Iata ce scrie Bogdan Lipcanu pe blogul sau
MARȚI, 22 MAI 2012
oameni din chisinau
am vrut eu sa spun aici ce treaba buna face dumitru crudu la atelierul vlad iovita, si ce tineri talentati si ,multi ,deja, scriitori formati, am vazut acolo. asa grup nu exista acum in romania, astfel de coagulari sint destul de rare si sper ca ei sa constientizeze asta si sa continue legaturile lor.
acolo i-am cunoscut pe: copilul teribil al literaturii basarabene, ion buzu, pe prozatoarea-bisturiu carolina vozian, pe lina, pe oleg carp, pe paula erizanu, pe ion harea, pe cristina, pe emanuela sprinceana, pe elena bogus, pe doamna profesoara maria pilchin; imi cer scuze daca am uitat pe cineva, au fost si 3-4 persoane noi la sedinta de vineri, printre care o fata care a scris acel text cu sticla, foarte bun - silvia. sper sa tina legatura cu atelierul.
textele au fost, in general , reusite, unele foarte bune, este greu sa scrii in priza directa. m-a suprins ca unele au fost foarte sacadate, avangardiste, si inca nu m-am lamurit daca a fost si in urma filmului pe care l-am vizionat, la jetee, sau a faptului ca eu facusem o analogie intre scris si montaj, si de faptul cum sarim de la un cadru la altul. e drept, cu o zi inainte, dumitru daduse tema dicteul automat. aici insa, textele au fost bine controlate.
sa nu uit de domnul mai in virsta care a fost la atelier si care a deschis pentru mine o sticla de coniac veche de 22 de ani, din pacate, tocmai trebuia sa incepem si, am parasit, poate, nepoliticos, paharul. nu-l uit nici pe simpaticul director al bibliotecii onisifor ghibu, criticul vitalie raileanu.
in afara atelierului l-am cunoscut pe legendarul hose pablo, pe victor tzvetov si prietena lui, pe andrei nicolescu, specializat in istorie contemporana, adjunctul icr-ului, pe iulian ciocan, pe colega lui moni de la revista punkt.
gazdele mele, moni stanila, si alexandru vakulovski, pe care, in sfirsit, l-am cunoscut in carne si oase, eu fiind unul din cei ce s-au bucurat de pizdet foarte mult cind a aparut ( si va fut in gura prieteni, ala care are cartea luata imprumut de la mine, sa o aduca inapoi, ca ii rup capu!!!).
despre lectura mea la republica nu zic nimic, faptele care ma implica personal le fac sterse, si de aceea (sper ca moni sa ma inteleaga) am vrut sa iasa bine atelierul, la republica parea mai usor, dar tot a trebuit sa raspund la niste intrebari si eram deja putin obosit.
probabil baietii s-au cam mirat ca nu prea am baut, ba mi s-a facut si rau de la tigarile doina, doinitele mele, cum le ziceam eu, pentru ca voiam mahorca locala, cum altfel. cind am plecat mi-am cumparat tigari cosmos.
scriitorii basarabeni au observat ca nu prea sint chemati in tara la evenimente literare, si le-am dat dreptate.
am mai observat ca foarte multe edituri nu sint prezente cu carte in basarabia, ce sa mai vorbim de cdpl sau vinea, asadar exista o lipsa destul de mare in noutati si ar trebui gasita o solutie. ori sa faca icr-ul un fel de mic tirg de carte, sau sa aduca aceste carti de literatura contemporana periodic. editorii nostri, decit sa dea bani aiurea la tirguri fantoma, mai bine ar face sa mearga pina la chisinau cu o masina plina de carti si sa-si faca datoria patriotico-literara, pentru ca cei de acolo nu numai ca scriu mai bine, dar au nevoie de materiale ca sa-i rupa-n gura pe romani si pe mai departe.
aceasta spun eu acum, iar in viitor intentionez sa ma mut si eu la chisinau.
LUNI, 21 MAI 2012
ce am scris la atelierul vlad iovita
o sa povestesc eu cum a fost la chisinau, zilele urmatoare, in special ce scriitori talentati am intilnit la atelierul lui dumitru crudu. acum transcriu textul meu, de la exercitiul pe care , la invitatia lui dumitru, eu insumi l-am propus dupa ce ne-am uitat la jetee de chris marker si am discutat putin textul lui pier paolo pasolini, observatii asupra planului-secventa. tema data a fost sa facem un text care sa contina, produca o imagine puternica, sau sa porneasca de acolo, sau sa duca intr-acolo, o imagine care incheaga in jurul ei.
radacinile se ramificau in nesfirsite posibilitati.
erau albe, subterane, se intindeau peste trepte in jos.
apucau tot, rodeau piatra. oare eram eu acela care incerca sa inainteze prin maracinis, care izbea in tulpini de trandafiri salbatici?
erfortul meu dura de sute de ani, insa timpul era suspendat.
miscarea incremenise, costumele de epoca erau asezate in chiosc, linga un leu de piatra.
o pereche de miri priveau la fintina aruncind apa in soarele amiezii. se oprisera, iar eu ii fotografiam, ca si cum asta mi-ar fi putut aduce noroc. apoi am pozat citeva din statuile din parc. eliade avea ochelari grosi, de piatra; alte busturi aveau pinze peste figura, cu cite vreo frunza uscata prinsa in ele, obturind ochii.
o cisterna arhaica linga monument, o babusca cu un furtun, aplecata.
cafeneaua guluta era acoperita de iedera, abandonata, totusi pazita de o uniforma al carei sens nu il intelegeam.
dar de ce ar fi trebuit sa inteleg aceasta imagine, trebuia sa accept ca daca ea exista, inseamna ca deja are sens.
pentru ca in uniforma aceea era un om, nu fictiunea mea despre el.
am mers mai departe. chipul nimanui nu mai semana cu nimeni.
fiintele vii de pe banci erau mult mai interesante dar eu ma raportam inca la pietre.
linga costume, scaunul gol, fotograful profesionist, cu joben, astepta.
de ce n-am fotografiat fotograful?
ursoaica ciobita era inconjurata de pui, privea spre o bruneta care isi tot aranja parul linga o masina, parca ar fi stiut ca e in cadru, raminea acolo si isi completa gestica. fotograful n-a fost pe faza, a renuntat sa mai declanseze. stia limpede ca el era cel care paraseste cadrul, acum. trecea spre alta fotograma.
resedinta prezidentiala, o cladire opaca, dar nu intru totul neprimitoare. dar raminind opaca.
fete de scoala se jucau intr-un fel de floare uriasa de ciment.
nu reusea sa le prinda in cadru cum ar fi vrut, intre cele 2 petale de piatra.
fetele lor dispareau mereu dupa. le putea vedea cu ochiul liber, dar cind punea aparatul la ochi
un mic grup din alaiul mirilor; de un baiat atirnau panglici suflate de vint, incercam o compozitie cu ei (era si o fata , a ramas intr-un picior pentru o clipita), iar mirii in planul 2.
erau pe laturi diferite ale fintinii. in L.
priveau fintina.
poate mai importante erau pozele pe care nu le-am facut.
cind am iesit din baie, am vazut un bradut mic, din plastic.
Chisinau, 575 de ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu