joi, 24 mai 2012


Cristina DICUSAR

Ziua de joi trecea ca un tramvai
Pe doua linii de politețe
Purtam ochelari
Iar cuvintele mele se loveau
De oameni ca de nişte ziduri
Şi ajungeau jos,
Să se aşterne ca o iarbă uscată.
Apoi.
Cădeau.
Suspendate de tavan
Ca nişte jucării de brad
Nişte tablouri
Transparente,
Rame.
Gândurile se încurcau.
Mi se părea că ochii mei erau
Agăţaţi de propriul meu trup.
Doar tăcerea - ca o broască ţestoasă
Se deplasa prin cameră.
Îmi venea să zic:
Atunci când secundele se prefac în trecut
Se renasc de fiecare dată.

Azi mă aflam într-un tablou
Ireal, ciudat, simplu.
Mă temeam să-i sparg ramele
Şi doar zâmbeam,
Mă prefăceam că-mi place,
Că în tabloul acesta mă simt mai plină ca niciodată.
În faţa unei imensităţi de cuvinte – mă pierd.
Mai bine tac.
Tăcerea e mai multă azi.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Trandafirii

Câțiva trandafiri încă înfloriți în plină toamnă în stradă. Copyright: Ecaterina Ștefan