Vladimir Beşleagă

*************************

... vis lung complex şi sofisticat:

se făcea că veneam seara la Mălăieşti

urma să trec prin controale şi vămi

dar acesta e un vis recurent

                              de ani de zile

de data asta i-am păcălit eu pe ei,

                             pe grănicerii separatişti

cum? am intrat din altă parte!

         pe ocolite, dinspre ucraineni

dar! să vezi şi să nu crezi:

             frontiera (falsa frontieră)

trecea prin chiar bazar

     (care bazar se făce la Mălăieşti joia şi duminica)

bun, i-am păcălit: nu le-am prezentat nici un act

să vedeţi însă ce mi-a fost dat a păţi mai apoi!

                 urma să facem o călătorie la nemţi,

                  da, la un sat de germani,

o colonie din Bugeac

         eu cu încă două persoane

pentru ce? să susţinem un examen de cunoaştere

                                 a germanei, da!

şi, în timpul pregătirilor pentru acel drum

             se întâmplă toată tărăşenia

dar maaare tărăşenie!

          ne apucă noaptea

însoţitorii mei nu vin

    şi eu aşteptându-i mă acuiez să mă culc

unde? în chiar mijlocul satului

              da, în centrul Mălăieştilor

dorm... când mă trezesc şi dau să mă îmbrac

            ca să mă pregătesc de drum

hop! că-mi lipseşte un bocanc

        încep să-l caut – nu-i bocancul

cum să merg? cu un picior încălţat şi unul desculţ?

mă învârtesc împrejur ca oaia capie căutându-l

                                     nu-i

aici observ că în jurul meu este multă lume

                  mai tot satul!

stau toţi cu ochii pe mine

                  se uită cum mă zvârcoleam eu

    şi parcă abia îşi ţin râsul

          ba parcă mă compătimesc

                   eu întreb, aşa fără adresă:

care mi-aţi făcut-o, măi?

        nici un răspuns, tăcere de jur împrejur,

                    numai ochi lucind de curiozitate:

ce voi face eu? vor să vadă: ce voi face eu...

atunci îmi arăt toate măiestriile:

     pornesc a scotoci de jur împrejur

                    tot locuşorul

prin buruieni – mi l-a aruncat bocancul cineva

              nu-i!

prin tot felul de râpuşoare şi locuri dosite –

          nu-i!

  iar în spatele meu clădiri nalte

                   pereţi fără acoperiş

nalţi foarte nalţi

     pe mine nu mă sperie că-s nalţi –

eu imi fac vânt odată cum ştiu eu

              zboooor!

acum sunt jos acum sus; lasă că vă arăt eu!

         nu se află nicăieri bocancul meu

dar acuma de-acuma am şi uitat ce caut

         acuma îmi demonstrez arta de a zbura

dar iată-mă jos, prin mulţime

        o femeie duce de mână un orb

             orbul cerşeşte dar când dă de mine

mă priveşte oarecum straniu

               şi eu pricep că doar se preface că nu ar vedea

îi spun ceva, nu ştiu ce şi mă duc mai departe

               iar îmi caut bocancul

acum se face că mulţimea de săteni femei copii

          ar şedea pe nişte tribune improvizate, nalte

                 cât o casă de om şi privesc

  nu mă întreb la ce! la vreun meci de fotbal

                                        sau la mine?

nu se ştie... ceea ce se vede e că jos

       la poalele tribunei improvizate

e o grămadă de încălţări – o grămadă!

                 mă arunc asupra lor, caut, răscolesc

măsor, potrivesc – nu se potriveşte nici un papuc cu

                  al meu

   iată unul care seamănă dar are tureatca puţin

                         mai naltă

aş putea să-l iau, zicând că-i al meu

         dar obrazul nu mă lasă: aş minţi şi eu nu pot!

iar păgubaş, iar rămân cu un picior încălţat

                  şi altul desculţ

brusc dau cu ochii de cel orb

                 vine spre mine şi eu de năduf îi strig

a, tu, orbule, ţi-ai pierdut orbirea? acum vezi bine?

       dânsul, dându-se mai aproape ca să aud numai eu

                  îmi spune: te iubesc... şi se duce în drumul

                               lui... al orbilor foarte văzători...

1 august 2006

 Mălăieşti