenina (2003, 2007) si Invierea (2010).


3.      Şi te trezeşti rîzînd, Philip Ó Ceallaigh
      Biblioteca Polirom. Proză XXI
      Pret 22,95 RON

Si te trezesti rizind, noua carte a scriitorului irlandez Philip O Ceallaigh, autorul volumelor de povestiri Insemnari dintr-un bordel turcesc si Dulce e lumina, este un roman in miniatura despre viata unui scriitor impins in Bucuresti de aspiratii inalte. Vali, tinarul cu pricina, ajunge, spre disperarea lui, sa scrie o telenovela pentru televiziune si sa traiasca alaturi de o femeie care ii amesteca viata cu mormane de haine, pantofi si povesti lacrimogene; inevitabil, isi pune si intrebari despre sensul unei lumi in care locuim cu totii in apartamente ca niste cutii identice, urmarind aceleasi posturi la televizor, parcurgind nervosi, zi de zi, traficul serviciu-acasa, distrindu-ne intr-o galagie insuportabila si visind obsedant o scapare ce nu pare sa mai vina in cercul vicios in care ne tot invirtim. Si totusi, salvarea vine de undeva, insinueaza siret si optimist vocea jucausa a acestui roman: din trecut, din plopul crescut pe balconul de la primul etaj al unei cladiri darapanate din vechiul Lipscani, de la masa din bar unde, incetul cu incetul, se naste un scenariu ori dintr-o prietenie neasteptata.
Philip O Ceallaigh s‑a nascut in Waterford, Irlanda. A invatat sa citeasca folosindu‑se de dialogurile din benzile desenate, iar la virsta de noua ani a facut o pasiune pentru literatura SF. Din fericire, nu s‑a oprit aici: printre preferintele lui actuale se numara povesti­rile si nuvelele lui Cehov, Hemingway si Joyce, romanele lui Knut Hamsun, Céline si Dostoievski si poezia lui Charles Bukowski. Calator neobosit, Philip O Ceallaigh a trait in diverse locuri, precum Anglia, Rusia, Spania, Statele Unite, Georgia sau Kosovo, schimbind slujbele la fel de frecvent ca domiciliile. Din 2000 s‑a stabilit in Bucuresti, unde a lucrat ca scriitor independent, editor si traducator. Asemenea majoritatii personajelor sale, este alergic la mediul corporatist, orarul fix si meseriile bine platite, drept care, pentru o scurta peri­oada de timp, a fost singurul irlandez care a muncit ilegal pe un santier din Romania. Dupa extraordinarul debut reprezentat de Insemnari dintr‑un bordel turcesc (2006; Polirom, 2007), cu care a cistigat Premiul Rooney pentru Literatura Irlandeza, Glen Dimplex New Writers' Award si elogiile criticilor britanici si americani, a scris o doua culegere de povestiri, Si dulce e lumina (2009; Polirom, 2009), publicata la prestigioasa Editura Penguin si bucurindu‑se de acelasi succes.

4.      Planuri de viaţă, Vasile Baghiu
Fiction Ltd
Pret 27,95 RON

La patruzeci si cinci de ani, Vili Barna isi contempla viata cu un calm netulburat. Glisind printre planurile temporale, el isi traieste simultan prezentul si trecutul – nu doar ale sale, ci si ale tatalui pierdut in copilarie, pe care il regaseste acum cu ajutorul unui cutremurator jurnal de prizonier in URSS. Vili a trecut, inainte si dupa 1989, prin toate framintarile intelectualului onest care a visat ca va iesi, ca vom iesi cu totii la liman. Dupa toate adversitatile politice si sociale ale anilor ‘90, dupa tradarile si dezertarile din jur, se va concentra asupra familiei sale si a viitorului imediat. Planurile sale tintesc spre o viata dincolo de granite, unde bunavointa strainilor ii poate asigura din cind in cind macar o farima de normalitate.
Vasile Baghiu (n. 1965, Borlesti, Neamt) este inventatorul „himerismului”, concept si manifest care teoretizeaza o directie noua in poezie. Semneaza mai multe volume de poeme (printre care Gustul instrainarii, 1994; Ratacirile doamnei Bovary, 1996; Himerus Alter in Rheinland, 2003; Cit de departe am mers, 2008), o culegere de proza scurta (Punctul de plecare, 2004), un roman (Ospiciul, 2006 –Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Iasi), cronici literare si eseuri in diverse reviste. In 1998 ingrijeste volumul Prizonier in URSS, scris de tatal sau, Vasile Gh. Baghiu (1922-1974), in anii ‘50, imediat dupa intoarcerea din prizonieratul sovietic. A fost tradus in germana, spaniola, italiana, rusa, maghiara, slovaca si ceha. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si al PEN-Club. Psiholog in promovarea sanatatii, locuieste la Piatra Neamt, este casatorit si are doi copii.

5.      Zilele regelui, Filip Florian
Fiction Ltd
Pret 24,95 RON

„Zilele regelui e un roman clar ca o fereastra bine stearsa, fermecator, aerisit, imbibat de acea jubilatie a scrisului atit de rara la scriitorii romani din zilele noastre. Povestea se tine foarte aproape de cronologia unei felii de istorie, folosind-o strict ca pe o canava. Pare sa fie un fel de ancora, caci mesajul nu e legat de istorie, ci de omenescul din ea. Restul e doar placerea fictiunii, care nu se sprijina neaparat pe portrete, in sensul clasic al cuvintului. Centrul de greutate e altundeva, in atmosfera si in detalii. Ca un tablou de Bruegel cel Batrin, Romania de dupa unirea Principatelor e o idila inselatoare.” (Tania Radu)
„Zilele regelui e o bijuterie de roman, tocmai azi, cind ni se spune foarte decis, de catre oameni inteligenti si cu haz, ca tinerii scriitori nu mai vor sa scrie capodopere. Filip Florian ii contrazice, blind.” (Radu Cosasu)
Filip Florian s-a nascut la 16 mai 1968, in Bucuresti. Primul sau roman, Degete mici (2005), a fost recompensat cu Premiul pentru debut al Romaniei literare, Premiul de excelenta pentru debut in literatura al Uniunii Nationale a Patronatului Roman si Premiul Uniunii Scriitorilor pentru cel mai bun debut in proza. In 2006, impreuna cu fratele sau Matei Florian, a publicat romanul Baiuteii. Ambele titluri au ajuns astazi la a patra editie. Zilele regelui (2008), cel de-al treilea roman al lui Filip Florian, a fost distins cu Premiul „Manuscriptum” acordat de Muzeul National al Literaturii Romane si a fost desemnat Cartea anului 2008 la Colocviul romanului romanesc contemporan. In Romania, cartile lui Filip Florian au aparut la Editura Polirom, iar in strainatate, traduse in zece limbi, la editurile Houghton Mifflin Harcourt (SUA), Suhrkamp (Germania), Acantilado (Spania), Fazi (Italia), Magveto (Ungaria), Czarne (Polonia), Didakta (Slovenia), Ciela si Panorama Plus (Bulgaria), Kalligram (Slovacia), University of Plymouth Press (Marea Britanie) si Animar (Egipt).

6.      De ce Vestul detine inca suprematia: si ce ne spune istoria despre viitor, Ian Morris
Istorie
      Pret 59,95 RON

La inceputul secolului XXI, multi analisti considera ca ascensiunea unor puteri precum China sau India inseamna sfirsitul dominatiei Vestului. Pentru a intelege mai bine acest viitor posibil, trebuie sa ne intoarcem in trecut. Ian Morris sustine ca explicatia suprematiei Vestului in ultimii 200 de ani nu trebuie cautata in diferentele rasiale sau culturale, nici in realizarile marilor personalitati ce au marcat istoria, ci mai curind in impactul pe care geografia l-a avut asupra eforturilor de adaptare ale oamenilor obisnuiti, pe masura ce acestia s-au confruntat cu lipsa resurselor, cu epidemii sau migratii devastatoare si cu ostilitatea climatului. Solid documentata si bazindu-se pe cele mai recente descoperiri din variate domenii, De ce Vestul detine inca suprematia ne poarta de-a lungul a 50.000 de ani de istorie, in incercarea de a explica motivele care au determinat pozitia dominanta a Vestului si de a formula predictii cu privire la ce ne rezerva viitorul in urmatorul secol.
Ian Morris este profesor de istorie la Stanford University si membru al Stanford Archaeology Center. Dintre lucrarile publicate, mentionam: Burial and Ancient Society (1987), Death‑Ritual and Social Structure in Classical Antiquity (1992), Archaeology as Cultural History (2000), The Ancient Economy: Evidence and Models (2005), The Greeks: History, Culture and Society (2005), The Cambridge Economic History of the Greco‑Roman World (2007), The Dynamics of Ancient Empires (2009).

7.      Cartea definiţiilor, Ibn Sīnā (Avicenna)
Filosofie/ Biblioteca medievală
Pret 24,95 RON

Operele filosofiei arabe traduse in latina au influentat enorm evolutia intregii culturi occidentale, care s-a dezvoltat problematic si terminologic raportandu-se la aceste texte ca la niste surse. Constituit intr-un gen autonom de scriere filosofica, comparabil cu cartea a V-a a Metafizicii aristotelice, acest tratat este un indrumar in vocabularul avicennian. Traducerea Cartii definitiilor in limba romana pune la dispozitia cititorilor un instrument pentru intelegerea sistemului filosofic al autorului. Reproducerea, pentru prima data intr-o editie moderna, a versiunii comentate a lui Andrea Alpago, din 1546, si glosarul de termeni de la finalul volumului arata modul in care tratatul a patruns in cultura latina si identifica termeni din traditia greaca, de la Aristotel la comentatorii sai si sursele grecesti ale neoplatonismului arabo-latin, care stau la baza conceptelor avicennismului.
Ibn Sina (Avicenna) (980-1037) s-a nascut la Afsana, in Uzbekistanul de astazi, intr-o familie persana. S-a instruit in stiintele vremii si a intrat ca medic in slujba mai multor emiri. A avut o contributie substantiala in domeniul stiintelor naturii, filosofiei si medicinei, fiind autorul celebrului Canon al medicinei (Canon medicinae in traducere latina) care a stat la baza invatamintului medical din marile universitati europene. Operele sale au fost traduse in latina incepind din secolul al XII-lea si au exercitat o influenta enorma asupra gindirii europene.

8.      Douăsprezece cîntece înaintea naşterii, Mihail Gălăţanu
Editura Cartea Romaneasca
Poezie
Pret 19,95 RON

Noul volum al lui Mihail Galatanu, Douasprezece cintece inaintea nasterii, este ultimul din  Trilogia nasterii,inceputa cu Burta Instelata (2004)si continuata cu Poeme amniotice (2007). Autorul il considera nu doar parte geamana din ele, dar si-a dorit ca el sa fie miezul, chintesenta. Poeme tulburatoare se nasc odata cu rostirea fiecarui vers al cintecelor celui inca nenascut, care, desi afara din lume, detine, deja, toate tainele vietii si ale mortii. De aceasta data, poetul nu mai scrie in „romana cu prostii”, ci in limba curata si secreta a increatului.
Mihail Galatanu s-a nascut pe 11 septembrie 1963, la Galati. Absolvent al Facultatii de Fizica-Mecanica (1988), specializarea Bazele Cercetarii Experimentale. Si-a continuat studiile la Paris, ca bursier al Guvernului Francez si al Comisiei Europene, specializindu-se in Relatii Internationale. A fost redactor-sef la Flacara, Playboy, Flagrant etc. In prezent este editor coordonator la grupul de presa Finmedia. A debutat in 1983. Dintre volumele de poezie aparute, mentionam: Stiri despre mine (1987), Scrisnind in pumni, cu gratie (1993), Bunicul Kennedy (1996), Evanghelia lui Barabas (1996), Mireasa tuturor (1997), Poetus Captivus (1998), Memorialul placerii (2000), O noapte cu Patria (2001), Romana cu prostii (2001), Diapazonul plictisit (2002), Mormintul meu se sapa singur (2003; Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti), Apocalipsa printr-o gura de om (2004) etc. A fost tradus in limbile franceza, engleza, sirba, slovena, daneza, germana, rusa, bulgara.

9.      Sunset Park, Paul Auster
Colectie TOP 10+
Literatură americană
Pret 16,95 RON

In plina criza economica, Miles, un tinar american de 28 de ani, isi petrece vremea cutreierind si fotogra-fiind peisajul dezolant si obiectele lasate in urma de familiile nevoite sa-si paraseasca locuintele ipotecate, ajunse in proprietatea bancilor. Tinarul are o istorie plina de suferinta, dupa un accident in urma caruia si-a omorit fratele vitreg; accidentul a atras dupa sine izolarea de tata si de mama vitrega. Dupa ce relatia sa clandestina cu o adolescenta minora declanseaza un scandal in familia fetei, Miles hotaraste sa se intoarca pentru o scurta perioada in Brooklyn, unde se instaleaza intr-o casa abandonata, alaturi de alti locatari, si ei agresati de fauna sociala si de propria neputinta de adaptare. Sunset Park construieste o atmosfera de mit in plina contemporaneitate, o poveste despre dragoste si iertare, nu doar intre barbati si femei, ci si intre tati si fii.
Paul Auster (n. 1947) este unul dintre cei mai influenti scriitori americani ai zilelor noastre. A studiat literatura la Universitatea Columbia, apoi, intre 1971 si 1974, a trait in Franta, unde si-a inceput cariera literara ca poet si traducator al lui Sartre, Mallarmé si Maurice Blanchot. Pasionat de cinematografie, in 1995 a semnat scenariile filmelor Smoke si Brooklyn Boogie (la al doilea fiind si coregizor), precum si scenariul si regia filmului Lulu on the Bridge (1998).
Autor prolific, Paul Auster a publicat mai multe volume de poezie, eseistica si proza autobiografica. A debutat ca romancier in 1985, cu Orasul de sticla, urmat, in 1986, de Fantome si Camera incuiata, care alcatuiesc impreuna Trilogia New Yorkului. In tara ultimelor lucruri (1987), Palatul lunii (1989), Muzica intimplarii (1990), Leviathan (1992) si Mr. Vertigo (1994) ii consolideaza reputatia de scri­itor preocupat de experimentele lingvistice si de „jocul ideilor“. In 1999 apare romanul Tombuctu (Polirom, 2003), descris de autorul lui ca „o fabula, un soi de comedie traversata de ample episoade negre“, iar Cartea iluziilor (2002 ; Polirom, 2004) si Oracle Night (2003), doua romane pe tema identi­tatii si a relatiei complexe dintre scriitura si viata, continua explorarea registrelor si posibilitatilor narative. In prezent, romanele lui Paul Auster sint traduse in peste treizeci de limbi.

