Ieri călătoream într- un microbuz spre Chisinau, impreuna cu taica-meu. Veneam de la Bălţi şi mă durea îngrozitor capul. Pe neasteptate, un fârlufus l-a rugat pe şofer să pună un film de acţiune şi şoferul s-a executat pe loc, dând sonorul la maximum. Era un film tare scârbos şi greu de digerat. Normal că am crâcnit. Văzânc că e zadarnic, l-am rugat pe şofer să ne întoarcă bani ca eu şi cu taică-meu să coborâm. Fiind pus în situaţia de a alege, tipul nu a vrut să piardă o sută de lei şi a pus în loc de film muzică englezească. Şi atunci s-a declanşat tărbăoiul. Tot microbuzul ăla s-a ridicat împotriva mea. Un tip ţipa la mine. Un altul şi-a răsucit capul spre mine şi m-a fixat cu nişte ochi de gheaţă. Încă un pic şi erau gata să-mi pună unghia în gât. Şi aceeaşi intenţie au avut-o şi după ce am coborât la Chişinău. S-au învârtit un pic în jurul meu, dar, totuşi, nu au îndrăznit să meargă mai departe. Nu-mi pot explica năbădăile lor decât prin faptul că le-a intrat în sânge să se uite la filme în microbuze sau să fie bădărani.

Ieri am trăit o experienţă inedită: am călătorit două ore într-un microbuz care îmi era completamente ostil. Oricum ar fi, am ieşit din microbuzul ăla cu o durere de cap şi mai mare.