10.  Porţile percepţiei. Raiul şi iadul, Aldous Huxley
      Eseuri&Confesiuni/ Literatură engleză
      Pret 19,95 RON

Intr-o dimineata din primavara anului 1953, Aldous Huxley ia patru zecimi de gram de mescalina si asteapta rabdator sa vada ce se intimpla. Dupa un timp, constata ca totul, de la florile din vaza pina la cutele pantalonilor, e complet schimbat: culorile sint mai intense si mai luminoase, iar timpul si spatiul par sa nu aiba nici o importanta. Huxley noteaza cu lux de amanunte senzatiile traite in Portile perceptiei, conchizind ca halucinogenele stimuleaza creativitatea si brodind pe marginea efectelor pe care asemenea experiente le-ar putea avea asupra artei si religiei. In continuarea acestui eseu devenit clasic, Raiul si iadul arata ca halucinogenele pot fi folosite si pentru a ajunge la o perceptie spirituala si la revelatia personala. Raiul si iadul se refera aici, metaforic, la ceea ce Huxley considera a fi doua stari contrarii care se pot manifesta la „antipozii mintii” atunci cind se deschid „portile perceptiei” – nu doar in cadrul experientelor mistice, ci si in viata de zi cu zi.
Aldous Huxley (1894-1963) este nepotul cele­brului naturalist si eseist Thomas Henry Huxley si fratele renumitului naturalist Julian Huxley. In 1908 isi incepe studiile la Eton, iar dupa o intre­rupere de doi ani (pricinuita de o grava afectiune oculara) le continua la Balliol College, Oxford, unde va preda pentru scurt timp literatura. In 1916 publica volumul de versuri Roata in flacari. Debutul in proza se produce patru ani mai tirziu, in 1920, cu un volum de nuvele, Limbo, iar in anul urmator apare primul sau roman, Galben de crom. Autor prolific, lui Huxley i‑au aparut de‑a lungul vietii peste patruzeci de carti, dintre care amintim: romanele Punct contrapunct (1928; Polirom, 2003), Orb prin Gaza (1936 ; Polirom, 2009), Minunata lume noua (1932, a carei conti­nuare, Reintoarcere in minunata lume noua, apare in 1958 ; publicate intr‑un singur volum la Editura Polirom, in 2003), Cintec de lebada (1939, Polirom, 2010), Geniul si zeita (1955, Polirom, 2009), Insula (1962, Polirom, 2011) ; volumul de versuri Leda (1920) ; culegerile de nuvele Surisul Giocondei (1924), Doua sau trei gratii si alte povestiri (1926), Muzica nocturna (1931) ; volumele de eseuri Studii adecvate (1927), Scopuri si mijloace (1937), Filozofia eterna (1945), Portile perceptiei (1954, sursa de inspiratie pentru numele celebrei formatii The Doors), piese de teatru si carti de calatorie. In 1939, Huxley a primit James Tait Black Memorial Prize pentru romanul After Many a Summer Dies the Swan, iar in 1959 a fost distins cu Premiul pen­tru Merit al Academiei Americane de Arte si Litere.

11.  Opere II: Proză, Gellu Naum
Opere/ Literatură română
Pret 49,95 RON

Dupa integrala poetica Gellu Naum, volumul de proza continua editia de referinta a operei poetului si prozatorului suprarealist. Acesta reuneste, in ordine cronologica, toate cartile de proza suprarealista ale autorului, de la Medium si Teribilul interzis, aparute in 1945, pina la Zenobia, romanul publicat pentru prima oara in 1985. Vor urma in seria de Opere un volum de teatru si altul cu texte de tinerete, inclusiv texte scrise in colaborare, dar si manifeste, corespondenta etc.
„Gellu Naum a scris poezie, dar si proza sau teatru. De precizat insa, de la bun inceput: cind ne referim la acest autor, cei trei termeni care denumesc genuri literare diferite au un inteles «perturbat», o semnificatie in care e inclusa si contestarea lor. Delimitarea de sensul «incetatenit» al cuvintelor poezie, proza, teatru – de, adica, «literatura ca atare» – e afirmata nu o data. Adesea chiar adauga cuvintelor cu pricina cite un h redimensionant: «pohezie», «poheme» sau «homan» (roman). Sint doar forme – distor-sionate, recreate – prin care e mobilizata energia unei unice cautari nu doar estetice, ci si existentiale.” (Simona Popescu)

12.  Manualul dictatorului, Bruce Bueno de Mesquita, Alastair Smith
Opus. Ştiinţe politice/ Politică şi politologie
Pret 34,95 RON

Cum reusesc oamenii corupti sa ajunga la putere? Cum este posibil ca pe teritorii bogate in resurse naturale populatia sa traiasca la limita subzistentei? Pe baza unor exemple din epoci si zone geografice diferite – de la Iuliu Cezar pina la liderul mafiot Paul Castellano, de la administratiile Bush sau Obama pina la situatia din Pakistan –, politologii Bruce Bueno de Mesquita si Alastair Smith incearca sa explice comportamentele abuzive caracteristice multor lideri politici sau din domeniul afacerilor. Rezultatul este o fascinanta imagine a jocului puterii, in cadrul caruia una dintre cele mai importante reguli este sa-ti rasplatesti intotdeauna sustinatorii.
Din cuprins:
Regulile politicii • Ascensiunea la putere • Mentinerea la putere • Fura de la saraci si da la bogati • Obtinerea si cheltuirea banilor • Oamenii revoltati • Razboiul, pacea si ordinea mondiala • Ce-i de facut?
„O reflectie lucida si bine argumentata asupra modului in care democratii si dictatorii isi mentin autoritatea politica. Bueno de Mesquita si Smith sint spirite enciclopedice, inspirindu-se din economie, istorie si stiinte politice pentru a-si sustine punctul de vedere.” (The Wall Street Journal)
Bruce Bueno de Mesquita este profesor de stiinte politice si director al Alexander Hamilton Center for Political Economy la New York University, membru al Hoover Institution de la Stanford University. A fost consilier pe probleme de securitate pentru guvernul american si pe chestiuni legate de predictia rezultatelor negocierilor pentru diferite companii. A scris 16 carti, peste 120 de articole publicate in reviste de specialitate, precum si in The New York Times, Los Angeles Times, Chicago Tribune si International Herald Tribune. A mai publicat in colaborare cu Alastair Smith de Mesquita volumul The Logic of Political Survival (2004).                                     Alastair Smith este profesor de stiinte politice la New York University. Anterior, a predat la Washington University din St. Louis si la Yale University. Este doctor in stiinte politice al University of Rochester. A beneficiat de trei burse de la National Science Foundation, iar in 2005 a primit Karl Deutsch Award, premiu acordat bianual celui mai bun specialist in relatii internationale cu virsta sub 40 de ani.
A mai publicat in colaborare cu Bruce Bueno de Mesquitavolumul The Logic of Political Survival (2004).


  Cele bune,
Luminita Cozma
 (EL)

Mai mult decât Recursul la metodă, definitoriu pentru Alejo Carpentier, Paşii pierduţi, Curtea veche, 2008, mi se pare romanul magistral – de la „magie”, în consens cu teoria „realului miraculos”! – al scriitorului cubanez, dacă nu cumva al literaturii hispanoamericane. Chiar dacă nu el, ci discipolii săi mai tineri întru „realism magic” vor fi în-Nobel-aţi, rând pe rând, nimeni nu i-ar putea contesta statutul de patriarh.

O scriitură luxuriantă asemenea selvei în care se întâmplă mare parte a acţiunii, străbătută de numeroase trimiteri erudite la miturile fondatoare de varii origini, de la cele homerice & vetero-testamentare la credinţele populare ale unor triburi amerindiene repliate asupra lor însele, pe cât de barocă în expresivitatea formelor puse în mişcare, pe atât de riguroasă în arhitectura conceptului de ansamblu, cartea lui Alejo Carpentier poate fi comparata cu Catedrala Sagrada Familia din Barcelona, şi încă nu se ştie dacă punerea în ecuaţie a acestor două capodopere îl avantajează pe autorul Paşilor pierduţi sau pe Antonio Gaudi.

Fabula propriu-zisă e minimă: eşuat într-o căsnicie „de duminică” (ziua în care soţii se regăsesc în patul conjugal, mai mult din datorie, pentru ca apoi să se înstrăineze iarăşi: „Ruth se ridică în picioare şi mă trezii în faţa celei ce înceta să fie soţia mea, pentru a se transforma în protagonistă”), petrecându-şi restul nopţilor în braţele unei demimondene cititoare în zodii, Mouche, eroul narator primeşte brusc o ofertă de nerefuzat (căutarea unui instrument muzical primitiv) ce-l va antrena într-o aventură existenţială care capătă, pe parcurs, caracteristicile unei iniţieri. Aşadar, protagonistul se pomeneşte „pe şira spinării fabuloaselor Indii, pe una dintre vertebrele ei”, într-o lume unde „nu se contopiseră (…) popoare cu legături de sânge, ca acelea pe care istoria le malaxase la anumite răspântii ale mării lui Ulise, ci marele rase ale omenirii (…), care timp de milenii ignoraseră că trăiesc împreună pe această planetă”.

Cum e şi firesc într-un astfel de periplu, pe drum o întâlneşte pe cea care-l va readuce – în ciuda tuturor diferenţelor ce-i separă: „miile de cărţi citite de mine, ignorate de ea, (…) obiceiurile, superstiţiile, noţiunile pe care eu nu le cunoşteam” – la natura însăşi a relaţiilor bărbat-femeie, totodată urmându-l până la capătul călătoriei, unde eroul pare să fi câştigat raiul pe pământ: „Suntem doi, într-o lume diferită. M-am însămânţat sub smocul de păr pe care îl mângâi cu o mână de stăpân, şi gestul meu pecetluieşte fericita confluenţă a sângelui nostru ce s-a regăsit”. Sigur, s-ar putea opri clipa aici, trăind plenar „senzaţia primordială de frumuseţe, de frumuseţe percepută fizic (…) în mod egal de corp şi de minte”, dacă nu ar urma „căderea” în infernul civilizaţiei şi imposibila întoarcere la paradisul pierdut, odată cu Femeia ta – anume aşa se numeşte Rosario din clipa în care i se dăruie protagonistului –, pe vecie.
Emilian Galaicu-Păun
E foarte greu sa oragnizezi o tabara.
Azi am fost in atelierul pictorului Stefan Coman, aflat in mansarda din casa sa, si am ramas tablou vazand atatea tablouri foarte faine. Mi-au placut foarte mult ciclul NUDURI CU JUCARII, ca si tablourile sale pictate in maniera minimalismului sau al realismului fantastic. Emotie, tenisiune, enigma, neoumanism, realitate imediata, vizionarism- iata doar cateva dintre trasaturile picturii sale.
Bravo, Stefan!

Colocviului Științific cu participare internațională LITERATURA ÎN TOTALITARISM ȘI POST-TOTALITARISM: TEORII, PRACTICI ȘI POLITICI DE REPREZENTARE





luni, 28 mai 2012



La ora 12:00 va avea loc Lansarea de carte moderată de Andreea Dumitru, critic de teatru din România.
1.Vera Molea  Un regizor uitat, Aurel Ion Maican
2. Oltiţa Cîntec  Silviu Purcarete sau Privirea
1. Ana Maria Narti Shakespeare – textul ca partitură de joc
2. Andrej Zurowski  Citind pe Shakespeare
Evenimentul va avea loc pe data de 29.05.2012, de la ora 11:00  în holul Teatrului Eugen Ionesco.
Urmatoarea sedinta a Atelierului de proza VLAD IOVITA va avea loc VINERI, la ora 17.00, la Biblioteca Ghibu.
Cel mai citit text:

Pentru ca eseul memorialistic al lui lui Constantin Cheianu Sex / perestroika să fie cu adevărat excepţional, autorul ar fi trebuit să se debaraseze de una dintre liniile de subiect care traversează cartea, cea în care discursul despre sex se suprapune peste un discurs antisovietic, întrucât frivolizează  substanţa volumul său. Or, mizele cărţii sale nu ar trebui căutate în faptul că dezinhibarea sexuală o potenţase pe cea revoluţionară sau invers, ci în capitolele dedicate artei urii la moldovenii sovietici. Dacă ar fi să extragem doar acest nucleu ideatic şi am avea o carte extraordinară. Ca nimeni altul, Constantin Cheianu reuşeşte să arate cum moldovenii sovietici erau dresaţi să urască „ imperialismul american, capitalismul în general” şi pe „...disidenţii sovietici” dar mai ales, „ să dispreţuiască un popor numai pentru că vorbea aceeaşi limbă.”

Pentru moldovenii sovietici, zice Constantin Cheianu, „ România trebuia să fie un fel de „duşmanul numărul doi”, după imperialismul american.” De aceea, era un risc necugetat şi foarte periculos să zîmbeşti în direcţia României. Imediat cădea măgăreaţa pe tine şi, vorba lui Constantin Cheianu, „deveneai duşman al poporului moldovenesc (implicit, sovietic), nici mai mult, nici mai puţin, şi s-a zis cu cariera ta, s-a zis cu liniştea, cu sănătatea.”

Televiziunea, mass-media, manualele şcolare, orele de cultură politică, romanele, poeziile, spectacolele de teatru, cîntecele, toate împreună îi învăţau pe moldovenii sovietici să considere România un fel de „gunoi duşmănos”, după cum îşi aminteşte Cheianu, care susţine că „în spaţiul informaţional moldav era obligatoriu ca periodic să fie răsturnată cîte o cisternă de zoi peste România.”

Ba mai mult decît atît, cei care doar pronunţau numele ţării vecine deveneau suspecţi în ochii kaghebeului. De aceea, zice Constantin Cheianu, „cuvintele „român”, „România” şi toate derivatele lor erau sinonime cu „nenorocire”. Cînd le rosteai, dădeai de naiba.”

Constantin Cheianu îşi mai aminteşte că cei care încălcau aceste interdicţii interiorizate erau trimişi la ospiciu.

Cei care urau cel mai tare imperialismul american, Europa, capitalismul, dar şi România se bucurau de cele mai mari onoruri în Uniunea Sovietică. Poeţii care propagau în poeziile lor o ură acerbă faţă de România deveneau academicieni, erau recompensaţi cu premii de stat, li se dădeau pe gratis apartamente. Pentru a reface şi mai bine atmosfera înveninată din acea perioadă, Constantin Cheianu îşi aminteşte că un scriitor mediocru devenise faimos şi fusese făcut Erou al Muncii Socialiste doar de aceea că, afirmă Constantin Cheianu, „într-un poem de a-l său rimase „România” cu „pîntecăria””.

Raţiunea de-a fi a Republicii Sovietice Socialiste moldoveneşti, susţine Constantin Cheianu, consta în „ura faţă de România”.  

Este clar pentru toată lumea care erau mobilurile urii, dar e de neimaginat faptul că aceasta putuse lua nişte proporţii cosmice,  scoţînd din uz fondul neologistic al limbii. Constantin Cheianu îşi aminteşte că fusese luat în furci de profesorul său de la şcoală care-l bănuia de antipatii sovietice doar pentru că folosise într-o compunere cuvîntul „incomensurabil”.
Într-un cuvînt, cartea lui Constantin Cheianu monografiază foarte reuşit modul în care ideologii sovietici încercaseră să-i facă pe moldovenii sovietici să se urască, în cele din urmă, pe ei înşişi.

FELINARE INEGALE
de Simona-Ioana Dragne

INTRO
1. EXT. SEARĂ/CURTE/INTERIOR BUCĂTĂRIE
Vară caniculară. Afară s-a înserat. Se aud greierii. Pictorul iese excentric din casă în curte. Ţine în mână trei cearceafuri din care picura apă. Le pune pe gard apoi alege unul dintre cearceafuri. Îl stoarce în iarbă, îl scutură şi îl întinde pe sfoară. Îl prinde cu două clipsuri la capete şi unul la mijloc astfel încât  se poate vedea că pe cearceaf este pictat conturul trupului unei femei cu vopsea roşie (poziţia acestui corp conturat  trimite la procedura criminalistică). Se vede un plan întreg cu acest contur apoi cum pictorul trage cearceaful şifonat din laterale pentru a-l îndrepta şi ia distanţă (2 paşi în spate) admirând şi cântărind cu ochiul revelator desenul. Intră satisfăcut înapoi în bucătăria luminată a casei şi  scoate din dulap doua pahare de şampanie. Brusc se ia curentul şi individul rămâne în beznă până ce aprinde lumânarea unui felinar. În aceeaşi încăpere o mână de femeie aprinde un alt felinar. Stop cadru pe felinarele care luminează.
GENERIC (5 secunde):  TITLUL: FELINARE INEGALE pe muzica lui TRANS-SIBERIAN ORCHESTRA – Misery (Album: Beethoven’s Last Night)

2. EXT./ ZI/ PICTOR, TATĂ

Pe o masă, acoperită cu o bucată de linoleum alb-negru, model talblă de şah, pictorul şi tatăl aranjează piesele. Pictorul este îmbrăcat în negru (chiloţi negri/maieu negru) iar tatăl în alb şi ţine o geantă maro la gât precum un poştaş . Se mai află pe masă şi o stacană cu vin şi două căni de lut.

TATĂL(energic, îşi freacă palmele, se uită la ceasul de la mână, îşi muşcă buzele)
Iar te bat de-ţi sar capacele! MAT MAT MAT pân’ la 4 tot ţi-o trag...
Tatăl umple cănile cu vin. Cei doi ciocnesc (Hai să trăieşti!), iau câte o gură din cană şi încep să joace. Pictorul are o atitudine blazată, plictisită. Mută în silă, fără vlagă.
TATĂL
Şi spune, domne’…vorba lui Medvedenko... De ce umbli totdeauna în negru?
Pune şi tu un florescent pe tine...ceva...Ce naiba! Doar eşti tânăr...
PICTORUL(depresiv, cu privirea unei
nebunii incipiente)
Ca să fie mott a mott... îţi răspund: Port doliul vieţii mele. Sunt nefericit.
TATĂL
Prostii! Văicăreli ca a lu’ mă-ta! Treci la acţiune! Ăsta-i secretu’! Ce dacă eu lipesc la vârsta asta... afişe? Cineva trebuie să facă şi lucrul ăsta...Ce dacă nevastă-ta umblă după cai verzi pe pereţi şi a plecat în lume să fotografieze felinare? Ce dacă nu mai ai femeie lângă tine? Fii bărbat, ce naiba! Aplică varianta ungurească a Meşterului Manole!!!... Ştii care e, nu?
PICTORUL(iritat de logoreea tatălui)
Nu. Şi nici nu mă interesează!
TATĂL(furios)
Ba să te intereseze! Că io te-am făcut!
După câteva secunde de pauză, timp în care tatăl îi ia regina fiului, iar pe tabla de şah pictorului i-a mai rămas doar nebunul, tatăl reia în forţă, pe un ton teatral:
TATĂL
După ce a zidit-o pe Ana şi a isprăvit treaba...Meşterul a zis: acum o să găsesc una mai bună!
Pictorul se ridică nervos de la masă, dărâmând ultima piesă de şah care i-a mai rămas: Nebunul. Pictorul ia stacana de vin o dă pe gât şi pleacă nervos, privindu-şi tatăl scârbit.
Tatăl rămâne singur, dezarmat. Scoate din geantă un afiş, îl întinde şi se uită la el, spunând cumva cu părere de rău:
TATĂL
Şi nici măcar nu i-am spus de premieră...
Se vede afişul pe care scrie cu litere mari: Pescăruşul de Anton Pavlovici Cehov. Se uită la ceasul de la mână care indică ora 4 p.m.


3. EXT. / ZI/MAGAZIN STAR/ DUPĂ ZIDURI/ PICTORUL, MENECHINUL DIN PLASTIC, JUNKER-UL
Pictorul vede în vitrina magazinului universal Star un manechin în poziţia şezut care are la gât un aparat foto.
Se vede apoi pictorul cărând grăbit în spate o femeie din plastic. Din sens opus vine un junker care la vederea lor se blochează făcând o expresie tâmpă. Îi lasă să treacă pe lângă ei şi apoi strigă scârbit către Pictor, aruncând nervos un muc de ţigară:
JUNKERUL
Fute-m-aş în plasticu’ tău! (...) Altă jucărie n-ai găsit, bulangiule?
Pictorul continuă să-şi vadă de drum fără a avea vreo reacţie. Camera îl urmăreşte până îl pierde în curba zidului.

4. INTERIOR, SEARĂ. ATELIER. PICTORUL, FATA-NUD.

Perioadă caniculară. E linişte şi încremenire. Un atelier răvăşit de pictor în care nu s-a mai făcut curat de câteva luni bune. E mai degrabă un grajd colorat. Pensule de diferite mărimi şi grosimi. Borcane cu apă şi culori diluate. Multe schiţe, tablouri şi foarte multe nuduri neterminate de jur împrejurul unei saltele peste care a fost întins un cerceaf vişiniu din satin. Foarte multe sticle goale de alcool şi pahare nespălate cu urme uscate de vin roşu. Pe saltea pictorul aşează cu grijă manechinul din plastic. Pictorul, îmbrăcat în blugi şi într-o cămaşă stropită toată de uleiuri şi culori, este în faţa şevaletului, puţin retras faţă de model. În mâna stângă ţine o sticlă imensă de whisky în care mai sunt cam 2 degete de alcool. În mâna dreaptă ţine o pensulă groasă pe care din când în când o înmoaie dezechilibrat în uleiul negru pentru a picta părul pubian al “fetei”. La un moment dat se uită ameţit la pictura de pe pânză, apoi ridică sticla şi o priveşte prin ea pe “fată” ca şi când ar folosi o lupă pentru a descifra un text. Se îndreaptă apoi în zic-zag spre nudul din plastic cu sticla în mâna stângă şi cu pensula în mâna dreaptă horcăind ca un porc beat şi pictând aerul. Se apropie de saltea. Lasă sticla jos, pe podea şi cu pensula plină de ulei negru începe să contureaze direct pe corpul din plastic, haotic, pielea din jurul părului pubian.

PICTORUL
Am pierdut un pic dimensiunea reală... Te gâdilă…mhî?
Pictorul înfige pensula cu o mişcare animalică fermă între picioarele manechinului. Apoi cade neputincios peste ea, se prelinge spre podea şi adoarme chinuit ca un om beat.
5. INTERIOR, CASĂ, ÎN OGLINDĂ, PICTORUL, MANECHINUL
Într-o dimineaţă îmbibată într-un aparent echilibru, pictorul în halat de baie priveşte manechinul aşezat în faţa oglinzii. Îi perie părul. Se văd amândoi în oglindă. Apoi el îşi retrage mâna dreaptă pentru a scoate din buzunarul halatului de baie o pereche de ochelari. Îi aşează apoi tandru pe nasul manechinului.
PICTORUL
Asta ca să fotografiezi mai bine...felinare, iubito!
Şi...să ştii... chiar te prind...Ai de-a dreptu’ un aer de mare rafinament! Meriţi un portret de Giocondă postmodernă...de la maestru’! Să-i porţi sănătoasă, iubire!
Pictorul dă târcoale manechinului fabulând şi gesticulând dramatic, amorezat şi cumva... din suflet.
PICTORUL
Pe chestia asta...în dimineaţa asta... ai de la mine o dedicaţie... Dacă o să îţi placă...o să fie piesa noastră...Şi... vorba aia...RĂMÂNE ÎNTRE NOI! Parol, mon cher?
PICTORUL (alintat, teatral, aluziv)
Ia s-auzim...mon cher... că de văzut vedem bine...acum...
Numai şi numai felinare...Nu că?
Pictorul se îndreaptă fâşneţ, secretos, cumva precum Pantera Roz către patefonul vechi de la bunica. Alege discul cu Clayderman. După un foşnet de vinil tocit se aude Balada pentru Adeline. Apoi ia de mână manechinul într-un mod natural şi îl duce spre pat.
PICTORUL
Întinde-te, ascultă!...relaxează-ţi braţele o secundă, imaginează-ţi că eu nu sunt aici şi fotografiază-mă cu gândul...
Pssst! E un alt fel de Love Story... Ascultă cât de mult te iubesc! Simţi?
Manechinul stă întins în pat lângă pictor. Între ei este o distanţă vizibilă de aproximativ jumătate de metru şi o diferenţă evidentă de statură şi de poziţie. Se panoramează imaginea cu ei doi în pat, urmărindu-se accentul pe inegalitatea şi distanţa dintre ei în ritmul clapelor lui Clayderman. Pictorul nu rezistă prea mult în această stare de relaxare auditivă totală şi întinde mâna către noptieră spre o sticlă de vin roşu. Tot pe noptieră se află şi o cutie de vopsea roşie în care este înfiptă o pensulă. După ce trage o duşcă zdravănă din sticlă. Pictorul ia pensula din cutia de vopsea roşie şi începe să contureze trupul manechinului pe cearceaf.
6. INTERIOR/ZI/ DORMITOR/BUCĂTĂRIE/TATĂL
Tatăl pictorului intră pe uşa neîncuiată a casei ţinând un borcan mare cu castraveţi muraţi în braţe şi o plasă vărgată în mâna stângă. Se îndreaptă obosit spre bucătărie unde lasă borcanul pe masă respirând cu greu. Lasă şi plasa jos, pe gresie.
TATĂL (gâfâit dar jovial)
Alio!? Alio!? Tovarăşul Stalin? E cineva acasă? (…)Ioonuţ? Unde te-ai ascuns, măi copchile, măi? Hai de vezi trofeele de la maică-ta!
Tatăl scoate din dulap un castron şi deşartă din plasă pere şi prune. Se uită în curte cercetător apoi se îndreaptă către dormitor. Apasă clanţa şi îşi surprinde fiul gol puşcă conturând obsesiv manechinul pe cearceaf. Rămâne blocat câteva secunde. Apoi cu vocea schimbată, întreabă îngrozit, autoritar şi tranşant:
TATĂL
Ce faci, bă? Nu s-a întors Adelina? Unde ţi-e nevasta? Ai înnebunit? Ce dracu’ faci aici?
Pictorul se opreşte nedumerit din acţiunea “creativăşi ridică tâmp pensula înroşită în aer.
PICTORUL
Care Adelina?
Tatăl îşi face cruce. Se vede Adelina în fotografiile din cameră. Din pensulă se scurge pe cearceaf un strop gros de vopsea roşie.
7. INTERIOR, CASĂ, BRAD DE CRĂCIUN, MANECHINUL, PICTORUL 
Manechinul şi Pictorul sunt aşezaţi sub bradul împodobit de Crăciun. Între ei sunt aşezate două cutii de cadouri. Pictorul deschide o cutie roşie legată cu o fundă argintie. Din ea scoate o păpuşă blondă muzicală.
PICTORUL
Hai! Să învârtim cheiţa...
Pictorul învârte cheiţa şi păpuşa începe să-şi mişte capul şi să cânte Baladă pentru Adeline de Clayderman (Fur Elise- Beethoven).
PICTORUL
E? Ce zici? Parol, mon cher??? Eu să uit? Doar ai spus că RĂMÂNE ÎNTRE NOI, nuuuu?
Pictorul despachetează apoi cealaltă cutie roşie cu fundă aurie. Vede ca pentru prima dată un felinar în interiorul căruia sunt goaşe de culori diferite.
PICTORUL (râzând)
Ăsta-i cadou bumerang, nu? Îmi dai de lucru? Şmecheră mică! (...) Altfel, foarte plastică viziunea... Numai tu puteai să faci aşa ceva...
(...) Vezi că tu nu ţi-ai văzut tot cadoul!!! Mai sapă!

PICTORUL (mimând o reverenţă)
În străfundurile blondinei...sunt mii de alte căi nebănuite...
Pictorul bagă mâna în chiloţii păpuşii şi găseşte o verighetă de aur în interiorul căreia e inscripţionat Adelina & Ionuţ.
PICTORUL
Deci...repet! Vrei să mai fii feţişcană sau vrei să fii femeia mea?
Pe covor, sub brad, cumva abandonată, păpuşa cântă mecanic Baladă pentru Adeline.
8. . SECVENŢA PRIMUL FURT. INTERIOR SUPERMARKET. PRIMA ROCADA    TATĂ-FIU

Tatăl şi fiul se află în faţa unui supermarket. Tatăl fumează măcinat, ţigară după ţigară.
TATĂL (frecându-şi barba vizibil crescută)
Eu nu mai intru. Te aştept afară. Ia-mi şi mie nişte lame că mi s-au terminat.
Tatăl scoate din buzunar o bancnotă de 5 lei şi i-o dă pictorului. Acesta intră în magazin.
În supermarket, în dreptul unui sector de băuturi alcoolice, este văzut clar iar apoi neclar (doar ca siluetă) prin ochiul camerei de supraveghere, PICTORUL cum încearcă să ascundă în buzunarele interioare ale gecii de blugi 2 sticle de vin roşu scump. Se urmăresc detalii pe mâinile lui tinere. La doar o fracţiune de secundă se văd alergând spre el doi gardieni ai magazinului cu intenţia clară de a-l mobiliza. Se văd apoi cei doi gardieni cum pun cătuşe unor mâini bătrâne. Prim plan faţa tatălui. (Este momentul în care TATĂL îşi protejază FIUL, asumându-şi resemnat furtul; PRIMA ROCADĂ TATĂ-FIU, transfer tacit de personalitate şi acţiune. Se sugerează în mod logic că cel arestat este TATĂL PICTORULUI – DAN ANTOCI - care va avea rolurile ulterioare de PUŞCĂRIAŞ, iar apoi de MANDATAR)
9. „INTERIORÎN EXTERIOR, NOAPTE, DUPĂ ZIDURI

Se văd rezemaţi de gaura din zid tatăl pictorului şi un puşcăriaş (coleg de celulă).  În stânga lor stă rezemat de zid un pat negru, metalic. Intre ei sea fla un aparat radio si deasupra un gemulet cu gratii, trucat. Cei doi poartă tricouri albe vopsite in faţă cu gratii negre iar pe spate cu jocuri de X si 0. (Cei 2 puşcariaşi: unul dintre ei este nevinovat, tatăl pictorului (DAN ANTOCI) care a acceptat să intre în locul fiului său care a furat în urmă cu 8 ani dintr-un market două sticle de whisky, iar celălalt (ESMERALD PARTENIE) are de săvârşit o pedeapsă maximă pentru tentativa de omor cu premeditare).
PUŞCĂRIAŞUL “PE BUNE”
Ştii, moşule, de ce-mi pare rău? Nu...că am omorât-o pe nevastă-mea... ci că în toţi anii ăştia am mâncat bălegar...
TATĂL PUŞCĂRIAŞ (acid)
Bun şi ăla... Conţine fibre şi minerale...
PUŞCĂRIAŞUL “PE BUNE”(deprimat)
Tot a dreakului pielea pe tine... Bălegar din viaţa mea...vroiam să zic!...Asta am mâncat în toţi anii ăştia... Alţii mănâncă rahat şi sunt în libertate... Iar noi suntem precum câinii de la Dunăre ...cu maţu’ supt...Mâncăm cu poftă ...bălegar... Bălegar din viaţa noastră!
.                                              TATĂL PUŞCĂRIAŞ
Nu ştiu ...băiete... ce să-ţi mai zic. Eu mâine voi fi liber. Tu vei rămâne SINGUR aici, în nenorocita asta de celulă...până cine ştie...îţi mai vine vreo plevuşcă să-ţi ţină de urât... Te sfătuiesc să râzi de zidurile ăstea... altfel te mâncă de viu...Îţi spune unu’ care are 8 ani de bălegar...la activ! Tu mai ai încă 10! Deci bagă bine la cutie!
PUŞCĂRIAŞUL “PE BUNE”
Şi dacă scapi mâine...ce faci? O să sari pe prima muiere care îţi iese în cale...nuuu..că...?
TATĂL PUŞCĂRIAŞ (vizionar, profetic)
Neagă dând din cap ferm în semn că nu. Ştii ce-o să fac? Scoate de sub saltea un teanc de foi, le bagă sub nasul celuilalt deţinut. Uită-te la ăstea! Aici e toată viaţa mea! O să merg să o fac roman!!!
PUŞCĂRIAŞUL “PE BUNE”(râs grotesc)
Şi cine crezi că o să fie interesat?
TATĂL PUŞCĂRIAŞ (amar)
NIMENI...dar m-am antrenat prea tare cu nimeniul şi cu nimicul...
PUŞCĂRIAŞUL “PE BUNE” (furios)
Se repede la gâtul bătrânului... Ce măhhhh? Io, io sunt un nimeni? Se stăpâneşte cu greu şi fuge animalic în colţul opus al celului, ghemuindu-se spastic...Începe să plângă isteric...Apoi îşi revine cumva...Măcar...Măcar io sunt în foile ălea?
TATĂL PUŞCĂRIAŞ (cinic)
Da! Spre deosebire de mine care m-am lăsat târât la zdup...tu chiar meriţi să stai la răcoare...Acceptă-ţi crucea! Arată că ai coaie! Tu ai vrut-o! Tu ai omorât-o cu sânge rece!
Eşti în foile astea...dacă te linişteşte cu ceva...o să vezi când ieşi...eu n-o să mai fiu atunci...
Criminalul tremură din nou isteric, e plin de spasme de parcă ar fi un posedat.
TATĂL PUŞCĂRIAŞ (cu ton scăzut, ca la spovedanie)
Eu doar am vrut să-mi salvez fiul...
PUŞCĂRIAŞUL “PE BUNE” (revigorat brusc)
Da! Morţii mă-sii!!! Licheaua de fii-tu! Nici măcar nu a dat pe la tine vreodată ...în toţi anii ăştia...să te întrebe măcar ”Ce mai faci tată?”...
TATĂL PUŞCĂRIAŞ se uită spre geamul strâmt al celulei(imprimat pe zid), se apropie cu privirea de un  cer iluzoriu  într-un fel mistic,vizionar, înţelept. Camera fixează apoi un mic joc de X şi 0 neterminat, scrijelit pe spatele tricoului.Celălalt deţinut se întoarce şi el cu faţa spre fereastră  arătându-şi spatele tricoului pictat cu acelaşi joc.
10. EXTERIOR, SEARĂ, CURTE CASĂ
Pictorul întinde liber pe sfoară cel de-AL DOILEA CEARCEAF. Se vede pictat pe suprafaţa materialului, cu negru, un joc de X şi 0 neterminat.
EXTERIOR, ZI, LAC CODLEA
Pictorul trage cu mâna stângă un căruţ cadrilat de piaţă din care iese o umbrelă de soare şi o saltea de plajă. Pe umărul stâng poartă un coş cu mâncare. În mâna dreaptă ţine manechinul. Poartă ochelari de soare şi o pălărie mare de paie. În spate cară un rucsac în care este o pătură, un bidon de apă şi loţiune de plajă. Cei doi ajung la lac. Pictorul întinde pătura. Aşează manechinul în costum de baie şi începe să îl ungă cu ulei de plajă.
Se văd amândoi admirând lacul, apoi, cum Pictorul pune manechinul pe saltea si il impinge pe apă.
PICTORUL
La mare mergem în luna de miere, iubito!
Se vede manechinul plutind pe lac...

11. SECVENŢA CELUI DE-AL DOILEA FURT. EXTERIOR, BOUTIQUE.   NOAPTE, PICTORUL
Pictorul, ţinând pe umărul stâng o rochie albă de mireasă, deshide brutal uşa laterală a unui boutique având un cuţit în mână. Se vede o vânzătoare îngrozită. Ameninţă ca un posedat grumazul femeii cu lama cuţitului (Sare la gâtul ei). Pictorul se apleaca peste tejghea cu o mână ţine cuţitul la gâtul vânzătoarei iar cu cealalta îşi ia băutura din raft (o sticlă de şampanie).
PICTORUL
Psssst! Că altfel îţi iau gâţii! Azi mă însor! Înţelegi cum sta treaba...aşa că ciocu’ mic!
Femeia îngrozită cu mâinile tremurând rămâne blocată. Pictorul iese animalic şi se distinge în noapte cum se pierde cu paşi grăbiţi pe o straduţă (trena rochiei de mireasă atârnă haotic în vânt); desface una dintre sticle şi începe să dea pe gât. Femeia pune mâna pe telefon şi sună la poliţie.

12. SECVENŢA STRADA SFORII. EXTERIOR. NOAPTE
O siluetă merge haotic, ţinând o sticlă de băutură în mână. Pictorul înaintează  bălăngănindu-se, se mai opreşte şi mai trage o duşcă. Rochia de mireasă îi atârnă aiurea pe umăr. Pictorul ia sticla de la gură şi îşi ia avânt să meargă în continuare. Pictorul se apropie de capătul străzii înguste. Se opreşte la capătul străzii, sprijinit de zid, adunându-şi forţele ca să iasa în strada principală.
Se vede pictorul neputincios, sprijinit de zid. De nicăieri apar 2 bodyguarzi solizi care-l imobilizează. (D.O. Security)
Pictorul, aplecat în faţă, cu mâinile la spate, flancat de agenţi.
PICTORUL (speriat, revoltat) OPŢIONAL
Ce-aveţi măh? A dat strechea-n voi? Io, azi mă-nsor cu femeia perfectă! Ce-i rău în asta? Nu poate omu’ ... în ziua de azi... să mai bea un pahar de şampanie...
Se văd cătuşele puse pe mâinile aduse la spate ale pictorului. Pictorul este apoi încărcat într-un hammer. Camera urmăreşte maşina cum se pierde în noapte. Se vede rochia de mireasă căzută pe piatra cubică. Se aude piesa “Trenule, maşină mică” interpretată de Maria Răducanu&Krsiter Jonsson.
13. SEARĂ. POARTA ECATERINEI. A DOUA ROCADĂ TATĂ-FIU + PARALELISM “inegal”= IEŞIRE VS. INTRARE.
Tatăl pictorului este transformat: neajutorat, dezorientat, slăbit, tras la faţă, nebărbierit, cu părul mai lung. Ţine în mână o servietă uzată şi un parpalac negru, ros de vreme (vestimentaţia de la cel de-al doilea furt). Hainele de pe el sunt mai largi, atârnă şifonate. În paralel, se vede din spate PICTORUL susţinut brutal de doi malaci. Aceştia înaintează ferm spre poarta Ecaterinei. Se văd apoi din faţă. PICTORUL are cătuşe la mâini. Şi din buzunarul gecii lui se poate distinge o foaie albă. Tatăl (care deja şi-a observat fiul de la distanţă) şi fiul ajung aproape unul în dreptul celuilalt. Pictorul îi forţează din braţe pe cei doi oameni ai legii să pună frână. Aceştia opun rezistenţă şi continuă să înainteze. Se îndepărteză cu un pas jumătate de bătrân.
PICTORUL
Ce faci tată?
Bătrânul se opreşte anesteziat, blocat la un pas de fiul încătuşat. Nu răspunde ci doar are o expresie pur constatativă şi cumva de negare a propriului fiu.
PICTORUL (complice, aparent revenit la o luciditate maximă, indică cu bărbia şi ochii)
Ia asta din buzunar şi du-te tu!
Tatăl ia foaia din buzunarul fiului. O deschide şi vede un act cu ştampila Tribunalului. Se vede foaia oficială prin care fiul îşi mandatează tatăl în procesul unui divorţ.
Pictorul strigă în timp ce e târât cu forţa de către cei doi bodzguarzi.
PICTORUL(urlă psihedelic)
E un nenorocit de bilet la loto, tată...
14.  INTERIOR TRIBUNAL. ZI, ADELINA, MANDATAR
Adelina intră în holul Tribunalului. Îşi caută soţul cu privirea. Se aşează pe un scaun. Închide ochii pentru o secundă pentru a-i odihni. FLASH BACK Îi revine în minte imaginea omului de care s-a îndrăgostit în urmă cu 4 ani. El picta în stradă. Ea a stat să i se facă portretul. Aşa s-a îndrăgostit de el. Ea era obsedată să facă un album fotografic cu felinarele lumii iar el visa să picteze cai verzi pe pereţi şi să aibă câte-o femeie care să-i umple mereu paharul cu băutură. De data asta i s-a umplut ei paharul! I-au ajuns 4 ani până în gât! Nu o să cedeze din nou, nu o să i se facă milă de el. Va divorţa!
O bătaie pe umăr o aduce pe Adelina la realitate.   
MANDATARUL
Bună ziua! Sunteţi Adelina Secereanu?
ADELINA
Da. De ce întrebaţi?
Tânara se uită dintr-o dată mult mai atent la fizionomia bătrânului.
ADELINA
Eşti tatăl lui? Tu eşti?
Bătrânul ţine capul în pământ şi spune rece ca şi când nu vrea să fie recunoscut.
MANDATARUL
Am fost mandatat de soţul dumneavoastră pentru procesul de divorţ. El nu poate veni. Se află în puşcărie. A spart în urmă cu 2 nopţi un boutique şi a furat 2 sticle de şampanie. (...)M-am ocupat eu de dosarul care se depune la Judecătorie... Trebuie doar să-mi achitaţi taxa de timbru de 39 de lei.

Adelina se uită consternată, îi dă banii mandatarului în dorinţa de a scăpa cât mai repede cu putinţă de această situaţie.
ADELINA
Şi cât o să-l ţină la răcoare?
MANDATARUL
Nu se ştie încă...Haideţi să intrăm în sală!Să terminăm o dată...Mai am şi alte treburi de făcut...
15. ZI/CASĂ PICTOR
Un civil în costum, cu ochelari şi cu diplomat în mână sună la uşă. Tatăl Pictorului deschide uşa.
CIVILUL
Bună Ziua! Sunteţi Dan Secereanu?
TATĂL
Da. Bună ziua! Fiul dumneavoastră, Ion Secereanu a cerut să i se aducă lucrurile în puşcărie.
Uşa casei se închide.
16. SEARĂ/EXTERIOR. POARTA ECATERINA.
Se vede înaintând spre Poarta Penitenciarului silueta tatălui care cară (şevaletul şi) manechinul de plastic. Apoi o mână de femeie întinde pe sfoară ultimul cearceaf: SFÂRshit.

Simona-Ioana Dragne